Mă numesc Daniel David şi sunt profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca. Nu am de gând să prezint aici un CV detaliat. Cel profesional poate fi accesat aici, iar o perspectivă comunitară (cu particularităţile, limitele şi distorsiunile inerente), creată probabil de foştii studenţi şi actualii colaboratori, este disponibilă pe Wikipedia.
Prezint succint mai jos un profil care să justifice organizarea acestui blog şi expertiza asumată în categoriile create, aşa cum mă văd şi înţeleg eu (sincer, direct, fără ipocrizie).
Îmi place să cred că profilul este sintetizat de versurile cantecului „Un om real„:
”…Sunt un om de carne și de vis
De pământ și cer,
Nimeni înca n-a ucis
Partea mea de mister…
…Sunt un om, sunt real
Între nuntă și final
Libertatea mea
E libertatea ta.
Liber sunt, nesupus,
Sunt un om spre Polul Plus
Iar deasupra mea
Doar Dumnezeu va sta…”
Notă: Deşi cântecul „Un om real” este şi imnul unui partid politic, PNL, nu am interese şi/sau angajament politic; pur şi simplu îmi place mesajul psiho-valoric al textului!
I. Informaţii Personale
M-am născut în 23 noiembrie 1972, la Satu Mare (tata: Valer; mama: Floare; am un frate: Alin). Am crescut în Satu Mare, un oraş cochet, complex ca istorie şi compoziţie etnică, unde am învăţat să fiu „dialectic„, adică să fiu tolerant, dar să-mi exprim în acelaşi timp identitatea românească. Multe vacanţe le-am petrecut la bunici, în „Ţara Codrului” (Satu Mare/Maramureş), unde am învăţat ce înseamnă bunul-simţ şi satul românesc tradiţional (cu tot ce implică el). După etapele normale de „educaţie timpurie„, – în familie, creşă/grădiniţă (mi-a rămas dragă încă Grădiniţa nr. 6, unde au început primele iubiri şi prietenii pe care mi le amintesc; unele or fi începând poate la Creşa din Cartierul 14 Mai, dar pe ele nu mi le amintesc…), – am absolvit Şcoala Primară Nr. 12 (o Şcoală mică, foarte bună, lângă un stadion şi un parc mare!) şi Şcoala Generală Nr. 1 („Şcoala centrală”) din Satu-Mare, navigând de-a lungul anilor între premiile I şi II. Am absolvit Liceul „Doamna Stanca” (acum „Colegiu Naţional” iar atunci primul Liceu ca valoare din oraş în domeniul „socio-uman„, în competiţie pe domenile „exacte” cu alt premiant – Liceul „Mihai Eminescu”) din acelaşi oraş, secţia de biochimie. Pe parcursul liceului (dar şi a şcolii în general), viaţa mi-a fost marcată de studiu şi sport, restul activităţilor desfăşurându-se într-un cadru definit de aceste două axe. Am fost un participant constant la Olimpiade (ex. biologie, chimie, matematică, istorie, limba română), cea mai mare reuşită fiind Premiul Special I la Olimpiada Naţională de Biologie. Interesele sportive gravitau între tenis de câmp, fotbal, atletism şi arte marţiale; cele mai mari reuşite au constat în cateva premii regionale (Transilvania) la atletism (ex. alergare 100 de metri, săritura în înălţime) şi în bucuriile date de restul activităţilor sportive.
La nivel universitar am absolvit specializarea Psihologie la UBB. Programul de studiu a fost de cinci ani, ultimii doi parcurgându-i într-unul singur (m-am grăbit mereu deoarece mă plictiseşte prezentul şi mă atrage viitorul…unii spun că nu ştiu să mă bucur de prezent!). Doctoratul l-am început la UBB în anul 1996 şi l-am terminat în 1999, avându-l coordonator pe profesorul Ioan Radu, un adevărat mentor. O parte din programul de doctorat l-am parcurs la SUNY at Binghamton, SUA, cu o bursă Guvernamentală. Prin faptul că l-am avut coordonator pe profesorul Radu, sunt conştient că îmi rămâne ca obligaţie tradiţia clujeană în psihologie, ca filiaţie doctorală fiind a patra generaţie de la fondatorul psihologiei (Wundt) la nivel internaţional: Wundt–Goangă–Roşca–Radu; de asemenea, mă simt apropiat de profesorul şi psihologul Nicolae Mărgineanu, prin traiectoria profesională marcată de formarea şi activităţile din SUA.
Programul postdoctoral l-am parcurs în SUA, la prestigioasa universitate americană Mount Sinai School of Medicine din New-York, în domeniul medicinii comportamentale (Bio-behavioral and Integrative Medicine Programs), cu accent pe oncologie. Supervizor mi-a fost profesorul Guy Montgomery. Şi această supervizare mă responsabilizează şi obligă ca filiaţie profesională: Tolman–Rotter–Kirsch–Montgomery.
În psihoterapie şi psihologie clinică am avut şansa să lucrez şi să fiu mentorat direct de profesorii americani Albert Ellis (la Albert Ellis Institute în SUA) şi Aaron T. Beck (Academy of Cognitive Therapy, SUA; Pennsylvania University, SUA), declaraţi în analizele de specialitate internaţionale între primii psihologi şi/sau psihoterapeuţi ai secolului XX (depășindu-l pe Freud, poate mai cunoscut în ţară). Albert Ellis a fost declarat (în 1982) cel mai influent psiholog/psihoterapeut în viaţă, după moarte acestuia (în 2007) rămânând în această poziţie Aaron T. Beck.
Din 2007 sunt profesor universitar de ştiinţe cognitive clinice şi conducător de doctorat. Când am obţinut conducerea de doctorat, profesorul Radu, cel care a „reiniţiat psihologia la Cluj” după revoluţia din 1989, a spus că sunt primul „produs complet” al psihologiei româneşti postrevoluţionare – de la preparator la profesor conducător de doctorat – (fără să existe, în mod necesar, şi o implicaţie calitativă în această observaţie).
Între anii 2000-2007 am stat/locuit mai mult în New-York, SUA, decât în ţară, „East Village” fiind a doua mea casă, iar New-York-ul singurul oraş în care mi-ar plăcea să locuiesc dacă nu ar exista Cluj-Napoca!
Din 2012 sunt căsătorit cu Oana Alexandra David (Gaviţa).
Valori personale: Tradiţia, Excelenţa şi Onoarea. Cred că ele pot fi atinse doar prin Bun simţ, Raţionalitate/Gândire critică şi Curaj
Profilul fizic: înălţime – 1.81; 75-80 kg. Pentru alte detalii vezi poză (sic!)
Profilul psihologic (vezi şi valorile asumate): raţional, creativ, memorie de lucru foarte bună şi disponibilitate la efort, altruist/generos, sangvinic cu elemente colerice; IQ – în curs de evaluare (sic!)
Puncte negative/Slăbiciuni: toleranţă mai scăzută la frustrare, credit prea mare acordat oamenilor, uşor „dispreţ” faţă de prezent (prea „future-oriented„)
Distorsiuni: sunt acuzat de unii că sunt „arogant” şi că „mă cred superior“. Fără a mă apăra sau justifica, încerc să explic… Nu mă cred superior şi nu sunt arogant, dar cred că trebuie să fiu responsabil în ceea ce fac, iar asta implică să fiu uneori critic cu prostia, ignoranţa şi incultura, mai ales când sunt dublate de tupeu şi promovate cu obraznicie. Viaţa mea este ghidată de ştiinţă şi sport, iar acestea, la rândul lor, sunt ghidate de performanţă şi nu sunt democratice; „adevărul ştiinţific” nu se stabileşte prin vot şi/sau prin vocea gălăgioasă a militanţilor sau a celor care strigă cel mai tare. În ştiinţă, nu orice părere contează, ci doar părerile informate, care pot duce la performanţă. Restul este pierdere de timp preţios. A sta să asculţi părerea naivă, dar solemnă şi exprimată cu pretenţiozitate, a celor care (re)inventează lucruri deja descoperite, se feresc să citească ca „să nu-şi contamineze ideile”, promovează cu tupeu (uneori cu farmec!) pseudoştiinţa şi non-ştiinţa, în forme şi contexte academice, şi/sau asumă semidoct lucruri deja invalidate, denotă dispreţ faţă de ştiinţă. Cred că în ştiinţă lucrurile stau, analogic vorbind, ca în fotbal; toţi suntem jucători de fotbal (a se citi cercetători), dar jucăm în ligi diferite, cu performanţe diferite. Din această atitudine rezultă, cred, critica ce mi se aduce, uneori pe nedrept, dar eu chiar iau în serios ştiinţa; ea nu este pentru mine un serviciu de rutină de la ora 8 la ora 15, după care merg la piaţă sau să-mi trăiesc viaţa…ştiinţa serioasă cere devotament, vocaţie şi rigoare, trebuind împletită în mod creativ şi fericit cu viaţa, nu văzută ca o categorie din viaţă stabilită prin orar! Poate că uneori generalizez acest stil foarte exigent şi la viaţa de zi cu zi, iar atunci greşesc, dar el se manifestă, cred eu, preponderent în contexte legate de ştiinţă (în sport mai rar căci, în timp, am trecut de la performanţă la a-l practica doar din plăcere…), şi atunci mi-l asum, fără a-l considera o formă de aroganţă, ci un demers corect şi necesar într-o lume în care iraţionalitatea şi obscurantismul sunt obraznice. În alte contexte sunt mai degrabă „low profile” şi poate prea „umanist”. Nu îmi pare rău că, în ştiinţă, nu sunt dispus să ascult sau să discut cu oricine, oricând şi/sau oriunde doreşte, vorbind despre orice şi oricum. Din respect pentru ştiinţă şi interlocutor, trebuie îndeplinite nişte standarde minimale pentru eficienţa şi sensul discuţiei în acest context. Sunt însă dispus să fac asta, şi o fac adesea cu plăcere atunci când timpul îmi permite, renunţând la standardele minimale de „eligibilitate“, ca psiholog (cu clienţi/pacienţi), ca profesor (cu cei care doresc să înveţe „ştiinţă şi cercetare” pentru a ajunge la standarde de performanţă) şi/sau, ca om, pur şi simplu (cu prieteni, cunoştinţe sau cu cei interesaţi). Acestea fiind spuse, ţin în final să precizez clar că nu susţin niciun „fundamentalism ştiinţific„; pentru mine ştiinţa este acum cea mai riguroasă modalitate de a genera cunoaştere, fără a fi perfectă şi fără a fi probabil nici ultima modalitate de cunoaştere creată de om.
Iată câteva exemple de „superioritate”:
Exemplu 1: Nu am acceptat să public în revista Wen of Science/ISI fondată de mine, “Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, singura revistă de psihologie Web of Science/ISI din ţară, articole slabe, necesare pentru promovarea academică a cuiva (promovarea academică include criteriul Web of Science/ISI). Oamenii care au mizat pe acest lucru au spus că „le-am distrus cariera” şi că, dacă nu eram atât de „arogant” şi „narcisist”, i-aş fi ajutat. La urma urmei, dacă eram „om de treabă„, ce mă costa să public articolul pentru ca ei să poată ajunge conferenţiari sau profesori? Mă costau credibilitatea revistei şi respectul pentru munca pe care am depus-o să ajungem aici! Eu i-am tratat corect (conform procedurilor): le-am trimis articolul la recenzie, iar recenzorii (3 sau 4) au dat feedback-ul şi verdictul. Credeţi că cei implicaţi au apreciat corectitudinea? Nu, probabil că mă urăsc pentru că, în mintea lor, „le-am distrus cariera”, nu sunt „om de treabă„, iar acum unii reacţionează prin atacuri şi denigrări (mai mult sau mai puţin explicite).
Exemplu 2: Am fost făcut „arogant” şi în multe alte feluri (sic!) când am reacţionat dur şi public la încercările obscurantismului de a acapara spaţiul public românesc, în dauna ştiinţei (vezi discuţiile despre Horoscop/Astrologie, Flacăra Violetă etc.). O atitudine similară o am în spaţiul academic, unde nu pot accepta şi lăsa studenţii, – oameni vulnerabili cognitiv, adică aflaţi la început de drum în cunoaşterea ştiinţifică -, prin simplul fapt că nu au (încă) acces la literatură şi/sau nu sunt încurajaţi să citească, să fie expuşi de către unii „profesori” la îndoctrinare cu prostie, incultură şi pseudoştiinţă/non-ştiinţă (uneori predate cu farmec!). Ştiu că aceste grupuri s-au mobilizat în mod serios, nu doar prin ameninţările directe pe care le-am primit, ci şi prin comentariile negative şi denigratoare sistematice la luările mele de poziţie, comentarii care sunt aceleaşi (şi aproape în aceeaşi ordine sic!) indiferent de zona media în care am publicat punctele de vedere. Nu voi accepta însă ca efortul atâtor oameni de ştiinţă de-a lungul timpului (unii arşi pe rug) pentru a „lumina” această lume să fie umbrit de recrudescenţa iraţionalului, pseudoştiinţei şi non-ştiinţei, pe fondul ignoranţei şi nepăsării unor oameni de ştiinţă şi/sau unor factori politici. Cred că această nepăsare este un atentat la siguranţa naţională şi la civilizaţia acestui popor. Credeţi că reprezentanţii obscurantismului apreciază duelul?
Sporturi preferate/practicate: tenis de câmp, fotbal, arte marţiale
Personalităţi preferate: istorice/reale – Alexandru cel Mare, Salvador Dali (ca pictor), Albert Einstein, Isaac Newton; personaje literare/mitologice – Ahile şi Ulise
Lucrări/domenii non-ştiinţifice preferate: poeziile “If” (Rudyard Kipling), „La Steaua” şi „Glossă” (Mihai Eminescu), „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” (Lucian Blaga); Iliada-Odiseea-Eneida; proza (ex. de Isaac Asimov) şi filmele (ex. “Stargate”, “Star Trek”, “Andromeda” etc.) science-fiction; muzica rock (ex. Beatles; Iris etc.), clasică (ex. Beethoven) şi gregoriană
II. Informaţii Profesionale – Psihologie
Preocupările mele academice – subsumate sintagmei „științe cognitive clinice neurogenetice” – se referă la modul în care prelucrările conștiente (mai ales cognițiile raționale/iraționale și expectanțele răspuns) și inconștiente (ex. distorsiunile atenționale/de memorie/interpretare) de informației influențează răspunsurile subiective (emoționale), comportamentale și psihobiologice (psihosomatice). În acest demers am o abordare multinivelară – de la genetic la intercultural -, imersată tehnologic (robotică/realitate virtuală). Pentru detalii vezi și aici.
Profesor univ. dr., (conducător de doctorat), Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB (2007-2012), titularul profesurii internaţionale „Aaron T. Beck” (2007). Aaron T. Beck este profesor de psihiatrie la University of Pennsylvania, SUA, fondatorul terapiilor cognitiv-comportamentale. De asemenea, din 2008/2009, sunt profesor universitar (adjunct) la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA
Preşedintele Comisiei Naţionale de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Colegiului Psihologilor din România (2008-2012)
Preşedintele Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2005-2012)
Preşedintele Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (2000-2012)
Supervizor/formator în psihoterapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală la Albert Ellis Institute, SUA
III. Informaţii Profesionale – Educaţie/Cercetare
Vicepreşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (2008-2012)
Vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru elaborarea şi analiza politicilor în domeniile educaţiei şi cercetării (2008-2014)
Preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (2008-2012)
Consilierul personal pe probleme de cercetare al Ministrului Educaţiei şi Cercetării (2005/2016)
Am participat, în calitate de cooordonator de Pachete de Lucru, la demersuri naţionale care au stat/stau la baza reformelor şi legislaţiei în domeniul educaţiei şi cercetării
IV. Reprezentări internaţionale
Reprezentant pentru Ştiinţele Sociale la European Science Foundation (2008-2012)
Preşedinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (2004-2016)
Reprezentant naţional în European Association for Behavioral and Cognitive Therapies (2004-)
Expert/Consultant pentru agenţii de finanţare a cercetării şi învăţământului superior din Africa de Sud, Australia, Israel, SUA (NSF/NIH) şi UE (FP)
Membru în colective editoriale internaţionale: „Journal of Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment” (American Psychological Association), „Journal of Articles in Support of Null Hypothesis” (USA) etc.
V. Varia
Ancheta ziarului Cotidianul (2005) m-a inclus în „Generaţia Aşteptată” (domeniul Psihologie) şi am făcut parte dintre finaliştii (10) demersului „Clujeanul Anului” (2007). În anul 2003 am primit premiul internaţional „Henry Guze Award” pentru cea mai bună publicaţie ştiinţifică în domeniu (SCEH, SUA), iar în 2012 Premiul „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Pentru meritele în activitățile desfășurate, am fost decorat, de Președintele României, cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2008).
Sursă: danieldavidubb.wordpress.com
Nu v-ati saturat de ardelenii astia corciti?
Narcisist. De fapt, ce produce asta?