Autor: Ciprian Purice
Marcel Ciolacu își joacă în aceste zile cariera politică. Ori înțelege momentul și se ridică la anvergura de lider politic mare, ori își va pecetlui soarta în jocuri mărunte și lupte intestine în partid.
La fel ca și alți președinți de partide de dinaintea sa (nu doar de la PSD) Marcel Ciolacu a format o guvernare prin care a încercat să-și propulseze oamenii în cât mai multe funcții. Sperând în felul acesta că-și va conserva puterea în partid și controlul pe guvernare. Sună bine în teorie, în practică însă, dacă respectivii nu performează (cum se întâmplă mai mereu), partidul îți sare în cap și îți cere socoteală. Fix acest lucru se întâmplă acum.
Budăi, Daea, Rafila. Sunt trei „super-staruri” cu care a defilat Marcel Ciolacu, când i-a promovat în guvern. Niciunul lider PSD important. Sau cu greutate politică. Sau măcar un trecut glorios. Nimic! Erau însă favoriții lui Ciolacu. Marius Budăi împins ca să o blocheze pe Firea, care ar fi crescut politic amenințător de mult, în poziția de ministru al Muncii. Petre Daea scos din joben fix când „omul lui Stănescu” de la Agricultură fusese „cotonăgit” de DNA, iar Alexandru Rafila, un distins „birocrat al Sănătății”, de talie mondială, cu un CV impresionant, împins drept „prezidențiabilul lui Ciolacu”. Poleială și nimic mai mult, căci nu poate fi identificat niciun mare succes în Sănătate de când e Rafila ministru.
Deci, rațiunile pe care s-a bazat Marcel Ciolacu când și-a promovat oamenii la ministere grele, deși păreau că-i rezolvă problemele, în realitate nu au fost decât o amânare a inevitabilului. Pentru că acum, de exemplu, nimeni nu mai vrea cartoful fierbinte al pensiilor. Gabriela Firea ar fi refuzat să preia interimar Ministerul Muncii, tocmai pentru că nu vrea să-și asume eșecurile lui Budăi. În plus, de ce ar rata Firea să fructifice o ghiulea directă în capul lui Ciolacu, la marele jihad din PSD, care stă să bubuie?!
Doi. La 7 lei kilogramul de ceapă, ce să mai explici despre Agricultură. Poate corporatiștilor care se întâlnesc cu ceapa doar prin salate (și acolo destul de rar) li se pare ceva exotic, însă pentru electoratul PSD este crunt. Ciorbe și tocănițe. Da, da, nu râdeți! Asta mănâncă România reală cel puțin o dată pe săptămână. Mai adăugăm cartoful la 4 lei sau e clar dezastrul?! Nu mai vorbim de carne, lapte, ouă și alte produse devenite un lux. Deci, ce să ne mai expliice simpaticul domn Daea? La ce târguri câmpenești să mai meargă? Ce strategii și planuri mărețe să mai anunțe, când falimentul agriculturii românești se vede clar și concret pe tarabele din piață?!
Pe Rafila l-a mai văzut cineva după ce s-a încheiat cu pandemia? Altceva mai știe, în afară de vaccin, mască, covid? Poate o ști, dar nu se vede. Spitalele regionale sunt tot acolo unde erau și acum doi ani. Pe hârtie!
Budăi, Daea, Rafila. Sunt cei trei arhangheli ai apocalipsei politice a lui Ciolacu. Sunt cei pentru trebuie care dă acum socoteală în fața partidului. Și nu prea mai are argumente. De aici și panica. De asta se agață disperat de parcursul bun al lui Grindeanu la Transporturi, sperând că acoperă dezastru de dincolo. Nu merge! Se apropie scadenta. Rotativa. Ca el să fie premier, Transporturile, singurul minister cu care se putea lăuda PSD, trebuie predat liberalilor, care voi tăia panglici la anul. În timp ce premierul și ministrul Muncii, ambii de la PSD vor trebui să explice electoratului de ce nu au rezolvat cu pensiile. În an electoral!
Iată, deci, adevărata cumpănă în fața căreia se află Marcel Ciolacu. Devine premier în vremuri complicate sperând că va ține în frâu partidul sau renunță la ambițiile personale și aduce partidul cu adevărat la guvernare, folosind rotativa pentru o remaniere guvernamentală robustă. Oricât ar părea de complicat să-i aduci la masa puterii pe Stănescu, Firea, Olguța și alții, dar e singura soluție. Altfel va păți fix ca Dragnea. Nu a contat că s-au triplat salariile medicilor, că au crescut pensiile sau salariile din administrație publică, că am scăpat de Kovesi și de Coldea, pentru că i s-a dat în cap sistematic cu subiectul Justiție. Călcâiul lui Ahile. La fel se va întâmpla și cu Ciolacu. Va fi lovit concentrat cu subiectul pensii. Iar partidul nu-l va apăra. „E omul tău!”, este sintagma care începe îngropăciunea politică președinților de partide.
Deznodământ la care oricum se va ajunge, într-un final. Dar care poate fi amânat. În plus, mai este un aspect: partidul își poate devora un lider slab sau un lider puternic. De asta publicul îi reține pe Iliescu, Năstase, Ponta și nu pe Geoană sau Dăncilă (pe Dragnea l-a devorat Coldea!). Deci, dacă înțelege să fie jucător politic mare, Marcel Ciolacu va abandona jocurile mărunte și fricile personale că-i fură unii sau alții președinția PSD (fix în an electoral) și va înțelege că singura soluție este întoarcerea la partid. Oricât de frisonant ar părea, știind că toți vor să-ți tragă preșul de sub picioare, dar asta presupune să fii lider politic mare. Pentru că dacă nu ești în stare să-ți ții în frâu colegii de partid, cum o sa reușești să le faci adversarilor, în fatidicul an 2024. Mai ales că te vrei mare om de stat…
