(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Daria Gușă
Cel mai fierbinte subiect de pe glob în ziua de astăzi, războiul dintre Iran și Israel, a îngrijorat majoritatea Pllanetei, în primul rând pentru că a fost unul neașteptat, până și de analiștii cei mai pesimiști, care nu l-au prezis, și, în al doilea rând, pentru că are un foarte mare potențial de extindere. Până acum am văzut că atât Iranul, cât și Israelul continuă să se atace reciproc cu ținte ușor diferite, dar este evident că se dorește continuarea acestui război. Nu se va rezuma doar la atacurile din sfârșitul de săptămâni. Din păcate, au murit oamenii și civili din ambele țări, mai mulți în Iran, inclusiv femei și copii, dar eu nu cred că scopurile adevărate ale acestui război au fost încă deslușite de majoritatea analiștilor.
Desigur, scopurile declarative ale Israelului, când a început primul atac, au fost de apărare. Israel a declarat că acesta a fost un atac menit să apere poporul israelien, deși în mod evident a fost un atac ofensiv. Această teorie de apărare nu stă în picioare atunci când ne gândim la faptul că Israelul este singura țară cu arme nucleare din regiune, iar Iranul nu a dobândit până acum niciuna. Desigur, panica este mare și în Iran, și în Israel, iar israelienii de rând sunt, pe bună dreptate, foarte îngrijorați. Dar, din declarațiile unor parlamentari și oficiali israelieni, dar și americani, putem înțelege că, de fapt, scopul nu este doar eliminarea totală a programului nuclear iranian, ci se urmărește, de fapt, schimbarea conducerii în Iran. De ce ar fi asta așa o miză importantă pentru Israel? Pentru că în restul lumii islamice puterea religioasă este subordonată puterii politice, care și ea, la rândul ei, este subordonată intereselor capitalului mondial și a diferitelor servicii de intelligence. Dacă ne uităm la Iordania sau la Egipt, care au fost, la un moment dat, lideri ai cauzei palestinene, ambele țări sunt acum subordonate total SUA, pentru că nu pot supraviețui fără ajutorul financiar primit extern. Dacă ne uităm la Arabia Saudită sau la restul țărilor din Golf, vedem că toți liderii religioși de acolo se subordonează factorului politic și necesității de a menține sistemul autoritar în viață într-o epocă modernă a globalizării. Așa putem interpreta și faptul că se acceptă tot felul de politici de modernizare. Cei care ați călătorit sau ați văzut imagini din Doha sau din Dubai, puteți înțelege despre ce vorbesc. În Liban, Hezbollhaul nu deține puterea supremă, iar președintele este unul impus extern de SUA și de Arabia Saudită. În Yemen, deși gruparea Houthi este încă puternică, conducerea recunoscută internațional este impusă tot de țările din Golf, cu ajutorul americanilor. Irakul a fost distrus de mult, invazia din Irak ducând la un haos general. Este o țară care încă se află sub conducerea diferitelor facțiuni militare armate, împărțite pe considerente religioase și etnice, deci este o țară destrămată. Iranul, unde liderul suprem și Consiliul Experților, sunt reprezentate din figuri islamiste, este ultima țară din Orientul Mijlociu care nu doar că susține cauza palestiniană, dar are și vectori religioși importanți care se pot impune în fața populației musulmane de pretutindeni. Dacă mai adăugăm la acest lucru și faptul că aceștia sunt islamiști șiiți, nu suniți, cum sunt aproximativ 80% musulmanii de pe glob, înțelegem cu adevărat puterea acestor lideri religioși.
Astfel, în Iran se urmărește distrugerea acestei conduceri religioase, impunerea unui sistem mai secular, pentru a slăbi puterea colectivă a musulmanilor, iar atacurile trebuie puse în contextul distrugerii extinse din ultimul an al axei de rezistență israelene.
Cine a ‘nuclearizat’ Iranul?
Iată:
https://drive.google.com/file/d/1Y67fb7P-blCR7HrFz3SgISxTZvKOrcRd/view?usp=drive_link