Autor: Mohamed Nader Al-Omari
Potrivit Israelului, Siria este nodul-cheie pentru transportul de arme pentru Rezistență – și s-a retras simultan din Axă pentru a se salva. Pe măsură ce Tel Aviv continuă să lovească pământul sirian fără remușcări, care dintre afirmațiile sale sunt adevărate?
În ultimul deceniu, Siria s-a confruntat cu sute de atacuri aeriene israeliene care pretind că vizează în primul rând instalațiile de producție, transport și depozitare a armelor. Potrivit Tel Avivului, aceste lovituri au scopul de a „tăia rutele de aprovizionare” din Iran către Hezbollahul din Liban.
Recent, pe 31 octombrie, armata israeliană a anunțat că a lovit depozitele de arme și cartierele generale folosite de Hezbollah în zona Qusayr, ucigând cel puțin 10 persoane, majoritatea civili.
Odată cu lansarea Operațiunii Al-Aqsa Flood, în urmă cu mai bine de un an, atacurile israeliene asupra Siriei s-au intensificat, ajungând la 29 până la sfârșitul anului 2023. Și de la începutul acestui an, Siria a fost supusă la 69 de atacuri aeriene, care vizează mai multe zone geografice, pe lângă 17 atacuri asupra punctelor de trecere sirio-libaneze de la jumătatea lunii septembrie.
Atacurile au coincis cu escaladarea militară rapidă a statutului de ocupație împotriva Libanului în urmă cu șase săptămâni, începând cu atacurile teroriste pe pager și walkie-talkie, din 16-17 septembrie, și culminând cu asasinarea liderilor de rang înalt ai rezistenței libaneze, inclusiv a secretarului Hezbollah, generalul Hassan Nasrallah.
Sprijinire sau abandonare a rezistenței?
Acuzațiile aduse Damascului de către Israel și SUA dezvăluie narațiuni contradictorii, sugerând, pe de o parte, că Siria rămâne susținătorul central al rezistenței libaneze, în timp ce, pe de altă parte, sugerează că și-a redus sprijinul oferit atât facțiunilor libaneze, cât și celor palestiniene.
După atacul de la Qusayr, armata de ocupație a declarat: „Cu sprijinul regimului sirian, organizația teroristă Hezbollah pune în pericol securitatea civililor sirieni și libanezi prin încorporarea centrelor și forțelor de comandă în zone civile din ambele țări”.
Pe de altă parte, pe fondul speculațiilor că Damascul s-a distanțat de Hezbollah, Seth Frantzman, un adjunct al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor din SUA, susține că reticența guvernului sirian de a lua măsuri active împotriva încălcărilor repetate ale Israelului „se datorează probabil impresiei regimului că nu are nimic de câștigat prin escaladare, ci că ar avea multe de pierdut”.
De fapt, există câțiva indicatori care confirmă sprijinul ferm al Siriei față de rezistența împotriva încercărilor Israelului de a remodela Asia de Vest, inclusiv eforturile de „eradicare a Hezbollah” în Liban – un obiectiv repetat adesea de premierul israelian Beniamin Netanyahu.
Planurile pe termen lung ale Israelului pentru Siria
Liderii israelieni își acuză adesea inamicii de lucruri care oglindesc propriile lor ambiții. Ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich a cerut extinderea statului evreu astfel încât să includă părți din Siria: „Este scris că viitorul Ierusalimului este să se extindă spre Damasc”, a spus el într-un documentar în limba franceză.
A urmat o declarație a fostului ministru de externe israelian, Avigdor Lieberman, de la Universitatea Ebraică Reichmann, la începutul acestei luni, care sublinia necesitatea confiscării unor părți ale teritoriului sirian din Muntele Hermon pentru a stabili o nouă linie de apărare pentru Israel:
„Dacă Siria va continua să servească drept bază logistică pentru inamicii noștri, vom pune mâna pe partea siriană a Muntelui Hermon și nu vom renunța la ea până la noi ordine”.
Ministrul israelian al Energiei, Yuval Steinitz, l-a amenințat direct pe președintele sirian Bashar al-Assad, jurând că va schimba sistemul politic sirian din cauza sprijinului său pentru rezistență. Este o poziție susținută de ministrul ultra-naționalist Gideon Saar: „Israelul trebuie să-i explice lui Assad că, dacă alege să dăuneze securității israeliene în acest fel, își pune regimul în pericol”.
De la lansarea operațiunii Al-Aqsa Flood, atacurile israeliene s-au concentrat pe lovirea în mod repetat a unor grupuri de securitate precum 133, Unitatea Înălțimilor Golan, Unitatea 4400 și Unitatea 108 și au vizat unități însărcinate cu transportul componentelor de drone și alte tehnologii din Siria spre Liban. Au fost, de asemenea, afectate instalațiile de depozitare, fie ele produse pe plan intern, fie importate din Rusia și Iran.
Tel Aviv a vizat, de asemenea, din ce în ce mai mult infrastructura civilă siriană din octombrie 2023 și deschiderea ulterioară a multiplelor fronturi în Liban, Irak și Yemen. Israelul a bombardat de 12 ori aeroporturile internaționale din Alep și Damasc, pretinzând că aceste facilități civile sunt folosite pentru a transporta materiale pentru producerea și asamblarea rachetelor, fie pentru utilizare în Siria, fie pentru expediere în Liban.
Țintele Israelului s-au extins și la unitățile de elită ale armatei siriene, concentrându-se pe facilitățile presupus implicate în depozitarea și fabricarea de arme, cum ar fi Brigada 75 a Primei Divizii din Jabal al-Mana, lângă Damasc, Brigada 106 a Gărzii Republicane, și Divizia a cincea din Tal al-Jumu’.
Instalațiile radar și de apărare aeriană din sudul Siriei, în special în Suwayda și zonele de coastă din Tartus, au fost, de asemenea, atacate, și au fost declanșate atacuri repetate asupra centrelor de cercetare despre care Israelul susține că sunt concentrate pe producția și construirea de rachete, mai ales în Masyaf, Hama, pe 9 septembrie.
Ținta: proviziile Hezbollahului
Afirmațiile lui Netanyahu din interviul său din 16 octombrie pentru Le Figaro, reluate de purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, Daniel Hagari, au încercat să întărească și mai mult această narațiune israeliană: 646 Brigada de Parașutiști Rezervă ar fi descoperit arme rusești „de ultimă generație” în timpul inspecției sale asupra bazei unității Radwan a Hezbollahului din sudul Libanului.
Fotografiile publicate de corespondentul militar israelian Doron Kadosh au arătat arme într-o cutie de lemn marcată cu „inscripții în limba engleză” care indică originea rusă, care ar fi fost expediate în Siria prin portul Tartus.
În plus, utilizarea de către Hezbollah a rachetelor Fadi 1, 2 și 3 – prezentată pentru prima dată într-un videoclip de la instalația Imad 4 – a fost desfășurată împotriva țintelor din Haifa la sfârșitul lunii septembrie, făcând paralelă cu un interviu din 2020 cu Nasrallah pe Al Mayadeen, unde a dezvăluit că rachetele Kornet folosite de Hezbollah au fost inițial achiziționate de Siria din Rusia și transferate către Hamas și Jihadul Islamic Palestinian din Gaza.
Provocările strategice cu care se confruntă Damascul
Un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) cu sediul în Indonezia publică evaluări ale diferitelor centre de cercetare militare și de securitate israeliene:
„Din Liban până în Iran, militanții au ascunzișuri infinite și sute de kilometri de tuneluri subterane pentru a transporta provizii și personal.”
Arsenalul Hezbollah include o gamă diversă de sisteme de rachete, cum ar fi Khaybar 1, o rachetă de artilerie nedirijată dezvoltată în Siria, și M-600, cunoscută și sub numele de rachetă Tishreen, care este versiunea siriană a Fateh-110. Alte componente ale arsenalului includ rachetele B/C/D Scud, rachetele Burkane, câteva generații de renumite rachete antitanc rusești Kornet și sistemele de rachete sol-aer Igla-S.
În plus, s-a raportat că Hezbollahul deține rachete antinavă Yakhont din 2006, obținute din Siria, care au o rază de acțiune de până la 300 de kilometri. Capacitatea de a doborî dronele israeliene a ridicat suspiciunile israelienilor că sistemul de apărare aeriană Pantsir, împreună cu sistemele avansate rusești SA-22, au fost, de asemenea, transferate din Siria către Hezbollah.
Acești indicatori, împreună cu mobilizarea militară a Israelului de-a lungul frontului Golan, implicarea schimbătoare și cererile de capitulare transmise de mesagerul special al SUA, Amos Hochstein, pentru desfășurarea forțelor internaționale pentru a monitoriza granița sirio-libaneză, toate reflectă dificultățile cu care se confruntă Damascul – și clarifică că Israelul intenționează să-și extindă războiul pe frontul sirian.
Acuzațiile repetate ale Israelului împotriva sprijinului Siriei pentru rezistența libaneză, chiar și atunci când aceasta oferă doar asistență umanitară în timpul crizei din Liban, dezvăluie motivele din spatele țintirii și amenințărilor continue ale statutului de ocupație împotriva statului sirian.
Dar poate o țară mică precum Israel să triumfe împotriva terenului geografic vast și complex al Siriei, unde, spre deosebire de Liban, există alte mii de mile și alte mii de depozite ascunse pentru ca armele și proviziile să prolifereze?
sursă: thecradle.co
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
