Autor: Cozmin Gușă
Știm azi că lumea trăiește sub spectrul unor crize suprapuse și mai mult, vedem că am ajuns în stadiul în care rezolvarea uneia generează potențarea alteia. Avem criză FINANCIARĂ, din SUA până-n China sistemele financiare sunt supraîndatorate și suntem la un mic pas de pierderea încrederii, moment în care va începe prăbușirea. Criza ECONOMICĂ mușcă deja puternic mai ales în Europa, iar previzibila scădere a cererii din cauza creșterii prețurilor și a diminuării veniturilor va prăbuși curând piețele. Avem și criză POLITICĂ în lumea euroatlantică unde aproape toți liderii sunt contestați pentru incompetența dovedită, ei vor fi dați jos atunci când mulțimile vor ieși în stradă. Aceiași lideri nu sunt în stare să rezolve criza GEOPOLITICĂ care a apărut în urma conflictului ucrainean, conflict care este pretextul necesar pentru resetarea lumii. Despre criza ECOLOGICĂ se vorbește în derâdere (deși e reală și gravă!), doar pentru că e folosită de cercurile de neomarxiști pentru a-și impune guvernanța mondială. Criza GÂNDIRII nu e pomenită mai de nimeni, deși este cea mai gravă, tocmai pentru că cei ce-au arestat gândirea nu pot recunoaște asta, iar cei ce mai vor și pot să gândească au rămas fără date și mijloace de diagnosticare și exprimare publică. Așa arată lumea azi, iar mintea unui om normal nu poate cuprinde dimensiunea marasmului viitor.
La nivel individual oamenii se încurcă în viață și decad moral și material atunci când nu-și administrează rezolvarea crizelor la timp, mizând pe lumescul paliativ conform căruia ”timpul le rezolvă pe toate”. La fel se întâmplă și cu sistemele mari, așa au decăzut și imperiile cunoscute până azi, vedem în prezent Europa care se apropie de aterizarea forțată ce-o va face țăndări. Vocile lucide ale lumii n-au fost ascultate în ultimele decenii, beneficiile pe termen scurt au fost mai importante decât asumarea mizelor pe termen lung, toți ne-am bucurat de prosperitate în exces nepricepând că vine și ziua plății.
Azi nimeni nu mai reușește să explice crizele prezentului, mecanismele ce-au generat asta sunt absconse și manevrate din mai multe centre, care se mai și află în conflicte ireconciliabile. Devine clar așadar că viitorul e o himeră, singurul lucru cert e că va fi sumbru. Cât va fi de sumbru viitorul iarăși nimeni nu poate spune, sabia lui Damocles stă atârnată asupra tuturor și va acționa în mod consecutiv, celor ce nu vor fi decapitați în primele faze la va veni rândul ulterior. Desigur că există încă posibilitatea să se tragă brusc frâna lumii, să se poată conștientiza astfel drumul spre prăpastie, dar cine credeți că o mai poate face?! Cei ce-au încă acces pentru manevrarea frânei sunt prinși în cursa nebunească pentru salvări individuale și dominați de frica că vor fi pedepsiți pentru faptele de pân-acum.
N-am concluzie la analiza de azi, îmi aduc însă aminte c-am scris la începutul conflictului ucrainean un editorial al cărui titlu e nimerit pentru final:
^^ “Opriți Planeta! Vreau să cobor!” Dar dacă e prea târziu și de fapt trăim deja pe “Planeta Maimuțelor”?! ^^
