Cei care sunt la cârma statelor, bisericilor, armatelor și a companiilor au încercat întotdeauna să găsească o formulă care ar putea servi drept slogan pentru a-și motiva adepții, soldații, supușii și angajații. Ei au vorbit despre mântuire, patrie, profit, putere de cumpărare, forță de muncă și dezvoltare. Recent, au început să vorbească despre dezvoltarea durabilă, mijloace ecologice și multe alte lucruri. Acum un nou cuvânt, care a apărut de nicăieri, se strecoară în dezbaterile politice, în companii, în discursurile administrației și în mass-media: „austeritate”.
La fel cum managerii, funcționarii publici și consultanții au primit misiunea pentru zeci de ani să elaboreze planuri de îmbunătățire a profitului, a dezvoltării, a forței de muncă sau a sustenabilității, acum toată lumea este pusă să pună în aplicare planuri „de austeritate”.
Este de înțeles că, odată cu criza ucraineană și cu întreruperea aprovizionării
Uniunii Europene cu gaze și petrol de către Rusia, este necesar să se reducă consumul. De dragul modestiei, numim ceea ce se conturează a fi „austeritatea” rațională. Pentru unii, odată ce această criză se termină, putem pune capăt acestui episod. Pentru alții, va fi necesar să se mențină această raționalizare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În cele din urmă, pentru alții, austeritatea este justificată pe termen lung într-un mod diferit, deoarece se referă, în toate culturile, la mortificare, sacrificiu, purificare, mântuire și căutarea paradisului.
De fapt, austeritatea de astăzi se referă la ideea foarte veche și universală a mântuirii. Aproape peste tot implică postul, smerenia, sărăcia voluntară, refuzul oricărui exces și este pretutindeni un concept pozitiv. Este un concept binevenit, unificator, economic, ecologic și ideologic.
În contrast, în toate limbile pe care le cunosc, opusul austerității este întotdeauna un cuvânt peiorativ: necumpătare, voracitate, lăcomie.
Și totuși, nu putem și nu trebuie să reducem un proiect pentru societate sau chiar proiectul economic al unei țări, al unei companii sau al unei persoane, la ambiția de a face mai puțin, de a consuma mai puțin, de a avea mai puțin. Nu putem fi mulțumiți de un regres global, al cărui alt nume este austeritatea. Din toate punctele de vedere, stabilirea austerității ca scop final este o ambiție periculoasă.
Din punct de vedere economic, a fi mulțumit cu reducerea consumului de energie, printr-o formă de raționalizare, înseamnă a nu vedea că cea mai eficientă modalitate de a consuma mai puțină energie este prin schimbări ale stilului de viață și prin progres tehnic. De exemplu, nu trebuie doar să folosim mai puține avioane private; mai presus de orice, trebuie să călătorim mai puțin și să dezvoltăm avioane electrice și avioane pe bază de hidrogen.
Din punct de vedere social, este nepotrivit să-i obligi pe cei care au puțin sau nimic să fie austeri, în timp ce aceia care au totul nu sunt îngrijorați de acest aspect.
Din punct de vedere politic, nu este suficient să se stabilească țelul de a consuma și de a produce mai puține lucruri care poluează. Un proiect politic trebuie să propună mult mai mult decât atât dacă dorește să creeze condițiile pentru un consens, pentru legitimitate.
Având în vedere toate acestea, dacă alegem implementarea unui proiect de austeritate, așa cum îl vedem anunțat în acest moment, putem intra într-o dinamică sinucigașă din punct de vedere economic, social și politic.
O soluție bună ar fi să fim mult mai mult decât „austeri” în situațiile care aduc daune. De exemplu, nu ar trebui să ne stabilim obiectivul de a consuma mai puțin gaz, ci ar trebui să facem tot posibilul pentru a nu-l mai consuma deloc. Nu ar trebui nici să stabilim obiectivul de a consuma mai puține zaharuri rafinate, ci ar trebui să nu le consumăm deloc. În termeni mai largi, nu prin consumul de mai puțină otravă evităm otrăvirea, ci prin a nu consuma deloc.
Dimpotrivă, nu trebuie să fim austeri când vine vorba de producerea și consumarea bunurilor economiei esențiale vieții, adică a bunurilor și serviciilor de sănătate, educație, cultură, agricultură și alimentație sănătoasă, democrație, cercetare, economie digitală, ospitalitate, sprijin pentru cei mai slabi, și tot ceea ce face toate acestea posibile (finanțe, securitate, presă, democrație).
Uită de austeritate; hai să ne îmbogățim de aspecte esențiale unei vieți îndestulătoare (adică o viață normală).
j@attali.com
Image: Guido Reni, Bacchus drinking (detail) 1623, Dresden
sursă: attali.com
