Nu în fiecare zi câștigăm o bătălie politică. Ei bine, astăzi, să ne bucurăm: Julian Assange este liber! Fondatorul WikiLeaks a rezistat la 14 ani de persecuție din partea Washington-ului. Eliberarea sa, chiar dacă este obținută printr-un acord de a pleda vinovat, reprezintă, de asemenea, o victorie pentru idealurile democratice, în primul rând pentru dreptul de a informa (și de a fi informat).
A fost o adevărată surpriză, o surpriză excelentă pentru cei care nu-l uită. Julian Assange a părăsit luni dimineaţa închisoarea Belmarsh din Londra. El a petrecut 1901 zile într-o celulă de doi metri pe trei, în izolare 23h/24.
Jurnalistul australian a semnat, pe 19 iunie, un acord cu Departamentul de Justiție al SUA, prin care pledează vinovat. El se risca să fie condamnat la 175 de ani de închisoare, o sentință menită să constrângă negocierea, o practică comună peste Atlantic. Au circulat zvonuri cu privire la elaborarea unui astfel de acord, în special în martie, dar acestea nu au fost confirmate de părțile implicate.
Înalta Curte Britanică i-a acordat lui Julian Assange cauţiune şi acesta a fost dus la Aeroportul Stansted, la aproximativ 50 de kilometri de Londra. Apoi a zburat la ora 5 pm în Insulele Mariane de Nord (cu o escală în Bangkok), teritoriu SUA în Pacific. Alegerea acestui loc vine dintr-o cerință a lui Julian Assange, care nu dorește să pună piciorul pe continentul american.
El va apărea mâine la ora locală 9am – 1 am în Franța – în fața unui tribunal federal de pe insula Saipan. Conform acordului, Julian Assange ar trebui să fie găsit vinovat într-o parte din cele 18 acuzații care i-au fost aduse– “conspirație pentru a obține și a dezvălui informații cu privire la apărarea națională” – și ar primi o sentință de 62 luni de închisoare, o perioadă de detenție deja acoperită de cei 5 ani, 2 luni și 2 săptămâni de detenție în Belmarsh. El ar trebui să fie eliberat oficial și să se întoarcă în Australia.
Implicațiile procedurii de a pleda vinovat rămân a fi clarificate, dar după aproape 14 ani de privare de libertate într-o formă sau alta în Regatul Unit (arestare la domiciliu, ambasada Ecuadorului, Belmarsh), este o mare bucurie și o imensă ușurare să știm că Julian Assange va putea să se întoarcă în patria sa și să se reîntâlnească cu cei dragi. El va fi în curând reunit cu soția sa Stella, magnifică prin curaj și combativitate, și cei doi băieți ai lor, care și-au văzut tatăl doar în închisoare. Şi bineînţeles mama sa Christine, tatăl său John, fratele său Gabriel şi toţi cei care îi sunt dragi.
WikiLeaks a spus că această victorie a fost o realizare colectivă. Mișcarea globală de solidaritate poate fi într-adevăr mândră. Mobilizarea celor două a permis stabilirea unui echilibru de putere care a favorizat acest rezultat. Este probabil ca administraţia Biden să fi simţit că acest cost al persecuţiei împotriva lui Assange a devenit prea mare pentru reputaţia administrației de la Washington, cu atât mai mult într-un an electoral. Poate că se temea și de faptul că audierile de extrădare programate pentru 9 și 10 iulie la Londra nu vor funcționa în avantajul SUA, chiar dacă Statele Unite ar fi putut să facă apel şi astfel să prelungească tortura.
În orice caz, campania de informare și mobilizare a sporit presiunea, a adus vizibilitate cazului și, astfel, a consolidat poziția negociatorilor în lupta lor îndelungată cu Departamentul de Justiție al SUA.
Colective militante, asociații, uniuni, mass-media, oficiali aleși, artiști etc., acumularea unei multitudini de acțiuni și angajamente, în întreaga lume, a sprijinit echipa de apărare juridică și a contribuit la obținerea acestui rezultat favorabil. Lupta a dat roade. Această victorie arată că nu trebuie să ne dăm bătuți niciodată, că trebuie să luptăm neobosit, în ciuda adversităților și a eșecurilor.
Julian Assange nu ar fi trebuit să petreacă nici măcar o singură zi în închisoare, Statele Unite, ajutate de unii aliați, i-au furat 14 ani din viață, încercând să-i distrugă reputația și vocea. O pedeapsă exemplară pentru a descuraja jurnaliștii și denunțătorii care ar fi tentați să se inspire din activitatea WikiLeaks. Dar Washington-ul nu a reușit să reducă la tăcere cel mai premiat jurnalist al secolului 21, în ciuda puterii și a numeroaselor sale relee, inclusiv mass-media.
Comitetul de Sprijin Assange și cele 65 de organizații și semnatari media ai «l’Appel de Paris pour Julian Assange» au lucrat în Franța pentru a convinge populația de importanța acestei cauze. Nu a fost vorba doar despre salvarea lui Julian Assange, victima persecuției neîncetate, ci despre lupta pentru dreptul de a informa și de a fi informat.
Chiar mai important, îndrăznim să spunem cuvinte mari: a fost vorba despre lupta pentru adevăr, dreptate, libertate, cunoaștere.
Dacă am reușit să-l eliberăm pe Assange, de ce altceva mai suntem capabili?
sursă: arretsurinfo.ch
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
