Distinse domnule Hoandră, dragă Octavian, vă trimit un text prilejuit de superbul articol pe care l-ați scris și a fost publicat în “Evenimentul Zilei”. Textul meu, pe care sper de asemenea să-l public în “Evenimentul Zilei”, se intitulează „Despre umor ca formă necesară de ameliorare a conduitei sociale. Ridendo castigat mores”.
Octavian Hoandră, instigator seducător de idei
Ca de obicei, Octavian Hoandră, în articolul „Românii, popor căruia i s-a furat viața și humorul”, publicat în ziarul Evenimentul Zilei, se înfățișează ca un instigator priceput și, totodată, seducător, în sensul că te provoacă, dar și te convinge printr-o manevră persuasivă aditivată cu un bine temperat rafinament druidic – așadar cu un început de ritual religios destinat formatării unei credințe definite – atunci când își aproprie un subiect pe care-l fezandează cu oxigenul propriilor gânduri și trăiri.
Umorul este, probabil, o temă aparent ușoară, deși a împovărat pe mulți indivizi care au încercat să-l exerseze sau chiar „dreseze”. El, umorul, nu trebuie confundat cu gluma, care reprezintă doar o posibilă sau chiar necesară premisă a sa, în timp ce umorul constituie o formă de acțiune și de atitudine prin care individul sau o comunitate aleg să își exhibe eul sensibil și gânditor, raportându-l la viață, destin, istorie.
Ce este și ce nu este umorul
Umorul este autoironia prin care atribuim relativului statutul de parte componentă a absolutului și chiar, câteodată, mai durabil decât acesta – Einstein docet. El, umorul, nu se confundă nici cu bășcălia, adică batjocorirea de tip nihilist a unui crez autentic și valoros prin ducerea acestuia în derizoriu. Dar nu se confundă nici cu futilitatea actului existențial, ilustrat printr-o manifestă superficialitate și imaginat doar ca un act fiziologic de inervare epidermică.
Umorul este și trebuie să fie o formă de înțelegere profundă a realității, dar și măsura justă de evaluare a gravității unor evenimente, precum și reacția absolut obligatorie a organismului social împotriva imposturii, a dictaturii prostiei – o reacție care, prin aciditatea râsului în fața perversiunii ticăloșiei, are menirea să le pună pe acestea mereu la „colțul istoriei”.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: EVZ.ro
