(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)
RĂZBOIUL DIN UCRAINA PARE IMINENT TOCMAI DIN PRICINA LIDERILOR SLABI, AȘA CUM SUNT ZELENSKI ȘI BIDEN.
CONFLICTUL ESTE SUGERAT ȘI GRĂBIT DIN SUA, DAR RUSIA ȘI CHINA AU TIMP SĂ AȘTEPTE, ȘI VOR PROFITA DE ASTA. TURCIA VA FACE JOCUL RUSIEI ÎN MAREA NEAGRĂ.
ROMÂNIA ESTE FOLOSITĂ DOAR CA PION ÎN CONFLICTUL UCRAINEAN, DAR TOCMAI AȘA NE ÎNCĂLCĂM STATUTUL DE MEMBRU NATO.
CONDUSĂ DE LIDERI CU SUFLET DE SLUGĂ, ROMÂNIA TACE DIN POZIȚIA ÎN GENUNCHI.
Cozmin Gușă: Am revenit prieteni, E război, Ioane cum zice și Alexandru Andrieș. Alexandru Andrieș era preferatul nostru la finalul anilor ʼ80 și în facultate, și în armată și începutul anilor ʼ90. Era un fel de Nicolae Mărgineanu al acelor vremuri, avea muzică cu mesaj, dar tot pentru mesaje suntem la întâlnirea săptămânală cu Adrian Severin, care se vede bine, ca de fiecare dată. Este văzut bine, din ce în ce mai bine, ca să facem și un joc de cuvinte, mulțumim mult pentru prezența săptămânală Adrian Severin.
PRIMA ÎNTÂLNIRE, ACUM 24 DE ANI LA UN VIN LÂNGĂ CĂMINELE STUDENȚEȘTI.
Adrian Severin: Cu plăcere. Eu mă bucur dacă mă vezi bine. Eu te aud bine, așa încât dacă ne și vedem, ne și auzim e perfect. Mă bucur să ne revedem și sper că la un moment dat ne vom revedea și altfel decât prin intermediul ecranului de televizor.
Cozmin Gușă: Mea culpa, și ați înțeles prieteni că este de la distanță așa, o mică atenționare prietenească, pentru promisiunea că ne vom întâlni, că trebuie să dau și eu un vin așa, de început de Gold FM, chiar dacă ne-am învechit, am zis, deja au trecut câteva săptămâni.
Adrian Severin: Ca să parafrazez o zicală, cred eu cunoscută, „Nimănui nu-i dragă discuția seacă!” Deci trebuie să fie și ceva ud pe lângă discuție.
Cozmin Gușă: Mai ales c-am rememorat adineauri prima noastră întâlnire de la o cârciumă din Cluj, de lângă căminele studențești, acum vreo 24 de ani.
Adrian Severin: Iată!
Cozmin Gușă: Eu proaspăt absolvent în acele vremuri, te admiram de la distanță și te consideram cel mai inteligent membru al Guvernului Roman din 1990, iar prin 1997 ai venit într-o delegație cu Petre Roman la Cluj, și după emisiunea mea de la Radio ai acceptat să bem un vin, pe care eu am vrut să-l plătesc și nu m-ai lăsat bineînțeles. Și am discutat atunci foarte multe lucruri, erai cea mai importantă vedetă politică a momentului pentru mine și pentru cei tineri, pentru jurnaliștii care te urmăream. De-a lungul vremii nu te-am urmărit numai noi, te-au urmărit și dușmanii și atunci și după aceea, dar ești bine, sănătos și îți duci războaiele cu toate forțele. Astăzi am tematizat întâlnirea noastră, și a suscitat mare interes am văzut din reacțiile pe care le-am primit pe facebook dar și pe telefon, pe WhatsApp și am zis: Stare de război în zonă și starea României. Practic aș vrea să condensăm într-o discuție ce se poate întâmpla ca un stat ca România, cât de pregătit sau nepregătit este el în perspectiva acestui război pe care nu-l dorim, dar îl discutăm și l-am discutat aici de câteva ori împreună cu tine și cu alți prieteni de-ai noștri. Într-un scenariu care se acutizează pe zi ce trece, cel puțin la nivel declarativ eu văd și imagini din zona de conflict, poziționările au existat deja și din partea Japoniei, cum arătai chiar tu, și din partea Iranului, din partea Uniunii Europene, într-un fel, prin vocea lui Josep Borrell, nu mai punem aici partea americană. Și aș vrea să începem prin a face o scurtă proiecție cum ar putea arăta acest conflict, sprijinitori de-o parte și de alta din ce știm în acest moment.
RĂZBOIUL DIN UCRAINA PARE IMINENT TOCMAI DIN PRICINA LIDERILOR SLABI, AȘA CUM SUNT ZELENSKI ȘI BIDEN.
Adrian Severin: Da, ziceam la o întâlnire trecută că încep să se osifice alianțele. Încep să se rigidizeze formulele de alianță și în acest caz, în această situație, lipsa de flexibilitate a formatului alianțelor împinge către inevitabilitatea conflictului deschis. Ceea ce spuneai este clar, deja suntem într-un război al retoricii. Suntem într-un război al declarațiilor. Personal, eu cred că în spatele acestor declarații belicoase nu se găsește o dorință reală de confruntare, cel puțin între principalii actori. Nu cred că cineva la Moscova, sau cineva la Washington, sau cineva la Berlin sau la Paris își dorește să se ajungă la o confruntare deschisă între cei pe care i-am menționat prin menționarea capitalelor lor. Sigur, prin intermediari – și România se califică perfect pentru acest rol, și Ucraina, alt intermediar – este posibil. Unii doresc să apară conflictul acesta, dar nu cred că se dorește un conflict direct. Pe de altă parte, avem de-a face cu o sumă de lideri slabi. Președintele Ucrainei este un lider slab, președintele Statelor Unite, actualul președinte al Statelor Unite, în ciuda puterii obiective atașate funcției sale și care este consecința obiectivă a statului pe care-l conduce, dar în acest stat el este un președinte slab. Este un președinte slab în sine, și este un președinte slab în raportul de putere dintre el, dintre capacitatea lui de manevră și problemele pe care societatea americană i le ridică. O societate americană încă alertată de o slabă eficiență a gestionării crizei covidului 19, o societate americană infectată de ură, ca și societatea românească, de altfel, o societate americană dezbinată, o societate americană rătăcită pe potecile unui dogmatism cultural care se manifestă în forme extreme. Este, de asemenea, o societate americană care redescoperă conflictele rasiale, conflictele etnoculturale. Revenind la Ucraina, Ucraina are și ea o problemă internă gravă, este cea care se reflectă sau care este reprezentată de războiul civil care durează de șapte ani. Gândiți-vă că nici măcar o țară hiperprosperă din punct de vedere economic nu rezistă la un război de șapte ani. Darămite o țară care are importante probleme economice și sociale. În plus, există o incoerență, să spunem așa, a statului ucrainean, incoerență structurală care este rezultatul compunerii lui, construcției lui printr-o proces de inginerie politică sau geopolitică, așa cum am spus. Adică, nu există rețeaua civică, cea care reușește să adune împreună o națiune așezată pe baze culturale comune. Deci ce se întâmplă cu conducătorii slabi care vor să arate puternici?
Ce se întâmplă, Cozmin, cu conducătorii slabi, care vor să arate că sunt puternici?
Cozmin Gușă: Devin isterici.
Adrian Severin: Da, și declanșează războaie. Toți. Este o regulă și de aceea am repetat-o, care trebuie să rămână vie în memoria tuturor celor care privesc de jur împrejur și vor să vadă ce se întâmplă cu ei. Avem de-a face cu conducători slabi și în același sens putem să vorbim și despre conducătorii de la Berlin sau conducătorii de la Paris, toți sunt conducători slabi. Nu la Moscova, nu la Beijing, acolo avem conducători puternici.
Cozmin Gușă: Ai uitat să adaugi România, adică nu știu dacă ai făcut-o intenționat, România are conducători foarte slabi, la rândul ei.
Adrian Severin: Da, dar vorbeam de state.
Cozmin Gușă: Am înțeles.
Adrian Severin: Adică de state care există nu vorbeam de state eșuate. Aici la categoria state eșuate se apropie, candidează cu mari șanse Ucraina. Dar România deja a câștigat premiul, nu se pune problema.
Cozmin Gușă: Din păcate, da.
Adrian Severin: O să revenim și la România. Dar eu voiam ca România s-o pun în context.
Deci, două lucruri, unul l-am spus deja, cu caracter de legitate, conducătorii slabi care vor să pară puternici provoacă războaie. Doi – conducătorii care au probleme interne grave pe care nu le pot soluționa și care au devenit cronice încearcă să le exporte. Ce înseamnă exportul problemelor interne nesoluționate? Înseamnă de asemenea, război. În partea cealaltă sigur avem o sumă întreagă de probleme interne, mă refer la Federația Rusă, chiar și China are o serie de probleme interne delicate, mă refer, de pildă, la problema Taiwanului, conducătorii Republicii Populare Chineze vorbesc despre o singură Chină. O singură Chină cu mai multe sisteme, și asta are în vedere sistemul din Hong Kong, care este mai deschis către o economie de piață privată, în timp ce restul Chinei este caracterizat printr-un capitalism de stat. Dar, nu e vorba numai de această diversitate sistemică. Există și o problemă de unitate teritorială. China consideră că Taiwanul este o parte a sa, și din punct de vedere istoric, așa și este. De asemenea, din punct de vedere politic de zeci de ani de acum, statele lumii recunosc existența unei singure Chine, ceea ce se spune, și ceea ce Occidentul în special Occidentul Euro-Atlantic spune legat de Taiwan este ca unificarea eventuală între China și Taiwan să nu se realizeze prin forță, ci prin mijloace pașnice. Dar altminteri toată lumea aproape recunoaște existența unei singure Chine. Este însă o Chină, cum am spus divizată, și aceasta este o problemă internă. Divizată teritorial și aceasta este o altă problemă internă a Chinei. China mai are o problemă internă mare, pe care de asemenea o recunoaște. Este vorba despre diferența mare între calitatea vieții și nivelul de dezvoltare, în Estul Chinei, unde aceste niveluri sunt foarte ridicate și vestul Chinei unde populația este foarte săracă. Eu am fost acolo, am avut privilegiu – zic privilegiu pentru că de regulă vizităm și vedem lucrurile care sunt frumoase. Mie mi s-a arătat și lucrurile mai puțin frumoase. Oamenii care trăiesc în bordeie, în Vestul Chinei și este cu atât mai șocantă diferența cu cât în Est Chinei, să zicem în Shanghai, găsești un nivel de dezvoltare fabulos, care bate în mare măsură dezvoltarea Occidentului Euro-Atlantic.
RĂZBOIUL ESTE SUGERAT ȘI GRĂBIT DIN SUA, DAR RUSIA ȘI CHINA AU TIMP SĂ AȘTEPTE, ȘI VOR PROFITA DE ASTA. TURCIA VA FACE JOCUL RUSIEI ÎN MAREA NEAGRĂ.
Cozmin Gușă: De aici și treaba asta foarte specială între două state, ca-n vestul Chinei, cu dorința statului chinez de a închiria pământ de la Rusia pentru ca să poată să-l lucreze.
Adrian Severin: Păi vreau să spun că într-un document pe care l-am scris cu ceva ani în urmă, cu destui ani în urmă, în legătură cu China și relația Uniunii Europene cu China am făcut următoarea observație: există o certă complementaritate între China și Rusia. China are populația și Rusia are teritoriul. Numai că această complementaritate este o complementaritate foarte toxică pentru că dacă populația unei țări începe să ocupe teritoriul altei țări, cea din urmă nu e deloc foarte încântată, și mai devreme sau mai târziu va reacționa în mod corespunzător. Există un plus de populație în China și un minus de populație în Rusia. Cum demografia este mama istoriei de evoluția istorică depinde enorm de evoluțiile demografice, de numărul populației, de calitatea populației, de educației și toate celelalte, de calificarea populației, deci trebuie să vedem relația ruso-chineză și din această perspectivă, de asemenea, relația ruso-europeană și din această perspectivă fiind clar că Rusia are o problemă demografică. O problemă de reducere a populației.
Cozmin Gușă: Doar o secundă, n-aș vrea să mergem din zona Shanghaiului și ești în măsură aici să faci niște precizări pentru că au început să se vehiculeze, nu doar în România, și în presa franțuzească am văzut eu și în cea din Italia posibilitatea ca în cazul unui potențial conflict militar în care să fie implicată Rusia să poată să fie invocat ceva din Tratatul organizației de la Shanghai, care este o organizație de cooperare militară, în principal, între Rusia și China. Și atunci e posibil să se pună față în față o Ucraină susținută de către Statele Unite, dar și o Rusie, care în baza acestei alianțe militare ar putea să invoce suportul militar al Chinei. Sigur că este prea mult despre ce vorbim, dar în plan teoretic așa ceva este posibil conform Tratatului?
Adrian Severin: Ajungeam și acolo imediat. Dar ce am vrut eu să arăt este că dacă pe plan intern și puterile orientale, să spunem, Euro-Asiatice, mă refer aici la China și Rusia au probleme și desigur că problemele acestea pot să trezească tentația de a fi exportate, ele au în schimb conducători puternici, nu conducători slabi care vor să pară puternici. Și din acest motiv, acești conducători ținând în mână, după metode mai mult sau mai puțin asemănătoare principilor sau mecanismelor democratice occidentale, dar ținând în mână, potrivit tradițiilor lor, și potrivit nevoilor lor, procesele socio-politice din țările respective, nu țin neapărat să meargă la război. Deci, din punctul acesta de vedere, oricât de mulți dintre noi iubesc Occidentul, iubesc America, iubesc Germania, Franța ș.a.m.d., trebuie să vedem că pericolul războiului există acum, sau vine acum, sau se cantonează acum mai mult în Vestul Euroatlantic, decât în Estul Euroasiatic. Aici avem puteri, China în primul rând și Rusia în al doilea rând, care sunt doritoare să păstreze status quo-ul, dar să păstreze status quo-ul în condițiile în care nu mai sunt dispuse să accepte automat și fără comentarii ordinea pe care a creat-o America, în primul rând, după cel de-Al Doilea Război mondial și după terminarea Războiului Rece.
Cozmin Gușă: Și pe care tot ea a dezordonat-o. Acea ordine pe care tot ea a dezordonat-o începând cu 11 septembrie 2001.
Adrian Severin: Exact. Și gestiunea dezastruoasă a evenimentelor după 11 septembrie 2001. Mă întorc acum acolo de unde am plecat și mă întorc în apropierea României. De aceea am făcut o tură, dar am crezut că este necesar să fac acest tur de orizont din aceste două puncte de vedere: riscul de război care provine din slăbiciunea conducătorilor și riscul de război care provine din cronicizarea problemelor interne ale puterilor globale și regionale. Și constatăm că probleme sunt peste tot, în schimb conducătorii sunt diferiți ca și tipologie, ca și caracter, și din acest motiv putem crede că declarațiile astea belicoase sunt mult periculoase atunci când vin din Vest. la ora actuală, decât când vin din Est. Din această perspectivă Rusia și China n-au a se grăbi. Probabil că Rusia este doritoare să tranșeze problema ucraineană odată pentru totdeauna și să fie tentată de ideea că ea poate fi tranșată prin amplificarea crizei actuale până la nivelul unui război, să zicem, clasic. China și ea probabil că este iritată de trenarea problemei taiwaneze și gândește că poate o anumită amplificare a crizei ar putea să ducă la soluționarea acesteia. În relațiile internaționale există o vorbă: când nu poți rezolva o problemă complic-o, amplific-o. În viața cotidiană noi încercăm să ne simplificăm probleme pe care nu le putem rezolva. În viața internațională, în lumea asta mare, problemele complicate adesea se rezolvă mai ușor decât problemele simple, pentru că acolo se poate realiza un așa numit package deal, adică un aranjament în pachet în care pui mai multe ingrediente și în felul acesta este un compromis mai acceptabil. Deci, spuneam, în timp ce Rusia și China, în ciuda faptului că ar putea fi tentate să-și rezolve anumite probleme prin complicarea lor, prin amplificarea crizei, ele au timpul să aștepte, nu-i o problemă. Rusia și-a luat Crimeea înapoi, Rusia a realizat o – să spunem așa – normalizare din punctul ei de vedere geopolitică a Caucazului de Sud, Rusia a reușit să realizeze o relație cordială sau în orice caz de cooperare eficientă cu Turcia, extrăgând în mare măsură Turcia din sistemul NATO și făcînd din Turcia un aliat problemă a NATO, deci Rusia, deocamdată, poate să aștepte liniștită evoluție care s-o ducă unde dorește probabil să ajungă, și anume spre gurile Dunării.
În schimb, Ucraina nu prea mai poate aștepta pentru că ea este în plină criză internă care se accelerează. Statele Unite nici ele nu mai pot aștepta prea mult, și ele sunt mult mai grăbite pentru că se amplifică rivalitatea, competiția sistemică cu China și în acest timp ele nu au rezolvată problema Ucrainei unde sunt în continuare blocate. Nu pot să abordeze relația cu China în mod suficient de eficient atâta timp cât nu și-au normalizat relațiile cu Rusia, sau nu au o relație cât de cât onorabilă cu Rusia și eficientă cu Rusia, dar o asemenea înțelegere nu se poate realiza înainte de a se rezolva problema ucraineană. În timp ce Occidentul trebuie să se grăbească fiind sub presiunea timpului, Orientul este încă în parametrii rezonabili sub aspectul timpului. Iată din nou de ce putem spune că principalul pericol vine din Occident la ora actuală și nu din Orient. Iar dacă s-ar ajunge ca să se apese pe accelerație în Ucraina, să spunem, pentru că acolo pare punctul cel mai fierbinte în acest moment, se poate, într-adevăr activa raportul, sau se poate activa alianța dintre Rusia și China de care vorbeai înainte, în cadrul Organizației de la Shanghai care este un fel de NATO Euro-Asiatic și în această situație s-ar putea să vedem față în față statele NATO și statele de care am vorbit, în special Rusia și China.
China nu cred că, spre deosebire de Japonia, ar veni în Marea Neagră, China care are alte posibilități, sau mă rog, alte viziuni, ar putea să forțeze rezolvarea problemei Taiwanului, între timp, foarte important, a încheiat un Tratat, un parteneriat pe 25 de ani cu Iranul, în același timp consolidează un parteneriat important cu Pakistanul. Ajunge împreună cu Rusia undeva spre Marea Mediterană prin Siria, profitând de degringolada actuală.
ROMÂNIA ESTE FOLOSITĂ DOAR CA PION ÎN CONFLICTUL UCRAINEAN, DAR TOCMAI AȘA NE ÎNCĂLCĂM STATUTUL DE MEMBRU NATO.
Cozmin Gușă: Are niște tensiuni bruște cu India, după aceste isprăvi. Știm cum sunt generate.
Adrian Severin: Absolut. India este o altă chestiune. Pentru că, vedeți, aici Statele Unite limpede încearcă să se apropie de India, tradițional apropiată de Rusia pentru a folosi vechile disensiuni dintre India și China în scopul implicării Indiei în Războiul American sau, să-i spunem așa, în confruntarea largă americană cu China. Dar ceea ce eu cred a ști este că India e conștientă de faptul că va fi folosită, că se dorește să fie folosită, că se dorește să fie un intermediar prin care să se poarte războiul sau confruntarea, sau competiția americano-chineză, și știind lucrul acesta, dorește să-l evite. De aceea vă spuneam că e multă retorică.
Cozmin Gușă: Un om pe care tu-l cunoști bine, Serghei Lavrov a și fost zilele trecute, ieri și alaltăieri în China, ca să le explice mult mai bine ceea ce se întâmplă, în caz că n-au înțeles. Dar bineînțeles că ei au înțeles foarte bine acest lucru, exact în accepțiunea pe care tu o dădeai acestor mișcări. Și vreau să subliniez pentru ascultătorii noștri că în aceste zeci de minute Adrian Severin a realizat o prezentare amplă, clară și corectă, care să vă sugereze prieteni cât de mare este proporția pe care poate s-o ia acest conflict din Ucraina și aspectul internaționalizat al problemei care este iscată în mod evident, din Vest, Adrian, am făcut acest rezumat, doar ca să întregesc ideea de bază a discuției, poate și pentru cei care au venit mai târziu alături de noi. Mai voiai să spui ceva și te-am întrerupt.
Adrian Severin: Asta am vrut să spun, că retorica este aprinsă. Sigur, Rusia este criticată pentru că mobilizează trupe la granița cu Ucraina, numai că Rusia răspunde foarte simplu: „Bun, dar sunt pe teritoriul meu, și le mobilizez unde vreau”. Apoi, Rusia critică Ucraina pentru că a adoptat o strategie oficială în scopul recuperării, cum spun ucrainenii, a Crimeii și bombardează anumite poziții în estul Ucrainei. Dar ucrainenii spun „Noi vrem să ne recuperăm teritoriile noastre și suntem în drept să facem lucru acesta”. Asta e nenorocirea când toți sunt în drept să facă ceva. Războiul este gata. Când unul este în drept și altul nu e în drept, e mai simplu de rezolvat. Dar când toți sunt în drept sau se consideră în drept să facă ceva, războiul este gata. Sigur, NATO și el este în drept să ceară României să vadă ce se întâmplă în zonă și avioanele românești foarte vioaie se ridică și, în fine, urmăresc din apropiere avioanele rusești care navighează, care zboară undeva într-o zonă internațională a Mării Negre, dar cum pe cer liniile sunt trasate invizibil, orice linie poate fi depășită, orice frontieră poate fi depășită sau, cel puțin, se poate crede c-a fost depășită și un pilot nervos care apasă pe un buton sau știu eu ce face pe acolo poate să trimită un proiectil împotriva altui avion. Și dacă avionul lovit e românesc, o țară NATO a fost atacată și celelalte țări au spus: „Vom veni în apărarea ei, în ajutorul ei, în sprijinul ei”. Dacă avionul rusesc este cel afectat, atunci Rusia va spune că ea a fost atacată și că este în drept să dea o replică. Probabil că nimeni nu va fi încântat să dea replici foarte dure, însă opinia publică se poate inflama imediat, alte momente de nervozitate, alte momente de neatenție și vedeți NATO vine în același timp și președintele Statelor Unite, și ministrul de Externe, și ministru de Externe european, toți au a sprijini Ucraina pentru a-și reface integritatea teritorială, pentru a…
Cozmin Gușă: Pentru a se autoîntregi.
Adrian Severin: Exact. Numai că, zic că vor sprijini, dar nimeni n-a spus cum va sprijini. O să sprijine prin alte discursuri, evident. O să sprijine moral. Nimeni n-a spus că vom sprijini, deci să trimitem trupe. Nu. Toată lumea își plimbă trupele pe propriul teritoriu, acolo unde nimeni nu poate să condamne că lucrul se întâmplă. Se condamnă, dar nu poți să spui că n-au dreptul. Sunt trimiși la înaintare tot felul de pioni, așa cum este România, și în acest sens trebuie spus că s-a întâmplat un eveniment semnificativ în ultimele zile. Și anume încheierea la foc rapid a Acordului tehnico-militar dintre Ucraina și România. Eu m-am uitat în tratatul de bază dintre Ucraina și România și acolo există cu privire la cooperarea în plan militar doar o singură frază în care se spune că: „În ceea ce privește cooperarea în plan militar se vor încheia acorduri separate între guvernele țărilor respective, după nevoie”. La data la care acest tratat a fost încheiat România nu era membră a NATO. Astăzi, ea este membră NATO și nu poate să încheie acorduri militare care să contravină politicii NATO. Pe de altă parte, România este partener strategic al Statelor Unite ale Americii, dar relația cu America, din punct de vedere militar se desfășoară tot în parametrii NATO. Pentru că nu putem avea un parteneriat militar sau cu dimensiune militară absolut independent de alianța în care și noi și americanii suntem membri. Ori ceea ce se întâmplă – și închei – NATO este o organizație defensivă, politico-militară cu caracter defensiv. Ne-am dus acolo ca să ne apărăm, să ne consolidăm securitatea. Și există și-a existat un principiu fundamental. Ceea ce facem, orice acțiune în care ne angajăm este menită să ne mărească securitatea și nu s-o diminueze. Ori eu, când în calitate de stat membru NATO, bineînțeles la indicația Statelor Unite ale Americii, indicație greșită, fără îndoială, inoportună, periculoasă, închei un acord tehnico-militar, chiar un acord care să zicem e benign și privește cooperarea noastră în repararea tancurilor ucrainene, eventual le reparăm motoarele. În condițiile în care acest aport tehnic sprijină implicarea Ucrainei într-un război drept, fără îndoială, în momentul acela eu m-am poziționat pe amplasamente ostile față de alt stat, Rusia, și în felul acesta am mărit insecuritatea Alianței Nord-Atlantice. De aceea se cerea noi membrilor să n-aibă probleme litigioase cu vecinii lor. Pentru ca să nu aducă problemele acestea în cadrul Alianței. Ori noi acum, din interiorul Alianței, ne asociem cu state care au probleme litigioase cu vecinii lor, și încă ce vecini, puteri regionale, puteri globale, mărind astfel insecuritatea Alianței. Când, repet, Alianța e menită să mărească securitatea membrilor săi. Ce facem noi aici? Toată strategia noastră, nu e vorba de sentimente, că-i iubim sau îi antipatizăm pe ucraineni, că-i iubim sau îi antipatizăm pe ruși, asta nu contează. Noi iubim securitatea noastră, este singurul nostru obiectiv, este singurul nostru scop legitim. Și indiferent ce se întâmplă în afară noi securitatea noastră, siguranța noastră, capacitatea noastră de apărare împotriva unei eventuale agresiuni trebuie să le mărim, iar nu să ne băgăm în calea unui agresor în ideea că în felul acesta promovăm niște agende care nu sunt ale Alianței, sunt ale unor membri ai Alianței. Și aceste agende geopolitice nu coincid cu interesele României. Noi suntem loiali, parteneri strategici ai Statelor Unite ale Americii. Dar asta înseamnă că suntem obligați să fim alături de americani atâta timp cât interesele noastre strategice și ale lor sunt comune. Altminteri despre ce parteneriat strategic mai vorbim? Ori în acest moment interesele noastre strategice nu sunt acelea de a susține un stat vecin într-o confruntare, poate fi și justă cu un alt stat terț. Noi trebuie să încercăm să ne respectăm statutul de aliați în NATO ceea ce înseamnă să ne mărim securitatea și stabilitatea și nu să le diminuăm și împreună cu acestea să încercăm într-adevăr să calmăm lucrurile la frontierele noastre, la frontierele NATO nu luând partea unuia sau a celuilalt, ci încercând să-i aducem pe toți, ca să folosesc o formulă spusă tot de domnul Lavrov zilele trecute „Să-i aducem pe toți cu picioarele pe pământ”. La ora actuală…
CONDUSĂ DE LIDERI CU SUFLET DE SLUGĂ, ROMÂNIA TACE DIN POZIȚIA ÎN GENUNCHI.
Cozmin Gușă: Demonstrația ta a fost foarte clară, dar pe cale de consecință, ne putem întreba în final, pentru că vine logic acest lucru, care este totuși gradul de autonomie al României în a decide co-participarea și co-beligeranța în acest posibil război?
Adrian Severin: Aș putea să spun este gradul pe care și-l asumă. Eu asta aș putea să spun. Nu cred că cineva ne va ataca din Vest sau din Est dacă noi ne vom comporta așa cum trebuie să se comporte un stat suveran și dacă noi vom apăra cu decență și inteligență, cu fermitate strategică și cu flexibilitate tactică, interesele naționale. Că doar nu ne ascundem că avem interese și nu este nici de rușine să le apărăm, ci să le afirmăm. Deci, după părerea mea, dacă nu am avea suflet de slugă, putem să ne afirmăm suveranitatea și sunt convins că și Statele Unite, și Rusia, și Germania, și Ucraina, și toți ceilalți vor accepta acest lucru. Sigur nu trebuie să fim teribiliști, sigur nu trebuie să jignim pe nimeni, să ofensăm pe nimeni, să agresăm nici măcar verbal pe nimeni, trebuie să fim rezonabili, trebuie să fim respectuoși față de interesele celorlalți, trebuie să ne definim interesele noastre atât în vecinătatea Estică cât și în vecinătatea Vestică, atât în zona Euro-Atlantică cât și în zona Euro-Asiatică. Să definim aceste interese în contextul alianțelor noastre și să le afirmăm. Eu nu cred că nu se poate. Ba, mai mult decât atât, sunt convins că se poate, întrucât eu însumi am fost pus în situația de a afirma aceste interese. Ce se vede din afară, se vede din afară. Sunt alte chestiuni. Însă în interior, se poate face. Însă repet, nu ne putem purta și ar fi o prostie să ne comportăm ca o superputere pentru că nu suntem o superputere, dar nu suntem nici atât de slabi încât să trebuiască să vorbim numai din poziția în genunchi, sau mai bine zis să tăcem din poziția în genunchi. Trebuie să fie foarte clar: în regiunea în care se află România nu se poate câștiga absolut nimic împotriva României. Nimeni nu poate câștiga nimic împotriva României în această regiune. Nu suntem atât de tari încât să câștigăm noi războaiele cu ceilalți, dar nu suntem nici atât de slabi încât ceilalți să câștige războaiele cu noi. Dacă înțelegem să ne apărăm pozițiile. Din această perspectivă cred că trebuie evaluăm și șansele noastre și posibilitățile noastre sau obligațiile noastre de atitudine.
Cozmin Gușă: Un sfat foarte bun pentru cei care au astăzi pâinea și cuțitul în mână la vârful României. O demonstrație excepțională, mulțumesc foarte mult Adrian Severin pentru acest excurs și în numele prietenilor care ne-au ascultat.
