Autor: Ioana Ene Dogioiu
Capeni, judetul Covasna, conflict intre comunitatea de rromi si ceilalti localnici din sat, din cauza unor acuzatii mai vechi de hotie.
Toflea, judetul Galati, rromii pun mana pe topoare nemultumiti de felul in care au fost impartite ajutoarele dupa inundatii.
Este un bilant de numai 24 de ore, tipic, din pacate, pentru suspiciunea reciproca si tensiunea dintre romanii majoritari si romii minoritari in multe zone din Romania, in special la state. In pofida campaniilor care promoveaza toleranta si nediscriminarea, tiparul de gandire al majoritatii pare sa nu fi suferit modificari majore – romii sunt vinovati ab initio, fara sa mai fie nevoie de dovezi.
De mici, copiii sunt educati in acest spirit, daca nu explicit, macar implicit, prin asocierea cuvantului tigan cu tot felul de rele – “esti tigan” i se spune copilului atunci cand cere ceva prea insistent, cand sterpeleste ceva sau cand e murdar. E firesc ca el sa aplice apoi acelasi tipar in relatia cu ceilalati copii si, apoi, ca adult.
Asa se face ca si in cazurile fericite in care ajung la scoala, copiii romi iau acolo si primele lectii de umilire, discriminare si inraire.
Nimeni nu poate nega ca foarte multi dintre romani sunt intr-adevar cersetori, hoti si murdari. Este posibil ca procentul romilor care sufera de aceste “boli” sa fie mai mare decat cel al romanilor cersetori, hoti sau murdari, care nu lipsesc nici ei, sa fim cinstiti.
Dar ma indoiesc ca este vorba despre o problema genetica. Daca romanii admit o astfel de etichetare in privinta romilor, trebuie sa o admita si atunci cand ea li se aplica lor insisi in Europa Occidentala. Un recent studiu arata ca 64 la suta dintre italieni, spre exemplu, nu ne agreaza (studiul nu confunda romanii cu romii, care sunt o categorie separata). De altfel toate teoriile rasiste s-au dovedit in timp falimentare si extrem de periculoase.
Exemplul care rupe cercul
Cel mai important contraargument este ca nu toti romii sunt la fel si am sa dau doar un exemplu din judetul Arges. In comuna Leresti, langa Campulung Muscel, exista un sat de tigani – Pojorata. Acolo oamenii si-au ridicat intai casute de lemn, apoi din caramida, au carute si mici gospodarii, isi cresc copiii si sunt foarte pasnici. Muncesc in padure pentru cei care exploateaza lemn sau aduna fructe de pe munte si apoi le vand. In orice caz, traiesc numai din munca, mai precis din acea munca pe care romanii o evita.
De cel putin 30 de ani acolo nu a existat un singur scandal, vreun furt sau vreo violenta comisa de tigani. Mai mult, unii dintre romi, cei mai harnici si rasariti, au migrat din Pojorata in celelalte sate ale comunei, si-au facut gospodarii si s-au integrat perfect.
Recent, un “civilizat” bucurestean, trecand pe acolo si vazand Pojorata a calificat comuna drept una de tigani si a afirmat dezgustat ca nu va mai pune piciorul in Leresti. Si asta desi nimeni nu i-a facut nimic. Romii aceia nu i-au provocat nicio neplacere, iar asezarea lor, desi nu e un model de ordine si bun gust este, intr-un fel, chiar pitoreasca.
Sursele raului
Din pacate, exemplul dat intra in categoria exceptiilor. Regula se aplica la Capeni si Toflea. Intr-adevar, romii sunt in marea lor majoritate needucati si primitivi. Istoria, saracia si traditiile le-au obturat accesul la educatie si de aici o multime de derapaje. Aceste derapaje au generat reactii adverse si excluziunea, care la randul lor au obturat si mai mult accesul la educatie si au blocat multe incercari de integrare. Poate ca tocmai anatemizarea si excluderea fara speranta au devenit o sursa a raului, impreuna cu lipsa de educatie.
Suntem intr-un cerc vicios din care iesirea va fi extrem de dificila, cat timp suspiciunea reciproca si adversitatea sunt, la randul lor, traditie. Multi dintre romi vor ramane cersetori, hoti si murdari cat timp cei mai multi dintre romani vor refuza sa-i perceapa altfel. Nici macar un copil nu poate fi educat eficient numai scotandu-i in evidenta defectele si pedepsindu-l pentru ele.
E nevoie de acceptare, de incurajare, de deschidere si de incredere. Sigur ca e greu, sigur ca efectele nu se vad intr-o zi sau o luna, dar cu timpul, exact ca la Leresti se poate gasi o cale de convietuire pasnica si, apoi, chiar de integrare reala. Insa e un drum lung pe care trebuie pornit din ambele parti si care presupune multa intelepciune si toleranta, mai ales din partea celor mai evoluati.
sursă: m.ziare.com
