Autor: Guy Mettan
Se spune, în mod constant, că alegerile din SUA din 5 noiembrie vor fi “mai decisive ca niciodată” pentru viitorul lumii. Soarta planetei va fi jucată între Kamala Harris și Donald Trump, între luminile umaniste pe de o parte și întunericul infernal pe de altă parte. Nu va fi așa, deoarece lupta purtată de Statele Unite pentru a-și menține supremația globală și, prin urmare, a alimenta războaiele în curs de desfășurare din Ucraina și Palestina, va continua într-un fel sau altul.
Această credință în rolul crucial al alegerilor din SUA este universală. Dar este mai mult o reflectare a succesului global al puterii soft din SUA decât a realității de facto. A doua zi după alegerile din noiembrie 2016, m-am trezit pe un platou de televiziune din Moscova pentru a comenta alegerea lui Trump, eveniment de la care ruşii se aşteptau şi sperau că va inversa ostilitatea Occidentului faţă de ei. I-am dezamăgit prezicând că nimic nu se va schimba pentru ei. Cu siguranță, republicanii au fost mai ostili față de China decât față de Rusia, în timp ce Democrații au fost mai întâi anti-ruși înainte de a fi anti-chinezi. Dar cele două părți s-ar uni atât împotriva rușilor, cât și împotriva chinezilor, pentru că amândouă taberele îi privesc pe ruși și pe chinezi ca amenințări sistemice la adresa hegemoniei lor.
Opt ani mai târziu, nimic nu s-a schimbat la nivel global, cu excepția faptului că lupta pentru dominația mondială – hegemonia versus multipolaritatea – a escaladat și a erupt în războaie deschise și de lungă durată. Pacea nu va fi posibilă până când Occidentul nu va renunța la ambiția sa veche de secole de a domina restul lumii sau de a-și învinge adversarii. Încolțit, panicat de creșterea puterii forțelor opuse și de declinul său relativ, a devenit la fel de periculos ca un leu rănit.
Singurul lucru care s-a schimbat este faptul că tensiunile au crescut și în SUA. Democrații au deschis ostilitățile în 2016, prin ridicarea cazului Russiagate pentru a discredita alegerea lui Trump și apoi pentru a-l elimina. Acest lucru a fost combătut în ianuarie 2021, cu revoltele de la Capitoliu și refuzul de a accepta înfrângerea. Astăzi, orice este posibil. Țara, profund divizată, trebuie să decidă între două modele antagoniste ale societății. Haosul și războiul civil pot apărea. Până acum, patriotismul constituțional al americanilor și credința lor cvasi-religioasă în vocația lor de a conduce lumea au prevalat întotdeauna asupra disensiunilor. Ideologia ajunge întotdeauna să fie înlocuită de pragmatism și interese bine înțelese.
Sloganurile candidaților nu seamănă ca două picături de apă? Între “Make America Great Again” al lui Trump și “Restore The American Leadership” al lui Biden, este dificil să vezi o diferență în gradul de șovinism. O ordonanță de care Secretarul de Stat al lui Biden, Anthony Blinken, a ținut cont în aceste zile. Citiți în următorul număr al Foreign Affairs, apelul său la “reconstruirea leadershipului pentru o nouă lume” (Rebuilding Leadership for a New World, Foreign Affairs, Noiembrie/Decembrie 2024.)
Este sigur că burghezia culturală şi elitele conducătoare europene vor prefera întotdeauna un democrat autoritar în locul unui republican nepoliticos, brutal, grosolan, «populist». Ei au aceeași aversiune față de el ca și față de populiștii lor, care sunt declarați a fi de extremă dreaptă sau de extremă stânga, cum ar fi germanul Sarah Wagenknecht. Toți, cu Trump în frunte, le insultă progresivitatea aparentă și rafinamentul pretins. Şi îl detestă pe Trump cu atât mai mult cu cât nu îi cruţă şi le expune flagrant supunerea şi statutul subordonat în ordinea mondială: “Plătiţi şi închideţi!” nu este un ordin pe care ne place să-l auzim când pretindem că suntem aliați ai Statelor Unite și co-lideri ai lumii libere.
Pe fronturile militare, atât în Israel, cât și în Ucraina, schimbările vor fi minime. Vor fi câteva schimbări ici și colo, dar problemele de fond nu se vor schimba. Dacă Kamala Harris este aleasă, ea va continua pe aceeași linie a președinților democrați de la Clinton încoace: mai mult NATO, mai multe alianțe militare, mai multă putere soft, asasinate și bombardamente «pentru democrație și drepturile omului». Și cât mai multe livrări de arme, “atâta timp cât este nevoie”, pentru Ucraina, Israel și Taiwan.
Dacă Trump va câștiga, violența discursului se va adăuga la o supralicitare militară împotriva palestinienilor, Hezbollah-ului, Iranului și Chinei. Răbdarea față de Zelensky și creditele nelimitate acordate Ucrainei se vor diminua, dar nu și sprijinul strategic, prea important pentru a menține Europa într-o stare de vasalitate și Rusia în ofsaid; nu uitați că Trump a înarmat Ucraina și i-a instruit trupele pe întreaga durată a mandatului său între 2016 și 2020, și că Biden a trebuit doar să profite de beneficiile acestei investiții după alegerea sa, când s-a opus oricărei forme de negociere cu rușii înainte de 24 februarie 2022.
Totul este gata să continue în același stil. La începutul lunii septembrie, Camera Reprezentanților a votat Legea HR1157 privind înființarea unui fond de 1,6 miliarde de dolari pentru a lupta «împotriva influenței maligne a Republicii Populare Chineze». Tonul este setat. Cinci miliarde de dolari cheltuiți pentru a provoca lovitura de stat anti-rusă în Ucraina, în februarie 2014, sunt adesea menționați. La aceasta se adaugă bugetul anual de 90 de miliarde al Departamentului de Stat destinat finanțării ONG-urilor, partidelor, grupurilor de presiune și guvernelor aliniate cu „valorile noastre” în țări presupuse ostile. La fel ca şi cele 850 de miliarde din bugetul Pentagonului, alocate asigurării faptului că totul merge conform planului.
Există puține șanse ca Joe Biden, în discursul său de adio din ianuarie anul viitor, să amintească de cuvintele predecesorului său, George Washington, atunci când a cerut succesorilor săi, la sfârșitul secolului al 18-lea, ”să mențină alianțele permanente” și să profite de protecția oferită de oceane pentru a „rămâne la o distanță sigură” de intrigile străine.
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
