Autor: Marius Ghilezan
Maghiarii din România au aceleași probleme ca românii. Trec prin aceleași crize. S-au săturat de războiul din Ucraina și de propagandă. Nu se mai simt reprezentați de elitele politice. ”Ia, nu mai mințiți la televizor!” – cu aceste cuvinte m-a întâmpinat gazdaság-ul pensiunii la care am fost cazat, în ziua participării la cea de-a zecea conferință româno-maghiară, organizată la Sfântu Gheorghe de Consiliul Maghiar din Transilvania.
Tema reuniunii a apărut la fix. În timpul Festivalului Castanelor, desfășurat luna trecută la Baia Mare, primarul Cătălin Cherecheș a cerut producătorilor de cozonaci secuiești să scrie în limba română. Iar cineva dintre vânzători a scris la batjocură numele: ”colac de burlan.”
”De la Kürtőskalács, până la normalitate sau despre ce (ar trebui) să fie vorba?”
Evenimentul din secuime, al doilea la care particip în anul acesta, ”De la Kürtőskalács, până la normalitate sau despre ce (ar trebui) să fie vorba?”, ne-a dat prilej și nouă, românilor, să ne exprimăm opiniile legate de falsele conflicte și provocările extremiștilor din ambele tabere. Am recunoscut participanților că, încă de la începutul balamucului din Cimitirul din Valea Uzului, am simțit că cineva vrea să tragă foloase de pe urma tensiunilor. Și așa a apărut AUR, partidul lui George Simion. Nu m-am înșelat.
citește și: De la cauza salvării, la cea a distrugerii
I-am recomandat episcopului Tőkés László să schimbe discursul despre autonomie și să vorbească despre libertate, acel drept îndumnezeit despre care le-a vorbit Apostolul Pavel galatenilor: libertatea de a locui unde poftește fiecare. ”Staţi, deci tari în libertatea, cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei,” jug care se prefigurează și românilor de noua ordine mondială.
O asociație de solidaritate româno-maghiară nu e pe placul guvernului, dar una româno-rusă, da
Episcopul ar fi dorit să înființeze Asociația 15 Decembrie 1989 – Ziua solidarității româno-maghiare. Secretariatul General al Guvernului nu a dorit să autorizeze formula ”româno-maghiară,” în condițiile în care există asociații româno-ruse, româno-chineze etc. Prietenul său, Gabriel Andreescu, a chemat în instanță SGG-ul, fiind reprezentat de avocatul Kincses Előd, autorul cărții ”Martie negru” despre evenimentele de la Târgu Mureș din 1990), prigonit cinci ani de autorități.
În urmă cu treizeci și trei de ani (vârstă christică n.a.), ne-am adunat în fața Bisericii Reformate din Timișoara, români, maghiari, nemți, bulgari, sârbi, crezând că-l putem proteja pe pastor de deportarea decisă de fosta Securitate. Indiferent de ce filme s-au produs și câte insulte i s-au proferat, în memoria generației noastre încă mai reverberează strigătul nostru de libertate. La acea vreme, visam să ajungem membri cu drepturi depline ai civilizației europene. Nu cetățeni de rangul doi.
Modelul de bune practici al Timișoarei
Am invocat în cuvântul meu pofta de libertate a acelui Decembrie însângerat, multiculturalismul bănățean, fostele slujbe ecumenice din Timișoara, care azi nu se mai fac, înțelegerea interetnică și buna cuviință a unui model de societate. Cineva vrea să distrugă bunele relații, pentru a stăpâni, conform dictonului roman: divide et impera.
La fel ca episcopul Tőkés, am reamintit audienței prevederile punctului 4 al Proclamației de la Timișoara, precum și Proclamația de la Alba-Iulia, prin care fruntașii Marii Uniri au promis că românii nu se vor transforma ”din asupriți în asupritori.”
De fapt, auditoriul a recunoscut că legislația românească apără multilingvismul, dar o serie de autorități nu aplică legea și astfel se ajunge la derapaje de genul cozonacul secuiesc nu e kürtőskalács, ci colac în burlan. Aiuritoare mai pot fi rătăcirile falșilor patrioți, cocoțați pe scena luptei cu însemnele secuiești, în scopuri electorale.
În ungurime, românii merg la petrecerile maghiarilor, iar maghiarii la cele ale românilor
Sabin Gherman a vorbit și el despre normalitate și bună conviețuire istorică, dând exemplul marilor prietenii dintre scriitorii români cu cei maghiari și despre familiile mixte, care respectă tradițiile tuturor etniilor. Medicul veterinar Ilie Muscalu, din tată român și mamă unguroaică, a dat exemplul comunității sale în care, cele două etnii petrec viața în armonie, respectându-și obiceiurile și tradițiile.
Printr-un captatio benevolente, le-am dezvăluit că și eu am fost la óvoda (grădinița maghiară), fiind singurul român și nu m-am simțit discriminat, ba dimpotrivă, protejat. Tata era medic de țară.
Din păcate, s-a întâmplat și o dramă în timpul reuniunii din weekend. Neobișnuit să vorbească în public, antreprenorul agricol Fazakas Tibor, fost consilier județean a Partidului Civic Maghiar, între 2008-2012, un permanent critic al UDMR, și-a formulat ideile în limba maghiară, și apoi, a încercat să le traducă în limba română, adresându-mi-se.
Tragedia serii
A ținut să-mi atragă atenția că unii colegi din televiziuni ironizează locuitorii Ținutului Secuiesc și că se discută în public prea mult despre așa-zisele divergențe româno-maghiare, dar absolut nimic despre disputele maghiaro-secuiești. Mi-am auzit numele, fiind pe hol. Mi se adresa mie. Când să intru, poc o căzătură. S-a prăbușit. A intrat în comă. Vreo opt paramedici s-au chinuit să-l readucă la viață. Am asistat la încercările zadarnice de readucere la viață. Sufletul său s-a urcat la cer. Avea 68 de ani. Astfel, am aflat despre disputele sale cu Izsak Balazs, președintele Consiliului Național Secuiesc, care le-a cerut secuilor, la recensământ, să se declare maghiari.
Nea Joska Balint, fostul viceprimar al orașului Sfântu Gheorghe, mi-a făcut un tur de poveste, destăinuindu-mi nu doar amănunte necunoscute din istoricul locului, despre determinarea secuilor de a rămâne pe meleagurile lor, dar și despre sistemul care controlează UDMR.
Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania a anunțat că sprijină aderarea României la Schengen, dar cu condiția îmbunătățirii situației comunităților maghiare.
Vocile lumii
Sabin Gherman
Jurnalist
La o reuniune recentă, Sabin Gherman a deplâns faptul că Transilvania, care pe vremea Vienei şi a Budapestei figura tot timpul pe hartă, nu mai există acum, în manualul de geografie al Bucureştiului. Acesta a arătat că Bucureştiul nu şi-a ţinut promisiunea, nici faţă de românii din Transilvania şi a asmuţit popoarele care trăiau paşnic, de secole, în Ardeal, deşi dacă şi-a fi respectat promisiunea de la Alba Iulia, dacă ar fi acordat autonomie regiunilor istorice, aceasta s-ar fi tradus prin dezvoltarea întregii ţări, potrivit flux24.ro.
sursă: romanialibera.ro
