(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)
ANGOASA COLECTIVĂ ȘI STRESUL SOCIETAL APAR PENTRU CĂ OAMENII RELATIVIZEAZĂ ÎN MOD EXCESIV.
FRICA ȘI INCERTITUDINEA SE POTENȚEAZĂ RECIPROC, MULT MAI MULT ÎN ȚĂRILE CU O CULTURĂ JOASĂ.
SCĂDEREA CAPACITĂȚII DE ÎNȚELEGERE A LUMII VA CREȘTE RELATIVIZAREA, POATE DUCE SPRE DISOLUȚIE.
PANDEMIA A INDUS ELEMENTE DE COMPORTAMENT INUMAN.
VITEZA DE SCHIMBARE ÎN SOCIETATE TREBUIE CALCULATĂ FUNCȚIE DE CAPACITATEA NOASTRĂ DE ABSORBȚIE.
TEHNOLOGIA IT ESTE PERICULOASĂ PENTRU DEZVOLTAREA COPIILOR, TREBUIE SĂ LE PREZENTĂM COMPLEMENTARITĂȚI DESPRE MINTE ȘI SUFLET.
Cozmin Gușă: O melodie cât un manifest a lui Florian Pittiș, care tematizează bine, într-un fel subtil, discuțiile de astăzi, atât prima pe care ați ascultat-o cu Adrian Severin, cât și aceasta pe care o încep acuma cu Dafin Mureșanu în legătură directă cu noi din Cluj. Domnule profesor îți mulțumesc că ai venit la Gold FM. Nu te-am văzut de un an. Acum un an te-am văzut față-n față și acum le dăm posibilitatea celor care ne urmăresc și pe internet, nu doar la radio, pe facebook și pe youtube să te vadă. Dafin îți mulțumesc foarte mult pentru că ai acceptat invitația la Gold FM.
Dafin Mureșanu: Dragă Cozmin, e o mare plăcere să fim împreună astăzi, în special în acest vehicul extraordinar pe care l-ai creat, GOLD FM, și la care privesc cu multă admirație, cu multă atenție și în primul rând te felicit, și ce să spun, e un mediu plăcut în care dezbaterile, să spunem așa, au un spațiu bine definit și un loc al lor.
ANGOASA COLECTIVĂ ȘI STRESUL SOCIETAL APAR PENTRU CĂ OAMENII RELATIVIZEAZĂ ÎN MOD EXCESIV.
Cozmin Gușă: Eu îți mulțumesc pentru aprecieri, mai ales că tu urmărind aceste lucruri cât poți, ne faci un mare compliment. Eu știu cât de ocupat ești tu, am și vorbit în debutul emisiunii despre Centrul excepțional pe care l-am vizitat acum un an, pe care l-ai creat la Cluj, not for profit, RoNEURO un institut ca la carte. M-am simțit excepțional acolo. În afară de asta, sigur, am menționat și activitățile tale în plan didactic, în plan medical la Iuliu Hațieganu și n-o să stau să-ți prezint tot CV-ul care este unul impresionant, dar extrem de bine consolidat. Am vorbit și despre faptul că tu coordonezi în calitate de președinte această Federație europeană a societăților de neuro recuperare, un lucru foarte complex și, nu ca să-i sperii eu pe cei care ne ascultă, dar pentru că este adevărat, am pus marea parte din activitatea ta sub formă științifică, pentru că cercetarea este cea cu care te ocupi îndeosebi în ultima vreme, desigur că vezi și mulți pacienți, dar activitatea științifică te caracterizează. Și de la nivelul acestei înțelepciuni, Dafin dragă, pentru că a cerceta, a citi, a gândi, bineînțeles că duce la înțelepciune la un moment dat, te-am provocat, după cum știi, la o discuție despre ce ne oferă această interacțiune dintre viețile noastre și neocivilizație, și neostressul, pe care le experimentăm foarte mirați unii din generația noastră, poate cei mai tineri mai bine adaptați și chiar așa aș vrea să începem discuția și după aia o s-o extindem. Dacă în analizele tale din ultimii ani ai identificat și care ar fi, diferențele de comportament pe grupuri, sau pe colectivități sau ale indivizilor, rezultate din această interacțiune cu tehnologia, din ritmul total diferit și multiplicat al vieții pe care o trăim?
Dafin Mureșanu: Mulțumesc Cozmin pentru introducerea aceasta foarte la punct și generoasă, într-adevăr remarca ta că cercetarea ar putea duce la un moment dat, chiar și la sporirea înțelepciunii, este un lucru deosebit de interesant. Nu întotdeauna această chestiune se validează dar, în general definiția științei înseamnă căutarea adevărului, iar căutarea adevărului nu se poate face fără înțelepciune. Adevărul nu este o sumă de elemente inerte de tip metric, ci adevărul e un concept mult mai larg și iubesc știința pentru că ea continuă să caute adevărul și cred că acest lucru e foarte important. Tocmai din această dragoste pentru știință și încercând să găsim adevărul în legătură cu ceea ce ni se întâmplă, utilizăm instrumentele științei, bineînțeles, dar utilizăm și ceea ce tu spuneai și aminteai, ca înțelepciune. E important să vedem prin această prismă. Cred că ne aflăm într-o etapă în care noi ca oameni de știință și eu ca om de știință privesc, să spun așa foarte mirat, ca să folosesc un cuvânt, având în vedere că… De fapt noi în știință căutăm să definim puncte ferme, puncte de care ne putem ancora, elemente reproductibile care până la urmă au un scop important: reducerea entropiei, reducerea dezordinii și, de fapt, a neclarității. A reduce cantitatea de incertitudine și neclaritate și a proiecta cât mai multă lumină asupra unor puncte ferme.
Cozmin Gușă: A ordona, cumva voi căutați ordonarea.
Dafin Mureșanu: Exact, o ordonare spre găsirea unor puncte ferme. Deci noi practic, dacă ar fi să definesc activitatea noastră, activitatea noastră este o activitate antientropică. Deci încercăm să scoatem dezordinea din sistemele noastre de gândire, încercăm să scoatem incertitudinea și să ne focusăm cât mai mult pe lucruri care, să spun, sunt ferme și la care ne putem referi. Deci există o obsesie a metricii în știință. Ce să-ți dau un exemplu foarte simplu: uite toată lumea se adresează unei mărimi fundamentale care este metru, așa cu foarte multă lejeritate, dar nu-și pune întrebarea cum se definește metru? Iar definiția metrului este una obsesiv de precisă. E definit ca distanța parcursă de lumină în vid în 1:299.792.456 de fracțiuni dintr-o secundă. Deci această microfractalitate în care lumina străbate vidul, distanța care poate fi străbătută de lumină în această fractalitate de timp se numește metru. Deci noi am ajuns la o obsesie atât de mare a definirii lucrurilor ferme și am încercat de-a lungul vieții noastre să definim puncte ferme, mă refer de-a lungul vieții noastre în ceea ce privește viața științei, dar nu la limititudinea noastră, să spun, de ființe trecătoare. Dar ca să-ți dau acest exemplu, de aici, și vreau să fac o trimitere, de la obsesia antientropicului și a preciziei definiției lucrurilor și fenomenelor către nevoia de a relativiza anumite lucruri. Eu întotdeauna l-am admirat și l-am iubit pe Albert Einstein pentru teoria relativității până la un punct care-mi explica, sigur că da, foarte sistematic, că lucrurile nu stau întotdeauna la fel peste tot, iar matematica descrie acest lucru că nu stau la fel peste tot. Și cea mai bună trimitere este la funcții. Funcțiile sunt definite pe interval. Mie mi-a plăcut matematica întotdeauna și m-a ajutat în science, chiar dacă am studiat științe biologice sau științe medicale.
Cozmin Gușă: Foarte interesant. Să știi că n-am întâlnit mulți, și am mulți prieteni profesori-doctori și doctori, care să se fi lăudat cu pasiunea pentru matematică, dimpotrivă, marea majoritate au fugit de matematică.
Dafin Mureșanu: Mi-a plăcut mult matematica. De exemplu funcțiile întotdeauna sunt definite pe intervale, funcția are o expresie generală dar are sens numai pe domeniul de definiție. Din această cauză, de exemplu, definiția metrului are sens și reprezintă adevărul aici și acum în acest univers, în universul nostru, pe pământ, în referențialul nostru. Nu știu dacă ea poate fi definită la fel în altă parte, dar suntem siguri că aici ea definește, cu suficient de multă precizie conceptul, deci servește scopului. De asemenea, mă întorc la Albert Einstein care relativiza spunând că lucrurile nu sunt peste tot la fel. Și e adevărat matematica ne arată că dacă ieși de pe domeniul de definiție se comportă altfel lucrurile, Einstein n-a avut o relație bună cu marii teoreticieni ai fizicii cuantice, ci ei au fost într-o oarecare contradicție. Max Plack definea foarte bine bazele fizicii cuantice și ale realității cuantice și mai departe și Bohr, Heisenberg, principiul incertitudinii, și aici s-a definit o margine de incertitudine în toată lucrurile. Deci știința acomodează atât exactitatea, cât și o anumită cantitate de relativitate. Însă aceste lucruri sunt foarte bine definite și foarte frumos așezate. De ce fac această trimite? Pentru că astăzi avem o deviație foarte mare de la exactitate și relativizăm foarte multe lucruri. Mult mai mult decât trebuie, atât de mult încât în societate apare un stres. Stresul social – am făcut această introducere în science ca să ne ancorăm în anumite principii și să înțelegem că principiul entropiei și activitatea antientropică definește și bazele societății. Îți dai seama, ca să construiești Burj Khalifa sau orice altă mare construcție a umanității, e de fapt nevoie de o activitate antientropică, de a pune ordine, de a ajunge să definești precis niște lucruri. Câtă vreme există un trend de hiper-relativizare a lucrurilor, poate unora li se pare – să spun – li se pare mult mai important să definești metru decât anumite elemente de biologie. De exemplu, cum este structurată identitatea genetică a unei persoane. Că un bărbat are cromozomi XY, deci identitatea de tip XY a cromozomilor determinanți, iar o femeie are XX, și altceva nu mai avem decât niște poli, în afară de treaba aceasta. Și acest punct este la fel de ferm ca definiția metrului, nu este mai puțin lax, este un element de science poate la fel, cel puțin la fel de complex, dacă nu mai complex decât al metrului. Deci există o metrică a definiției lucrurilor pentru această planetă aici și acum, pentru umanitate. În momentul în care noi relativizăm aceste lucruri mai mult, dincolo de granițele normalului, se transferă în societatea omenească o angoasă foarte profundă, care, practic, ce este ea? Ea este o infuzie activă de entropie. Credința omului și cunoașterea omenească ne-a dus la realizarea unor mari și monumentale achiziții umane, pe când acum o activitate proentropică încearcă să stopeze anumite lucruri. Eu sunt îngrijorat din punctul de vedere a omului de știință pentru că am o viziune extrem, extrem de tolerantă și liberală.
Cozmin Gușă: Aș vrea să fac doar o frază de simplificare, o traducere sau o recapitulare pentru cei care au deschis mai târziu radioul, și aș zice așa: o concluzie parțială a discuției este că relativizarea prezentă în viețile noastre în ultima perioadă a generat o dezordine în organizarea societală care s-a tradus în final în această angoasă, în această îngrijorare colectivă pe care noi o resimțim astăzi într-un mod acut. Și aici aș vrea să merg mai departe și să te întreb, din discuțiile cu doctoranzii tăi, cu colegii medici mai tineri pe care îi ai sub aripă sau chiar și cu studenții care te mai consultă sau intră în contact cu pacienții, există o creștere a bolilor de tip nevrotic generate de ceea ce am vorbit până acum, de această angoasă pe care am căpătat-o la nivel individual și de grup? Adică oamenii se resimt, vin să se consulte cu o mai mare intensitate în ultima vreme?
FRICA ȘI INCERTITUDINEA SE POTENȚEAZĂ RECIPROC, MULT MAI MULT ÎN ȚĂRILE CU O CULTURĂ JOASĂ.
Dafin Mureșanu: Da, este adevărat, oamenii vin să caute sprijin, oamenii vin să caute puncte ferme vicariante, de înlocuire, pentru că suntem în momentul în care și ancorele simple și reperele simple ajung să fie afectate. Deci, practic, pacienții noștri – ca să fac așa un zoom in pe ceea ce afectează – de ce sunt afectați cel mai mult? Atât societatea cât și omul. Pentru că există un transfer de la nivelul societății la nivel de individ. Noi medicii suntem obișnuiți cu patologia individuală, dar avem o acuitate profesională suficient de crescută ca să detectăm tot ceea ce se întâmplă și la nivel societal. Există două elemente: elementul bine definit cel al fricii, există o anxietate aș spune îngrijorătoare, unde barometrul tinde spre roșu. Majoritatea pacienților au un înalt nivel de anxietate, practic avem de gestionat un cadru care se cheamă anxiety disorders, tot spectrul de boli determinate de anxietate și apoi avem un element foarte important cel al incertitudinii. Și aici impactul este diferit, biunivoc, pentru că incertitudinea generează frică și frica generează incertitudine. Aici voi face o trecere spre concret, ca să fiu puțin mai specific, introducerea mea a vrut să fie ilustrativă pentru profunzimea abordării.
Cozmin Gușă: Este foarte potrivită, să știi nivelul ascultătorilor de la Gold FM este pe măsură și mă bucur că ai făcut această introducere.
Dafin Mureșanu: Știu și tocmai în respect pentru ei și pentru această comunitate care aparent e virtuală, dar ea nu este virtuală este o comunitate absolut reală, cu un nivel mult peste cel obișnuit. Mă întorc și spun: se produce un transfer la nivelul societății, un transfer de frică, dar cel mai important pachet de transfer, să spun așa, se bazează pe cel al incertitudinii. De ce? În spațiul existențial uman noi definim conceptul de cultură. Cultura nu în sensul strict, așa cum îl vedem noi, ci în sensul foarte complex, și anume acela ce ne ține pe noi activi din punct de vedere existențial, suma cutumelor, suma obiceiurilor, suma valorilor în sensul acesta. Tipurile de culturi sunt foarte diferite, dar orice tip de cultură are elemente foarte stabilite care sunt parametrizate. Deci un psihosociolog poate oricând determina, cu un barometru foarte fin, nivele de deviație de la parametrii normali. Normalitatea nu poate fi definită în afara unor grupuri. De exemplu pentru noi, pentru România și acest spațiu est-european s-a produs un fenomen de forfecare de la o anumită cultură de tip – în perioada comunistă era very masculinity, deci aveam un tip de cultură de tip masculin dar și cu feminitate suficient de mare de a îmbrățișa pe cei neputincioși. Masculinitatea înseamnă acea parte de energie care-i apreciază pe cei bravi și învingători. Feminitatea, o societate de tip feminin, o cultură feminină îi îmbrățișează pe neputincioși și îi pune pe ei pe primul loc. După aia avem un lucru foarte important, noi ce fel de leadership avem? Avem un leadership de tip power distance înalt? Adică distanța dintre oameni și putere este mare? Înainte era un power distance mare în societate. În societățile din Vest parametrul distance cade, exact ce spunea Adrian Severin mai înainte, nevoia de a-l pune pe lider la coadă și de a scădea power distance-ul, de-al face să meargă cu bicicleta și nu cu limo bulletproof, ș.a.m.d. Între acești parametrii suntem, pe care nu-i comentez astăzi, poate într-o altă emisiune o să facem analiza vectorilor sociali din punct de vedere al stării psihice a populației. Un element fundamental este așa numitul parametru de evitare a incertitudinii. Există culturi în care nivelul de evitare a incertitudinii, nevoia de a evita incertitudinea, este foarte mare. Gândește-te puțin că Țările de Jos, întotdeauna s-au luptat cu apele, construiau ziduri împotriva apei. Întotdeauna a existat angoasa inundației. Ele au nivel de avoidance mult mai mare decât unii care au trăit liniștiți, care n-au avut probleme, n-au avut stresuri.
Cozmin Gușă: Care nu trăiesc pe malul Mureșului ce dă inundații, cum se zice pe la noi.
Dafin Mureșanu: Care nu trăiesc pe malul Mureșului, și cum zic unii clujeni pe la ei nu curge nici un Someș Mare. Ideea este că aceste zone și aceste populații, oarecum liniștite și într-un cadru cu o cantitate de incertitudine mai mică, brusc s-au trezit inundate de o cantitate de incertitudine enormă. Ceea ce a crescut total nivelul de disrupție socială. Da, se poate măsura. Adică dacă ai o creștere într-o anumită unitate de timp mai mare decât o anumită valoare nu poți să înregistrezi decât o disrupție enormă. Deci societatea se torsionează, absoarbe până la un anumit moment, consumă bufferul de defulare. Din punctul ăsta de vedere, necazul este că societatea în sine are un repertoriu limitat de absorție a stresului. Și asta trebuie să înțelegem. Cu cât nivelul de cultură este mai înalt și cu cât nivelul de cunoaștere al individului sau al societăților este mai mare, cu atât mai mare e și șansa de a absorbi stresul. Pentru că un om care are multe de făcut își găsește și altceva de făcut, dar unul săracul care nu știe decât că el vrea să meargă în vacanță și lui i s-a luat vacanța, sau nu mai poate să iasă să-și bea el șprițul, brusc cade într-o zonă roșie, într-o zonă de mare angoasă.
Cozmin Gușă: Siguranța de sine ar fi direct proporțională cu nivelul cultural și pe baza acestui nivel cultural o societate își pierde sau nu echilibru.
Dafin Mureșanu: Absolut. La noi existând o erodare continuă a dimensiunii, practic n-aș vrea să privim lucrurile într-o mare complexitate.
SCĂDEREA CAPACITĂȚII DE ÎNȚELEGERE A LUMII VA CREȘTE RELATIVIZAREA, POATE DUCE SPRE DISOLUȚIE.
Cozmin Gușă: Acuma domn profesor puneți diagnosticul, că sunteți și diagnostician până la urmă. Cât de dureros ar fi?
Dafin Mureșanu: Cunoașterea, nivelul de cunoaștere și practic curiozitatea pentru nivelul de cunoaștere, e un parametru și să notăm că nivelul de cunoaștere a populației a scăzut enorm în ultimele decade în România. Prin urmare și acest nivel de înțelegere a lumii a scăzut foarte mult. Vă dați seama că nu întâmplător apar tot felul de experimente ciudate, cum sunt flatiștii, de exemplu,cei care susțin că pământul e plat, ș.a.m.d.
Cozmin Gușă: Da, a luat mare avânt mișcarea asta a flatiștilor, ceea ce confirmă bine premisa ta.
Dafin Mureșanu: Tatonările intelectuale sunt periculoase, acestea sunt provocări să se vadă până unde merge să relativizăm și trebuie să ne hotărâm. Adică ori definim timpul ca GMT și ne referim la meridiane și paralele și atunci avem un pământ rotund și o știm, că-l vedem din spațiu sau cădem în extrema hiper, a relativității vulgare prin care disoluționăm absolut tot.
Deci, încă o dată, fac aici această paranteză, eu privesc cu curiozitate ceea ce se întâmplă. Sunt în esență un om liberal și tolerant, discutând de science, se întâmplă aceste lucruri, discutând de societate se întâmplă aceste lucruri, apetitul de acces la cunoaștere și reducerea șanselor la cunoaștere prin mai multe elemente, sunt clare. În primul rând prin zgomot, prin lucruri de nonsens, umplerea vaccumului existențial, unde n-ar trebui să existe un vaccum în existența noastră, existența trebuie populată din conștiința noastră cu diverse lucruri plăcute în așa fel încât să se atingă scopul existenței, care este fericirea umană. Care a fost stipulat și de părinții Constituției americane. Ideea este simplă, scăderea capacității de înțelegere a lumii va duce la o și mai mare creștere a anxietății prin dispariția reperelor. Dispar reperele, avem hiper-relativizare, lucrurile ajung într-o zonă de angoasă și de psihopatie socială. Dar vreau să-ți spun că eu sunt deosebit de încrezător în faptul că umanitatea are resurse regenerative. Și aici putem discuta despre regenerare așa cum creierul se regenerează și nu tezele acelea înghețate despre creierul care nu se mai regenerează. Acestea sunt absorbite astăzi, putem spune că din punctul meu de vedere sunt foarte optimist și am credința că lucrurile pot lua un trend de normalitate după o vreme. Întotdeauna umanitatea a trecut prin perioade ultracritice sau uneori chiar hilare.
PANDEMIA A INDUS ELEMENTE DE COMPORTAMENT INUMAN.
Cozmin Gușă: Mi-ai ghicit întrebarea că, dar ai și răspuns parțial la ea cu această doză de optimism controlat, de tip științific, mai ales și această informație senzațională pentru mulți dintre cei care ne ascultă, că creierul s-ar regenera. Îți dai seama numai din propoziția asta mai putem să facem o emisiune. Și te-aș întreba în colectivele de cercetare, unele multidisciplinare în care tu participi, de care mi-ai povestit, aveți multe analize, multe baze de date la zi, acordate istoric pe evoluția noastră din ultimele decade. Ai abordat împreună cu colegii tăi din alte țări, din alte continente problema stresului pandemic, a ceea ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate cu mentalul colectiv, a nevrozelor induse de acest pericol nevăzut, tratat hei-rupist direct cu vaccinul, gata nu mai avem tratament, toată lumea se injectează, de parcă n-ar fi o boală care ar merita să fie tratată și ea, la rândul ei. Dacă ai abordat cu colegii din alte țări problema și care ar fi o medie a concluziilor voastre?
Dafin Mureșanu: Da, am abordat categoric destul de mult în toată această perioadă plină de stres și incertitudine, elementele legate de capacitatea de a disrupe echilibru minții și sufletului. Am discutat foarte mult și toată lumea e preocupată. Problema este nu să spunem dacă se întâmplă sau nu, el se întâmplă cu certitudine, ci cum am putea să evaluăm acest lucru mai bine și ce am putea face pentru acest lucru. Cred că există o viziune clară, comună, că această stare prin care trecem și sper să trecem prin ea, să nu poposim foarte mult, creează rău psihic individual și social, are o capacitate negativă foarte mare. Pandemia în sine sigur că ea reprezintă o mare problemă pentru umanitate, și în mod cert aceste cicatrici probabil că nu se vor vindeca, dar noi sperăm să se transforme în cicatrici și să nu creeze noi și noi leziuni, încât vechile leziuni să nu mai aibă timp să se cicatrizeze și să fim într-o sângerare continuă.
Categoric că nimeni nu-și dorește dintre marii savanți ai lumii și dintre persoanele raționale cu care eu interacționez foarte mult, nimeni nu-și dorește așa ceva. Și de foarte multe ori și noi, dar și omul simplu, și omul învățat, folosesc o sintagmă interesantă, unii mai sofisticat, alții mai simplu: Doamne, oare cui folosește așa ceva, că toți avem de pierdut?! Așa ceva este inuman, ce ni se întâmplă. Situația este catalogată ca fiind de sorginte inumană, chiar este inumană. Cred că într-un strat foarte profund, acest lucru este adevărat. Și e un cod de gândire. Până la urmă ceea ce e de făcut vom vedea, facem, sigur că da, tot ce putem mai bine, dar, din nou vin și spun că acest context se suprapune pe alte elemente de destabilizare. Elemente de destabilizare, să zic așa, a stării mentalului colectiv. Eu numai la asta mă refer. Sunt om de știință, n-am nici o treabă cu politicul. Dar mentalul colectivul poate fi destabilizat și este destabilizat și prin coincidențe de alt tip. Și anume: într-o asemenea angoasă îți apare o pletură de relativizări. Aici e chestiunea. Toate relativizările astea care sunt în jur cu privire la abordarea vieții noastre, la cine suntem, ce suntem, cum le spunem copiilor noștri unele și altele, cum îi vom educa, apropo de nevoia de a-i învăța pentru a înțelege ceva. Sunt aceste straturi care toate trebuie contemplate. Cum îi vom educa și ce vom pune noi, ce ingrediente vom pune în educația lor, e foarte important. Eu sunt, de exemplu, preocupat de matematică. Vom reduce noi prea mult curicula aceasta cum se întâmplă în unele țări? Vom învăța tot mai puțină matematică? E periculos să înveți tot mai puțină matematică că vom avea tot mai puțini oameni care vor înțelege lucrurile și ce se întâmplă, și oare vor mai putea să articuleze cunoașterea. Eu mă păstrez pe teritoriul științei. Faptul că există o tendință de deteriorare a conținutului învățăturii generației viitoare și modalităților, pe mine mă îngrijorează. Dar din nou spun, sunt optimist și cred că este un lucru de pasaj cum se spune și cred că, poate, vom avea resursa sociocognitivă și responsabilitatea de a corecta aceste trenduri pe care prefer să le cataloghez ca și mici rătăciri, care pot deveni foarte mari rătăciri. Astea sunt elemente care toate aduc anxietate și toate perturbă ființa și societatea. Ce vom face? Cum vom face?
VITEZA DE SCHIMBARE ÎN SOCIETATE TREBUIE CALCULATĂ FUNCȚIE DE CAPACITATEA NOASTRĂ DE ABSORBȚIE.
Cozmin Gușă: Există în spatele a ceea ce spui și a optimismului și o îngrijorare pe care eu o simt, o îngrijorare a omului Dafin Mureșanu pentru că în plan științific tu poți să fii optimist, poți să fii pozitiv, dar la urma urmei cu toți suntem oameni. Aceste lucruri care se întâmplă, această posibilă sângerare a unei răni peste altă cicatrice, metafora pe care ai folosit-o ca să descrii o altă stare repetitivă de rău, ele vor induce o nevroză colectivă pe care voi o veți putea detecta la nivelul anului viitor, dacă această pandemie va merge în continuare, dacă aceste presiuni, care vin din partea unor minorități care se vor recunoscute cu forța, dar care iarăși implică un dezechilibru pentru că ni se prezintă ceva ce noi considerăm astăzi anormal. De la excesele cu BLM-ismul, că tu ai trăit o vreme în Statele Unite și știi că acolo rasismul de mult a apus, până la asta cu LGBT-ul în Europa, în România, unde-i toleranță maximă pentru tot genul de minorități, noi ne trezim cu asemenea lucruri. Deci crezi că veți detecta o nevroză colectivă gravădacă mai ține mult această anormalitate, sau este o anormalitate care ne duce înspre o minunată lume nouă, pentru care suntem pregătiți în felul ăsta? Și cei care vom dori să gândim normal în continuare vom fi considerați niște inadaptați?
Dafin Mureșanu: Da e destul de clar că acest stres există. Acum el poate fi catalogat ca un stres al momentului, poate fi catalogat și evaluat din perspectiva unui stres al tranzițiilor spre o lume definită altfel, însă din punctul meu de vedere, ca om de știință vă spuneam, societatea omenească, pe această planetă s-a ancorat în anumite referențiale. Noi dacă facem o schimbare abruptă sigur că putem schimba niște lucruri, dar viteza de schimbare ar trebui să fie cumva calculată în funcție de capacitatea societății de a absorbi rezonabil această schimbare. Lucru care nu pare a fi, nu pare a se întâmpla. Prin urmare sigur că noi vom măsura, vom vedea că e un stres. Avem stres situațional, stres de tranziție și stres adaptativ. Sunt diverse tipuri de stres care trebuie luate în considerare. Sigur că mi-e greu să cred că lucrurile se vor clarifica repede, trecem printr-o epocă de hiperrelativizare și de reconsiderare a unor repere ferme. Mie foarte greu să înțeleg cu ce vom schimba noi metrul. De asta v-am dat exemplu la începutul emisiunii. Ce vom pune în locul metrului? Adică dacă am acceptat și acceptăm definiția sistemului metric vom evalua noi un om ca fiind de 1,72 metri și acest lucru este în ordine? Sau dacă omul ăla spune „Eu nu mai vreau să am 1,72 eu mă simt de 3 metri”. Cum vom trece noi acolo la înălțime? Vom trece 3 metri? Sau ce vom trece acolo? Din această perspectivă cred că un control al acestei relativizări ar mai pondera puțin lucrurile. Adică totuși 2+2 fac 4 în baza 10, sau nu mai fac? Adică haideți să ne hotărâm. Sunt niște elemente care ar trebui clarificate. Eu sunt îngrijorat de matematică, de fizică, de sistemul metric, care se vor relativiza cu consecințe grave.
TEHNOLOGIA IT ESTE PERICULOASĂ PENTRU DEZVOLTAREA COPIILOR, TREBUIE SĂ LE PREZENTĂM COMPLEMENTARITĂȚI DESPRE MINTE ȘI SUFLET.
Cozmin Gușă: Da, pentru că noi oamenii am învățat să gândim în sistemul metric și în baza 10. Tehnologia care a venit peste noi funcționează în sistemul binar 1, 0, adică de aici e primul conflict între noi și tehnologie. Aș vrea să te rog, totuși, în final, să ne spui câteva ceva despre cum și în ce fel să ne limităm interacțiunea cu tehnologia. Pornind de la copiii noștri. Tot timpul ni se dau sfaturi legate de computer, legate de aceste discuții în afara cărților, care sunt generalizate. Astăzi cartea a devenit destul de desuetă, până la felul în care ne folosim telefonul mobil și cât de aproape în folosim, având în vedere, totuși, aceste unde care există și se schimbă între receptorul telefon mobil, care este și emițător și stațiile de emisie, altele, care pot să fie eventual alte telefoane. Adică asta ne afectează foarte mult ritmul vieții cotidiene și chiar și sănătatea noastră?
Dafin Mureșanu: O s-o iau așa, frumos, de la început, întrebarea ta este complexă și extrem de utilă și pertinentă. Deci părerea mea este că nu avem pentru moment, pentru moment însemnând pentru moment istoric, nu cred că avem vreo șansă să evităm tehnologiile. Atât de puternic au pătruns în viața noastră și s-au insinuat atât de viclean în toate, prezentându-ne întotdeauna the bright side of the story, ajutorul pe care ele ni-l dau, încât astăzi cred că dacă ar fi să punem în balanță dependența de droguri și dependența de tehnologie eu sunt absolut convins că chiar suntem dependenți. Nu la o dependență organică mă refer, la partea patologică, nu mă refer la compulsive obsessive disorder, nu mă refer la impas control disorder, nu mă refer la patologic, ci mă refer la nivelul nostru de dependență. Așa cum unii pot fi dependenți de antinevralgic, dependența noastră cred că e mult mai mare nivelul de dependență de tehnologie digitală și de IT. De aici până la a face o judecată de cine pe cine controlează nu e decât un pas, fiindcă nivelul de dezvoltare al inteligenței artificiale este absolut inimaginabil, și de aici încolo cred că avem probleme. Copiii noștri nu pot fi îndepărtați de tehnologie pentru că noi, cu cât vom încerca să-i îndepărtăm mai mult vom crea acea crevasă specifică diferenței dintre generații și categoric că există forțe care mișcă în direcția aia. Noi doar trebuie să le arătăm partea complementară, nu spun alternativă, pentru că nu te poți separa complet și trăi. Sigur că poți parțial, dar este oarecum utopic și va fi foarte greu. Și mai e ceva. Dacă te incapsulezi, și teoretic dacă te-ai putea incapsula n-ai mai putea aduce energia moderatoare asupra procesului general a umanității. Și cred că soluția e a le prezenta copiilor cât mai de mici cartea, ideea, sufletul, tot ceea ce ține de mind and soul și toată tehnologia minții trebuie prezentată. Nu cred că interzicerea sau crearea unor bariere și a unor limitări ar fi soluția, ci mai degrabă, în a-i atrage și a le explica, și a le prezenta cât mai mult din aromele tradiționale și din șarmul tradițional al gândirii omenești. Este foarte greu? De ce? Pentru că lucrurile stau în felul următor, iar această șansă depinde de un parametru fundamental care este cel mai mare capital. Noi toți ne uităm la piața de capital, la bani, cum merge aurul, cum merge valoarea diamantelor. Singurul capital absolut nerecuperabil este timpul. Timpul care ni se fură odată cu dezvoltarea tehnologiilor. Și aceste tehnologii, creșterea vitezei de procesare, a accesibilității fiecărui utilizator, tragerea lui în sistem cu viteze mari, înseamnă cronofagia. Ți-a mâncat-o, ți-a mâncat timpul. Ție nu-ți mai rămâne timp pentru ființe. Nerămânându-ți timp pentru ființe, nu te mai poți dedica reinseminării mentale și sufletești a noii generații cu anumite lucruri care pot crea pondere. Deci eu nu sunt pentru abordarea extremistă și asta nu va folosi niciodată, ci pentru crearea unui spațiu de timp în care să putem acționa în mod dedicat asupra tehnologiilor minții și sufletului. Și acest lucru nu poate fi făcut decât de la om la om.
Într-o emisiune poate discutăm despre tehnologia minții, tehnologia sufletului, despre alte elemente care sunt foarte importante și care pot să țină atât ființa cât și societatea într-un echilibru. Pot păstra un echilibru și cognitiv și emoțional.
Cozmin Gușă: Ar fi extraordinar și mă bucur că ai propus o asemenea discuție. A fost foarte mare interesul pentru această emisiune, Dafin Mureșanu îți mulțumesc foarte mult că ne-ai împărtășit din gândirea ta și sper că sunt mulțumiți prietenii noștri care ne ascultă. Mie mi-a făcut mare plăcere discuția, și îți doresc – pentru că știu că pleci pentru câteva zile – să te împrospătezi, apropo de cărțile pe care le vei citi, că nu vei sta tu degeaba în această minivacanță. Și-ți doresc mult succes, inclusiv cu acest institut pe care l-ai făcut RoNEURO care se finanțează, practic, din încasările din consultații.
Dafin Mureșanu: Și proiectele le finanțăm tot așa.
Cozmin Gușă: Și proiectele pe care le faci, tot așa cu colectivele pe care le ai acolo. Ai găsit o metodă foarte ingenioasă adaptată vremurilor, de a reuși să faci și cercetare. Îți mulțumesc mult Dafin și să ne vedem pe la începutul toamnei, atunci, dacă tot ai făcut promisiunea asta pentru prietenii noștri. Dafin Mureșanu: Mulțumesc foarte mult Cozmine, a fost o mare plăcere și s-o considerăm așa ca o introducere în atmosferă și în temele de interes ale vieții noastre.
