Bestiarul Kremlinului. Adevărata și interminabila listă a agenților ruși din România

Autor: Petrișor Peiu

Recentul spectacol al agenților putiniști care incriminează lucrările absolut legitime pe care eroicul guvern ucrainean le face pentru adâncirea canalului Bâstroe a adus în actualitate ideea nobilă de a avea, în sfârșit, o listă interminabilă și deschisă veșnic în care să figureze toți susținătorii orcilor de la Kremlin.

• Bestiarul Kremlinului. Adevărata și interminabila listă a agenților ruși din România
• Zelenski vrea să participe la summitul NATO de la Vilnius
• Comisar șef la Direcția Generală Anticorupție, reținut de procurorii DNA
• Aplauze pentru Maia Sandu, la cererea lui Joe Biden. Sorin Ioniță: Hellvig, fă ceva!
• Putin a anulat un decret care privește Republica Moldova

FOAMETEA CARTOFULUI

Pentru a nu ne duce cu lista până la voievodul Ștefan cel Mare care a domnit în toată Moldova, inclusiv în Bugeac (ucrainean din vremuri imemoriale), m-am decis să încep lista doar de pe la prima treime a secolului al XIX-lea. Adică pe la 1829, când s-a semnat pacea de la Adrianopol, cea care termina unul dintre multele conflicte ruso-otomane. Atunci, Rusia a îndeplinit profeția marelui om politic Traian Băsescu și a ocupat gurile Dunării, adică brațele Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe. Intrând în posesia celor trei brațe, rușii au rărit lucrările de decolmatare în brațul Sulina, oprind astfel circulația pe acest canal. În rarele perioade când mai dragau canalul natural Sulina, instituiau câte o carantină pe motiv de boli transmisibile, prilej să care toate vasele care se încumetau să treacă prin carantină tocmai la Odesa.

Europenii din acele vremuri susțineau că politica rusească de sistare a lucrărilor de decolmatare se făcea cu scopul de a ruina porturile românești Galați și Brăila și de a favoriza dezvoltarea portului Odesa. Ei bine, frâna rusească pusă navigației pe canalul Sulina a contribuit la marea foamete (zisă „a cartofului”) din 1845 din insulele britanice, foamete care a cauzat moartea a un milion de irlandezi. Motiv pentru britanici să caute un conflict militar cu Imperiul țarist pentru a putea deschide circulația prin gurile Dunării, guri degrabă aducătoare de grâne moldo-valahe. Și motivul le-a fost furnizat de armata țaristă care a încercat să ocupe principatele Române la 1853.

Războiul pornit de ruși se termină catastrofal pentru ei, căci Occidentul se solidarizează cu Imperiul Otoman și își trimite armatele (francezii și britanicii, în primul rând) să debarce în Crimeea. În urma lungului asediu al Sevastopolelui, rușii pierd războiul și acceptă condițiile păcii impuse de puterile occidentale. Printre deciziile luate în 1856 se numără și reîmpărțirea Deltei Dunării, Moldovei revenindu-i Bugeacul (cele trei județe din sudul Basarabiei), iar Imperiul Otoman recăpătând Dobrogea.

Ca urmare a noii împărțiri teritoriale, englezii preiau inițiativa și creează Comisia Europeană a Dunării, cu sediul la Sulina. Punctul 15 al tratatului de pace de la Paris din 1856 stipulează clar înființarea acestei Comisii Europene, în care „Franța, Austria, Marea Britanie, Prusia, Sardinia și Turcia vor fi fiecare reprezentate prin delegat, va fi însărcinată de a specifica și executa lucrările necesare de la Isaccea în jos, de a curăța de nisip și alte obstacole Gurile Dunării, în părțile mării învecinate lor, și de a pune această parte a fluviului și zisele părți ale mării în cele mai bune condițiuni posibile pentru navigațiune”.(sursa aici).

DOI BRITANICI PUTINIȘTI

Și aici intră în scenă primii agenți ruși, care aleg brațul Sulina, în dauna brațului Chilia, pentru a deschide navigația la gurile Dunării. Mai precis, maiorul John Stokes este numit membru din partea Angliei în această comisie. Acesta a cerut Londrei să îi fie puși la dispoziție trei ingineri, printre care și un anume Charles Hartley, pe care îl cunoscuse cu ocazia construcției fortificațiilor de la Kerci, din timpul războiului Crimeii.

Charles Hartley (1825-1915) a fost un cunoscut inginer civil britanic din epoca victoriană. Datorită lucrărilor sale extinse de cartografiere a unuia dintre cele mai lungi fluvii din Europa, și a proiectării unor remarcabile lucrări de regularizare pentru navigație pe cursul inferior al acestuia, a devenit cunoscut sub numele de „Părintele Dunării”.

În 1857, Hartley este angajat la  Comisia Europeană a Dunării, cu toate că nu era membru al Institutului Inginerilor Civili din Londra și își ia postul în primire la Galați în luna ianuarie 1858. Ei bine, inginerul englez Hartley, desemnat de aliații occidentali, alege brațul Sulina ca braț pe care să se desfășoare navigația la gurile Dunării și tot el decide și amenajarea actualului canal Sulina prin îndreptarea cursului Dunării vechi. Deci aviz marilor apărători ai Ucrainei, care ne tot spun că românii au fost primii care au săpat un canal navigabil cu adâncimea de 7 metri, ceea ce le dă astăzi dreptul ucrainenilor să facă același lucru cu canalul Bâstroe: decizia de a îndrepta Dunărea veche și de a construi canalul Sulina a fost luat de puterile occidentale reunite în Comisia Europeană a Dunării, nu de România, care nici nu exista pe atunci (1857) și, în consecință, nici nu stăpânea Delta sau Dobrogea! Sper că nu este vreun ideolog pro-Zelenski atât de incorect politic încât să sugereze că occidentalii și mai ales aliații noștri de nădejde de la Londra au luat decizii care să afecteze Ucraina. Mai degrabă eu cred că englezii Stokes și Hartley erau agenți ruși care doreau să ajute la înflorirea porturilor dunărene românești în dauna poporului ucrainean asuprit de cizma ocupanților ruși încă de atunci, din secolul XIX. Motiv să deschid, curajos, lista agenților putiniști cu cei doi britanici.

Ulterior, după ce Dobrogea și Delta au ajuns să aparțină României (după tratatul de pace din 1878), lucrările de amenajare și adâncire ale canalului Sulina au fost făcute sub domnia regelui Carol I, de origine germană.

Date fiind tradiționalele legături dintre Berlin și Moscova, cred că putem să-l includem și pe Carol I pe lista agenților Moscovei, care au tras apa Dunării spre România, dezavantajând Ucraina ocupată de hoardele țariste chiar și pe atunci. Mai ales că Bugeacul revine, tot la 1878, teritoriului ucrainean (repet, ocupat pe atunci de către ruși).

E drept că agenții Moscovei ne explică cum că numita Comisie Europeană a Dunării a lust o decizie fundamentată științific de inginerul Hartley, dar asta nu ne împiedică să bănuim că și ingineria poate fi pusă, la un moment dat, pe lista putiniștilor.

Și pentru a continua cu isprăvile nemților pro-ruși, să observăm că regele Ferdinand smulge, la 1918, cu forța armelor, Bugeacul din componența tinerei republici ucrainene, alături de întreaga Basarabie.

Ocupația militară a întregii Basarabii, deci inclusiv a Bugeacului, îl găsește pe regele Ferdinand în complicitate cu românii Ionel Brătianu, Alexandru Averescu și alți politicieni interbelici, ceea ce ne îndreptățește să îi bănuim pe toți de o atitudine anti- Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, deci, implicit, de pro-rusism. Și iată cum lista crește.

Din fericire, pe 27 iunie 1940, draga Ucraină, în continuare sub cizma rusească, își recâștigă posesiunile dunărene, împreună cu nordul Bucovinei și cu ținutul Herța. Apoi apare agentul rus Ion Antonescu care re-ocupă Bugeacul plus întreaga Basarabie și care își trimite hoardele prădătoare tocmai la Odesa. Pe Antonescu îl scoatem, totuși, de pe lista agenților ruși, căci el a fost deja pedepsit de fostul consilier al lui Traian Băsescu, Cristian Preda, prin retragerea titlului de doctor honoris causa acordat de Universitatea București. Mă întreb, totuși, cum o fi suportat Cristian Preda povara opiniei fostului său șef Băsescu despre Ion Antonescu? Iar dacă e să-l credem pe Băsescu am putea să-l includem pe lista agenților Moscovei și pe regele Mihai, considerat „la fel de criminal precum Antonescu”. Mai ales că tot Băsescu ne-a reamintit că regele a fost și decorat de Moscova. A, pardon, Stalin nu era rus, era georgian și gerorgienii sunt aliați.

Evident că de pe lista agenților pro-ruși nu putem să-l excludem pe sinistrul dictator Nicole Ceaușescu, care a avut grijă și el să decolmateze canalul Sulina. Asta așa ca o palmă dată blajinului ucrainean bătător din pantof la tribuna ONU Nikita Sergheevici Hrușciov, care ne-a scăpat de trupele rusești staționate pe tărâmul patriei noastre. Slava!

WWF, PUTINISTĂ ȘI EA

Trecând la spionii ruși aflați în viață, să menționăm întregul guvern Tăriceanu, care s-a opus lucrărilor justificate pe care eroicii ucraineni le-au început în anul 2004 pe canalul Bâstroe, pe vremea pro-occidentalului președinte Viktor Iușcenko. Opoziția nedemnă a guvernului Tăriceanu era, atunci, motivată prin salvarea ecosistemului din Delta Dunării. Evident o invenție și această ecologie. Oare n-ar trebui să trecem și ecologia pe listă, că doar subminează lupta împotriva lui Putler?

Nu mai spun de organizații mai mult decât suspecte precum subversiva Salvați Dunărea și Delta ale deja-bine-cunoscutului agent moscovit Liviu Mihaiu, demascat de societatea civilă cu prilejul apariției buletinului de luptă anti-rusească de la Iași, sub coordonarea unui distins și reputat condamnat penal. Oare judecătorii care l-au condamnat n-or fi și ei buni de trecut pe lista putiniștilor?

Și pentru că rușii s-au infiltrat peste tot, să știți că până și occidentalii de la reputata WWF- World Wildlife Fund au căzut în plasa rusească și au susținut în 2008 că adâncirea canalului Bâstroe ar dăuna ecosistemului Deltei.

Rusia și-a găsit, se pare, un aliat și la Atena, pe Stavros Dimas, fost comisar european pentru mediu care le scria ucrainenilor în 2008, cerându-le să înceteze adâncirea canalului Bâstroe, invocând lucruri mărunte precum „nerespectarea obligațiile internaționale în cadrul convențiilor ecologice aplicabile”.

Este de la sine înțeles că și convențiile Espoo și Aarhus invocate de comisarul Stavros își găsesc și ele locuri de cinste pe lista pro-rușilor care nu sprijină eroismul ucrainean de la Bâstroe.

Nu prea înțeleg, însă, cum i-au silit cei de la Espoo pe ucraineni să semneze chiar în noiembrie 2022, împreună cu România, ditamai acordul privind implementarea convenției Espoo pentru evaluarea impactului de mediu în context transfrontalier ( Agreement on the Implementation of the Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context)?

Bogdan Aurescu, Foto MAE

Există și unii care, deși manifest anti-ruși, se cam joacă cu focul și nu prea știu pe ce listă să-i încadrez. Iată, bunăoară, cam ce spunea prin 2006 distinsul nostru ministru de Externe: „Bogdan AURESCU, Lector universitar doctor, Proiectul ucrainean al Canalului Bâstroe din Delta Dunării – o provocare pentru dreptul internaţional al mediului, aplicat de organizaţiile internaţionale specializate

Proiectul Ucrainei de a construi un canal de navigaţie de mare adâncime în Delta Dunării, un habitat natural strict protejat de dreptul internaţional al mediului, a provocat nu doar îngrijorarea României (pe al cărei teritoriu se află cca. 80% din Delta Dunării), dar şi la nivel internaţional şi european. Acest articol prezintă reacţiile organizaţiilor internaţionale ce au competenţe în domeniu, care au considerat, fără excepţie, că această iniţiativă a Ucrainei prezintă pericolul potenţial de a induce daune ireparabile acestui exemplu de biodiversitate unic în lume. Unele din cele mai recente concluzii în acest sens au fost adoptate în 2006 de Comisia de Anchetă creată, pentru prima oară, la iniţiativa României, conform Convenţiei de la Espoo din 1991”.

Mi s-a părut mie, dar parcă și Ciolacu a mototolit niște nedumeriri prin barbă.

Poate facem și o listă cu rezerve la lista putiniștilor titulari!

Cea mai mare neclaritate o am, însă, în privința fostului președinte Traian Băsescu, cel despre care presa susținea că „îi taie lui Iușcenko apa la canalul Bâstroe”, pentru că fostul președinte a adoptat atunci un discurs un pic cam prea obraznic la adresa Ucrainei: „Președintele Traian Băsescu a avertizat ieri Ucraina cu posibilitatea blocării canalului Bâstroe prin micșorarea debitului apei Dunării pe teritoriul României. În cazul în care Ucraina nu se va conforma acordurilor internaționale de protejare a Deltei Dunării (ESPOO și celalalte) și România poate executa lucrări hidrotehnice pe teritoriul ei  „pentru a împiedica lucrările de construcție a canalului Bâstroe prin modificarea debitului apei, a atras atenția Băsescu în cadrul unei Ediții speciale a emisiunii Nașul de la B1TV, cu Radu Moraru”.

Deci, Băsescu ar cam trebui să fie pe listă. Pe de altă parte, liderii celor care sar astăzi în apărarea dreptului sacru al ucrainenilor la adâncirea canalului Bâstroe sunt chiar intelectualii lui Băsescu, adică cei care s-au plimbat cu avionul până la Neptun pentru a se desfăta spiritual cu prezența reputatului cititor multi-anual al Levant-ului lui Cărtărescu…

Ei, până la urmă să-i înțelegem și pe ei, căci și intelectualii trebuie să se adapteze nevoilor cetății, nu-i așa? Când cetatea este Băsescu, zburăm la el la Neptun pe banii statului, iar când cetatea devine Elena Udrea ne plimbăm cu ea pe malul mării. Nu prea știu ce mai fac intelectualii când cetatea a devenit Iohannis, căci acesta nici nu  hăhăie și nici nu pare genul să-l ții de mână pe malul mării. Grea încercare și pe intelectualii ăștia care rezonează cu cetatea. Noroc că sunt un simplu inginer și n-am astfel de dileme.

În fine, dragii mei, am ajuns la final doar pentru că un articol nu poate fi prea mare, dar, altminteri, lista cu agenții ruși este, desigur, interminabilă. Pe ea poate apare oricând oricare dintre noi. După necesități. De altfel, fiind o listă de putiniști, aceasta este și discriminatoare, pe ea apărând cu predilecție bărbați, albi și creștini. Proporția femeilor este încă mică, deși au mai apărut firav și ceva doamne. Afro-americani nu avem pe această listă a rușinii și nici lgbtq-iști. Deocamdată.

Canalul Bâstroe, Infografic Agerpres, 2008

Ucraina a încheiat pe 26 august 2004 prima fază de execuție a canalului maritim de acces al navelor la gura Bâstroe. A două etapă a lucrărilor pe brațul Bâstroe trebuia să înceapă în vara lui 2008, pentru extinderea până la 80 de metri a lățimii canalului, precum și pentru adâncirea acestuia. La finalul lucrărilor de adâncire și extindere a albiei, canalul Bâstroe ar fi trebuit să aibă o adâncime de 8,5 metri față de 7 metri cât au Sulina și Dunare – Marea Neagră. România a cerut Ucrainei să oprească acest proiect, având în vedere că noua legătură de 10 kilometri dintre Dunăre şi mare trece prin mijlocul Deltei Dunării şi încalcă o serie de convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului. În 2006, Comisia Economică a ONU a dat dreptate României şi a arătat că acest canal poate afecta unele specii de faună din Delta Dunării. Autorităţile de la Kiev susţineau însă că pretenţiile de mediu ale României sunt motivate economic – ţara noastră ar pierde bani în urma apariţiei unui competitor pentru canalul Sulina. În pofida numeroaselor proteste emise de Bucuresti, Kievul a inaugurat în 2007 canalul Bâstroe.

În iulie 2006, Ministrul Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu și omologul său din Ucraina, Boris Tarasiuk s-au întâlnit la Odessa, pe agenda discuțiilor figurând subiecte precum conflictul transnistrean, canalul Bâstroe și delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. Cu acest prilej are loc ceremonia semnării unui angajament de respectare a concluziilor Comisiei de Anchetă Internațională constituită în baza prevederilor Convenției de la Espoo, privitoare la proiectul ucrainean al canalului navigabil de mare adâncime Dunăre – Marea Neagră.

CRONOLOGIE

Situația Ceatal Izmail-Bâstroe-Marea Neagră

09.02.2022

Consiliul de Miniștri din Ucraina aprobă Rezoluția nr.136/09.02.2022.

În rezoluție se precizează, la pagina 9, că proiectul prevede:

-pe Sectorul (de Dunăre) Izmail Ceatal-Vâlcovo (95,445 km) o lățime de 120 m și o adâncime de 8,23 m

-pe Sectorul (de Dunăre) Izmail Ceatal -Reni (54,06 km), o lățime de 120 m și o adâncime de 8,03 m

-pe sectorul (de Dunăre) Vâlcovo-Marea Neagră, care include și canalul Bâstroe (19,021 km), o lățime cuprinsă între 60 m și 85 m, și adâncimi cuprinse între 8,66 m și 7,65 m.

22.06.2022

Ministerul Mediului din Ucraina a trimis o notificare Ministerului Mediului din România în care a cerut acordul DOAR pentru lucrări în Portul Izmail.

04.07.2022

Ministerul Mediului din România a transmis Ministrului Transporturilor și Infrastructurii din România un document prin care a solicitat un punct de vedere privind solicitarea părții ucrainene.

12.07.2022

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (Ro) îi răspunde Ministerului Mediului (Ro) printr-un punct de vedere în care exprimă dezacordul privind lucrările ucrainenilor.

04.08.2022

Ministerul Mediului (Ro) transmite către Ministerul Mediului (Ucraina) un punct de vedere în care afirmă că nu este de acord cu lucrările.

21.12.2022

Ministerul Mediului (Ro) informează Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (Ro), că pe siteul Ministerului Mediului (Ro) a fost publicat Studiul de evaluare a impactului pentru investițiile notificate de Ucraina.

Notă:

1. Acest Studiu a fost elaborat de Ministerul Mediului ucrainean și a fost transmis Ministerului Mediului român.
2. În Studiul elaborat de partea ucraineană se precizează (PENTRU PRIMA DATĂ DE LA ÎNCEPEREA CORESPONDENȚEI), că investiția se efectuează în lungul canalului navigabil Ceatal Izmail-Vâlcov
3. De asemenea, TOT ÎN ACEST STUDIU (pct 1.1, pagina 9, penultimul paragraf), se precizează (TOT PENTRU PRIMA DATĂ) că investiția Ucrainei se realizează în baza Rezoluției Consiliul de Miniștri din Ucraina, nr.136/09.02.2022.

09.02.2023

Direcția navală a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii (Ro) a organizat o întâlnire cu reprezentanții MAE, Ministerului Mediului, Poliției de Frontieră, Garda de Coastă, în cadrul căreia a pus la dispoziție elementele pe care le avea privind anumite activități pe Dunăre ale părții ucrainiene. Întâlnirea a fost de natură să sprijine MAE român în sensul demersului acestui minister pentru formularea unei poziții ferme a României față de acțiunile Ucrainei.

16.02.2023

Partea ucraineană anunță armatorii că adâncimea canalului Bâstroe este de 6,5 m (de la 3,9 m cât avea anterior) iar navele mari pot tranzita canalul.

19.02.2023

Ministerul Infrastructurii din Ucraina anunță oficial (pe tweeter) că adâncimea pe canalul Bâstroe a ajuns la 6,5 m (de la 3,9 m), iar navele mari pot tranzita canalul.

„Pentru prima dată în timpul independenței Ucrainei, pescajul care trece prin Canalul Bâstroe a crescut de la 3,9 la 6,5 m. Este o mare oportunitate pentru capacitatea fluviului Dunărea și pentru cifra de afaceri a porturilor de export. Continuăm să dezvoltăm clusterul portuar dunărean împreună cu partenerii noștri europeni”, se arată în postarea publicată pe Twitter.

Concluzie:

• Acesta este momentul în care partea română a descoperit situația reală.
• Între timp însă, partea ucraineană a început lucrările la întregul proiect (nu doar la Portul Izmail) fără a mai aștepta punctul de vedere al părții române, fără a urma procedurile Convenției ESPOO și fără a respecta celelalte Convenții și Acorduri internaționale relevante:

-Convenția de la Belgrad, privind regimul navigației pe Dunăre/ 18.08.1948

-Acordul Guvernelor român și ucrainean, privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră/ 30.09.1997

• În această situație, nu se știe exact când a început partea ucraineană lucrările la acest proiect, atât pe Canalul Chilia, cât și pe canalul Bâstroe.
• Este cert că partea ucraineană a avut intenția de a demara acest proiect încă de dinainte să înceapă războiul cu Rusia.
• Putem să presupunem că Ucraina a folosit situația de conflict ca acoperire pentru a efectua lucrări fără acordul părții române.
• Sub pretextul necesității de a exporta grâne, ca urmare a conflictului cu Rusia, Ucraina a cerut României (prin excepție de la acordurile internaționale și bilaterale) să permită tranzitarea canalului Bâstroe de nave cu pavilion al unor state terțe. Acesta a reprezentat un prim pas pentru începerea dragajelor pe canalul Bâstroe (una din navele de dragaj având pavilion Tanzania).

sursă: qmagazine.ro