Privind imaginile transmise în direct de televiziuni, mă încearcă un sentiment cumplit de deznădejde. Funeralii de stat pentru Ion Iliescu. Drapelul național pe sicriu, gardă de onoare, solemnitatea Sălii Unirii în care e depus la Cotroceni, statul român defilând la capul mortului, zi de doliu național joi în ziua înmormântării. O liotă de istorici , politologi și păreriști relativizând, minimalizând masiv la televizor trecutul recent.
Pentru generația mea sunt imagini aproape de nesuportat.
Ce să înțeleagă cei mai tineri? Că nu contează amploarea ororilor comise de un politician — va veni o zi în care statul îți va da onorul. Statul iliescian. Statul aproximativ. Statul profund corupt, zămislit din complicități și rețele subterane.
Așa arată, până la urmă, „democrația originală” a lui Ion Iliescu: a început strâmb sub el și tot așa continuă după 35 de ani. O democrație șchioapă, fără memorie, fără valori, cu politicieni mărunți, fără viziune istorică, preocupați de supraviețuire și de ziua de mâine.
E insuportabil să vezi cum statul român dă onorul unui politician trimis în judecată pentru crime împotriva umanității.
Cum putea fi evitat așa ceva? Simplu. Guvernul avea tot timpul din lume în ultimele două luni pentru a modifica legea din timp, astfel încât personaje controversate ca Iliescu să nu beneficieze de recunoaștere instituțională. Nu are niciun merit politic major în afară de a se fi adaptat la vremuri târziu, când nu se mai putea întoarce occidentalizarea României.
În schimb, Ion Iliescu a ținut România în loc mai bine de un deceniu, pentru ca tot sistemul ceaușist preluat în 1989 să prindă cheag, să aibă timp să devalizeze companiile de stat, să se capitalizeze prin jaf. „Capitalismul de cumetrie”, cum el însuși l-a botezat.
Ce onorăm noi azi? Crima? Corupția instituționalizată? Victoria post-comunismului și a securismului târziu? Ce pagine rușinoasă de istorie se scrie azi în România! Ce palmă grea peste obrazul celor care visau în anii 90 că ”vor muri și vor fi liberi”!
Guvernul Bolojan putea foarte bine să organizeze o înmormântare decentă, fără salve de tun și onorori militare, pentru a evita imaginile rușinoase cu tot statul român întins la picioarele celui care a îngenuncheat o țară întreagă sub bâtele minerilor în 1990, doar ca să se agațe el de putere.
sursă: g4media.ro
