Într-un interviu acordat jurnalistului Adrian Onciu, parte dintr-o serie de interviuri ce-i va aduce în prim plan pe candidații suveraniști la alegerile prezidențiale, Cozmin Gușă, geopolitician și candidat prezidențial independent, a abordat mai multe subiecte fierbinți, printre care: provocările iminente ce vor afecta inclusiv România, relația acesteia cu SUA și Rusia, care sunt proiectele care au potențialul de a salva țara, cum rămâne cu reunificarea suveraniștilor și cine blochează această inițiativă, cum se implică serviciile în campania electorală.
Deși suveraniștii români resping ideologiile de tip progresist sau neomarxist, nu toate formațiunile politice sau liderii din acest spectru politic și-au exprimat o viziune cu privire la situația geopolitică de astăzi, cu două războaie în desfășurare, cel ruso-ucrainean și cel dintre Israel și Palestina, cu o Americă în picaj liber din pricina liderului total nepotrivit care a adus-o la marginea prăpastiei, toate micile cutremure de pe Glob creând o reacție în lanț care afectează economia, comerțul, activitatea industriilor, societatea și, în definitiv, toate aspectele vieții. Cozmin Gușă, expert în geopolitică și jurnalist cu vastă experiență, este cel mai în măsură să analizeze situația actuală și viitoare a României în acest context. Întrebat ce fel de președinte ar fi potrivit pentru România (unul foarte apropiat de NATO și UE, pe modelul Giorgiei Meloni, sau unul naționalist, pe modelul lui Viktor Orban), Cozmin Gușă a explicat următoarele:
„Giorgia Meloni era bănuită de mine de la început că este un suveranist vopsit, dar ea nici nu-și permite, în calitate de premier al Italiei, să fie altfel. Dacă nu urmărește strategiile de tip euroatlantic dictate de la Washington și modulate la Bruxelles, Italia poate să intre într-o mega-criză economico-financiară. Dacă ar fi să-i găsim o scuză Giorgiei Meloni, aceasta ar putea să fie. Italia și-a pregătit deja (dar nu suficient) parașuta chinezească: micul și mediul comerț din Italia este dominat de capitalul chinez, dar pe roata mare a economiei în continuare sunt corporațiile multinaționale. Nu s-a ajuns încă la maturitate din punct de vedere al investițiilor chineze și China nu poate azi să suporte Italia dacă intră într-o criză. Economia Italiei este, așadar, dependentă de capitalul multinaționalelor, iar Giorgia Meloni nu are ce să facă decât să joace la impuse. Și-a dezamăgit parțial electoratul, dar e o problemă de supraviețuire, pe care Ungaria nu o are.
Ungaria este o economie robustă, chiar dacă nu prezintă cifre spectaculoase. Ungaria s-a capitalizat pe împrumuturi diversificate, nu este sub presiunea unor dobânzi pe care să nu le poată plăti, are investiții directe, consistente, mai ales din China; sigur, speră și la niște investiții americane dacă vine Trump la putere (dar și dacă nu vine cred că se va întâmpla acest lucru), iar Germania, în afara discursului oficial, sprijină extrem de bine Ungaria prin investiții directe. Partea energetică este sprijinită direct de către Rusia în diverse formule, unele prin intermediari, altele extrem de evidente, cum este împrumutul cu dobândă 0 pentru construcția și finalizarea centralei nucleare de la Paks (10 miliarde de dolari) și, atenție, fiind lăsat Orban să lucreze exclusiv cu companii maghiare acolo unde se poate, că nu peste tot în etapele de execuție ale unei centrale nucleare se poate lucra cu oricine, dar acolo unde se poate, Orban a putut să cheltuiască cele 10 miliarde strict pentru companiile maghiare.
Deci noi nu suntem în niciunul dintre cele două modele. Noi suntem într-un model în care nu ne fructificăm excepționalul potențial pe care îl avem, mai mare din punct de vedere geopolitic decât al Italiei, mult mai mare geo-economic decât al Ungariei, tocmai pentru că nu există componentă suveranistă în conducerea României. Noi ne putem asemăna cu Italia din punctul de vedere al dependenței de finanțare de la capitalul multinațional. O diferență specifică este cea a resurselor: noi avem toate cele trei categorii de resurse: ale subsolului, ale solului, respectiv la nivel uman (aici am decăzut puțin), în timp ce Italia nu are decât ale solului și la nivel uman. Suveranistul de la Cotroceni ar trebui să meargă pe varianta unei combinații dintre Giorgia Meloni și Viktor Orban, ca să ne salveze. Urmează un deceniu în care Europa va decădea și chiar se va pauperiza. Nu poate să scape. Nu are nicio șansă Europa să scape din această cursă. A fost evident felul prost în care a jucat în războiul ucrainean, se vede acum. Practic nici nu se contestă. În această decădere și pauperizare a Europei vor deveni foarte importante țările cu resurse. Se spune că România și Afganistan sunt țările care au în subsol tot tabelul lui Mendeleev. Nu e chiar așa, dar suntem foarte diversificați. Am făcut în această vară, împreună cu un profesor de la academie, un inventar al resurselor subsolului României. Vorbim despre: cărbuni, gaze de toate felurile (de sondă, de șist), metale (aluminiu, cupru), sare. Resursele noastre, la cel mai mic preț de piață posibil astăzi, reprezintă o valoare de 2 trilioane de dolari. Noi, cu acest potențial, suntem între primele 3 țări europene, iar pe fondul decăderii și pauperizării noi putem să-l punem la bătaie dacă suntem lăsați. Un președinte suveranist asta ar trebui să încerce să facă, în sisteme de parteneriat (dar nu în sisteme de parteneriat furăcios, în care România nu ia nimic, sau cu redevențe de 2 bani, care sunt la ordinea zilei la noi). Noi, dacă reușim acest lucru, putem să-l cuplăm cu alte provocări care vin. De exemplu, cea a capitalului extra euro, care este de două feluri. Noi avem două ofensive cu care ar trebui să ne acomodăm în acest moment: este ofensiva capitalului emiratez, care vrea să vină în proporție mare (deja a intrat foarte puternic în zona agricolă cu Insula Mare a Brăilei, a luat niște opțiuni pentru zona de coordonare a transportului maritim, dar și cu niște terminale inclusiv în interiorul țării, chiar pe mâna lui Sorin Grindeanu), dar și-au pus ochii pe noi și cei din Marea Britanie, dar ei vin altfel: ei vor să vină în siajul Bazei Militare de la Kogălniceanu, care are potențial să devină în 15 ani cea mai mare din Europa (peste Ramstein, din Germania). Acest capital trebuie să se întâlnească cu ceva. El se poate întâlni cu resursele României, dar depinde cum se întâlnește, că dacă se întâlnește precum OMV-ul cu Petromul, e dezastru, pierdem tot; dacă se întâlnește cu resursele României în această strategie de parteneriat, în care câștigăm și noi, câștigă și ei, atunci ne consolidăm și vom putea să facem față unei alte provocări pe care o văd. Și din pricina bazei militare de la Marea Neagră, care se construiește cu atâta emfază, noi vom avea niște provocări provenite din ofensiva de tip hibrid a Rusiei, care va fi bine sprijinită de către China. Noi vom avea o ofensivă chineză în Marea Neagră, pentru că pronosticul meu este că China însăși va deveni un jucător la Marea Neagră. Nici rușii, și nici ucrainenii nu cred că se vor opune controlului chinez al Portului Odesa, pentru că nici nu au ce să facă”
Cozmin Gușă are un CV spectaculos: a fost șef de promoție la Facultatea de Fizică din Cluj, a studiat în America, are două doctorate – unul în organizații de presă și unul în geopolitică -, are o vastă carieră politică, fiind inclusiv consilier al unor lideri politici importanți, a fost patron de presă. Criticii săi îl acuză că ar fi făcut jocurile unor securiști autohtoni, conectați cu Moscova, acesta fiind și motivul pentru care Cozmin Gușă ar fi scăpat ușor din încleștările cu procurorii. Întrebat căruia dintre politicienii pe care i-a consiliat încă îi mai poartă respect și de ce, dar și care ar fi diferența între un agent al Moscovei și unul al Americii, Cozmin Gușă a destăinuit următoarele:
„Adrian Năstase, Dan Voiculescu și alții s-au dus la pușcărie pentru că au furat. Eu n-am furat, de-aia am scăpat. Toți cei pe care i-am amintit au dezamăgit și au furat, iar furtul i-a făcut extrem de șantajabili. Inclusiv pe Plahotniuc. Pe Plahotniuc l-am consiliat pentru un proiect de succes: a nu-i lăsa pe comuniștii lui Voronin să câștige în Moldova. Am reușit acel proiect în 2010, am făcut 52% cu greu. Plahotniuc este indezirabil în SUA pentru că el deține dovezile mituirii lui Joe Biden. Dacă vine Trump, nu va mai avea nicio problemă în SUA. Dovezile i le-a predat și lui Erdogan. Un respect deosebit nu am pentru niciunul dintre cei pe care i-am consiliat, pentru că și-au bătut joc de oportunitățile care le-au fost oferite de către statul român. Absolut toți de pe această listă sunt oameni care au fost acoperiți, fie ai fostei Securități (majoritatea), fie ai actualelor servicii secrete, au fost ajutați în carieră, au fost ajutați în afaceri, și nu aveau dreptul să dea cu piciorul la asemenea oportunități precum cele care le-au fost oferite. Am un sentiment de regret legat de Sorin Ovidiu Vântu, cu care am avut o relație de prietenie care s-a defectat în urma amenințărilor la care a fost supus, a privațiunilor financiare. Parcă și de Plahotniuc îmi pare rău puțin, pentru că mergea pe linia dreaptă până să-l păcălească Victoria Nuland. Plahotniuc făcea o axă de legătură între SIE (unde îl coordona Silviu Predoiu și avea numele conspirativ de Ulinici) și Patrușev. Deci el a făcut un joc foarte interesant între români și ruși o perioadă, până l-a recrutat Victoria Nuland, prin intermediul lui Mark Gitenstein. În rest, nu am regrete.
Eu am scăpat pentru că n-am furat, dar asta nu înseamnă că am scăpat ușor. Am fost de foarte multe ori la DNA, Coldea și-a pus câinii pe mine și, dacă aș fi fost vreun agent al cuiva, nu aș fi ajuns acolo; agenții scapă, de obicei. Nu e nicio diferență între un agent al Moscovei și un agent al Washingtonului, pentru că amândouă sunt structuri de tip imperialist; ele nu sunt structuri cu care poți să colaborezi, ci sunt structuri care doresc să-și impună voința. Poți să driblezi, poți să ai o negociere puțin mai bună jucând între ei, dar România are o șansă unică care derivă dintr-o concepție geostrategică aflată în toate programele de guvernare ale administrației americane de după 1996, anume: România a fost încadrată acolo ca un spațiu pro-american, o națiune francofonă, dar și ortodoxă, de sorginte latină oricum, asimilată Occidentului, cumva, dar în stare să joace rolul de punte către Rusia. Dintr-o greșeală (făcea multe greșeli George Bush Jr.), Bush Jr. a emis acest plan strategic public, și-a încurcat hârtiile. Un amic de-al meu de la Atlantic Council i-a scris discursul și el și-a încurcat hârtiile, și-a scos din buzunarul stâng hârtia pe care trebuia să o folosească în discuția tête-à-tête cu Adrian Năstase și cu Iliescu (vorbim de anul 2002, în noiembrie) și a citit-o atunci. Dar el ne-a explicat o strategie care poate să fie valabilă și care ne avantajează, este și strategia pe care eu mă bazez, de a fi acest gen de punte. Ortodoxia noastră ne permite încă să jucăm acest rol, după cum Putin i-a explicat ultimului român cu care s-a întâlnit, respectiv Părintelui Ciprian Mega, membru al Clubului de Gândire GOLD.
Rușii nu mi-au propus niciodată să fiu agentul lor, parcă m-au respectat mai tare. Americanii mi-au propus de 2 ori: o dată în 1997, când am executat primul stagiu, plătit și de Soros, dar și de National Democratic Institute și de Guvernul American, și apoi în 1998 a doua oară. Am refuzat de fiecare dată. Iar de pe lista celor care m-au vrut agent nu lipsesc nici francezii. Eu sunt și absolvent de ENA (Ecole Nationale d’Administration). Și ei mi-au propus să mă recruteze, dar nu le-a mers, pentru că la mine e cu ‘România pe tricou’, plus că nu mă simt bine, constrângerile nu mă ajută să evoluez, să fiu performant”
Cozmin Gușă este fondatorul Mișcării GOLD, care aduce laolaltă mai mulți lideri de opinie cu perspective conservatoare, aceștia fiind și cei care îl susțin pe Cozmin Gușă în candidatura sa la prezidențiale. Cu toate acestea, susținerea unor vectori publici importanți și entuziasmul goldiștilor de pe rețelele de socializare nu sunt suficiente, cred unii. Moderatorul Adrian Onciu l-a întrebat pe candidatul independent Cozmin Gușă cum va obține cele 200.000 de semnături necesare candidaturii și, ulterior, cele cel puțin 2.000.000 de voturi necesare accederii în turul al doilea al prezidențialelor.
„Noi avem partid. Nu l-am făcut public și n-o să-l fac public nici acum, dar fac publică informația că avem partid. Este un partid care va funcționa doar ca un vehicul politic la aceste alegeri, care sunt mai simple din punct de vedere al organizării decât cele locale. N-am mai dorit să dezvolt o activitate politică de partid, pentru că nu prea ai cu cine. N-aș fi intrat în această campanie prezidențială dacă nu mi-aș fi dat seama că mișcarea suveranistă este prost reprezentată, pornind inclusiv de la certurile acestea interne. Cu semnăturile nu ar fi o problemă. Rețeaua mea personală e eficientă. Nu știu dacă există județ în care să nu am 7-10 oameni influenți, care la rândul lor pot să genereze semnături, iar la nivelul lor sunt oameni de afaceri, sunt oameni cu potențial, sunt jurnaliști. Nu pun aici Federația de Judo, unde sunt președinte, pentru că nu vreau să implic sportul în chestia asta. Dar am o rețea mare în România, dezvoltată de-a lungul activităților mele politice, de presă sau sportive. Într-adevăr, audiența GOLD, cât o fi ea de mare, că e greu de măsurat (noi suntem refuzați de la măsurare), nu se transformă automat în susținere, pentru că mulți sunt doar curioși de ceea ce spunem, de ceea ce facem, dar au păreri diferite și poate susțin pe alții. E firesc să fie așa. Cu semnăturile nu va fi o problemă, dar va fi o problemă cu acest demers de unire”
În 2008, Cozmin Gușă a fost președinte PIN (Partidul Inițiativa Națională), a obținut aproape 6% la alegerile pentru primăria capitalei și sub 1% la parlamentare. Mai recent, în luna iunie, un sondaj al INSOMAR îi acorda lui Cozmin Gușă scorul de 16% la prezidențiale (la nivelul Bucureștiului). La nivel național sondajele lipsesc cu desăvârșire, acest fapt explicându-se prin interdicția de măsurare a candidatului independent Cozmin Gușă. Acesta chiar a dezvăluit că trei institute de sondare i-au refuzat cererea și banii pentru măsurare. Acum câteva zile, însă, INSCOP-ul lui Remus Ștefureac a făcut o măsurătoare orientativă și l-a clasat pe Cozmin Gușă după Crin Antonescu, cu un scor de 12% susținere la o notorietate de 60%, iar pe primele locuri, cu o notorietate de 100%, aflându-se Mircea Geoană, Marcel Ciolacu, George Simion. „Nu mă pot descurca fără sondaje în această campanie; cel puțin pentru calibrare e nevoie de așa ceva. Eu nu mă feresc de sondaje, dar institutele nu vor să-mi ia banii! Lupta în 2008 a fost inegală: Statul Paralel ajunsese deja la butoane, eu aveam singurul partid suveranist, PIN cu ursul carpatin. La vreo 3 ani distanță Vasile Blaga mi-a recunoscut că n-am făcut chiar 6,7%, ci 10,5%, dar asta e viața când se împarte altfel la numărătoare”.
Trustul de presă GOLD se încadrează în zona suveranistă, putând fi asemănat cu revista „România Mare” a lui Corneliu Vadim Tudor, care a fost un mare gazetar și politician român, la fel cum este și Cozmin Gușă. Ce ar trebui să aibă în plus față de Vadim Tudor viitorul președinte al României, provenit din zona suveranistă?
„Sprijinul total al serviciilor secrete. Vadim a avut un sprijin parțial de la serviciile secrete, din vremea lui Virgil Măgureanu. Măgureanu a rămas coordonator din umbră al SRI-ului. Regretatul Costin Georgescu n-a reușit să descâlcească rețeaua pe care Virgil Măgureanu o impusese încă din 1990 la SRI, pe scheletul fostei Securități. Jocul lui Măgureanu l-a adus președinte pe Iliescu în anul 2000. Vadim era un adversar ireductibil al lui Măgureanu, îl considera un KGB-ist ungur. Eu am avut multe șarje cu Vadim și, de câte ori ne certam, el avea strategia asta să o pună pe seama diabetului. Vadim nu a avut decât sprijinul parțial al serviciilor în anul 2000, toate reorientându-se înspre un Ion Iliescu care, așa cum ne-a explicat Eugen Mihăescu, care a fost consilierul lui, a fost bine dus de mână înspre zona Washington, dar via Tel Aviv. Viitorul președinte suveranist ar trebui să beneficieze cumva de sprijinul serviciilor secrete, pentru că altfel nu se poate”
Întrebat dacă are vreo șansă vreunul dintre suveraniștii momentului să fie susținut de servicii, Cozmin Gușă a explicat în felul următor: „Trebuie să revenim la media. În ciuda faptului că sunt într-o legătură foarte bună cu toți cei care activează în mass media, eu n-am fost invitat la niciuna dintre televiziuni pentru că sunt coordonate de la nivelul serviciilor secrete și acolo este o concurență între dependența serviciilor secrete de finanțările pe care le acordă Marcel Ciolacu (care joacă foarte activ cu serviciile secrete) și puterea de decizie pe care o are asupra lor Klaus Iohannis, eventual prin intermediul lui Pahonțu. În schimb, spre exemplu, l-ați putut vedea pe George Simion și la RTV, și la Digi24, și peste tot. Cel care are sprijinul mass media, înseamnă că are și sprijinul intelligence-ului românesc. Deocamdată, suspectul de serviciu și beneficiarul de contraserviciu este George Simion”
Adrian Onciu i-a adresat invitatului său o întrebare provocatoare, punându-l să aleagă dintre Ciolacu, Lasconi, Simion și Șoșoacă pe cine ar vedea drept viitor președinte al țării. „Mi-ai dat niște alternative greu de evaluat în momentul ăsta. Din evoluția din ultima perioadă, opțiunea numărul 1 e Șoșoacă, a doua e Simion, pe trei e Ciolacu, iar Lasconi nu este o opțiune”, a răspuns Cozmin Gușă. În schimb, dacă Mișcarea GOLD și Cozmin Gușă ar câștiga alegerile, se pune problema numirii unui viitor prim-ministru. „Cred că Petrișor Peiu, chiar dacă este foarte disputat în perioada asta, ar fi cel mai apropiat de ceea ce înseamnă expertiză de prim-ministru, care să înțeleagă și prioritățile. Deocamdată a acceptat să fie Ministru al Economiei într-un viitor guvern al AUR-ului. George Simion l-a pețit tot de la mine, în perioada în care el era învățăcelul meu și eu eram consilierul lui. Nu-i problemă. Iar Petrișor este un mare suveranist și unionist, mai ales. El nu are această componentă și nici măcar n-are dorința de luptă politică. El se poate lupta foarte bine pe terenul lui de expertiză, dar îl deranjează foarte mult partea asta de luptă politică și mersul în mocirlă”, a destăinuit Cozmin Gușă.
Pe terenul suveranist, principalele partide sunt AUR-ul și SOS România, care pot oferi locuri eligibile la parlamentare, pe lângă ele apărând mai recent PPR-ul și Mișcarea GOLD. Acestea din urmă, partide mai mici și încă necotate în sondaje, negociază locuri în Parlament în baza procentelor aduse polului suveranist în plus față de scorul de 25% pe care l-ar acumula AUR și SOS împreună. Imaginea din exterior este că, momentan, suveraniștii se atacă mult mai violent între ei, în loc să atace regimul Iohannis. Întrebat dacă mai are vreun sens polul suveranist cu AUR și SOS la aceeași masă, Cozmin Gușă a făcut următoarele clarificări:
„Eu sunt agregatorul acestui proiect de reunificare a mișcării suveraniste. Pe la mijlocul lunii iulie am emis public acest detaliu despre acest proiect. Am așteptat, pentru că mi-am dat seama că mai trebuie să dureze puțin până va fi momentul în care vor fi gata să se întâlnească față în față George Simion și Diana Șoșoacă. Din punct de vedere public, astăzi, nu există decât trei branduri pentru mișcarea suveranistă: Diana Șoșoacă, George Simion și Cozmin Gușă. Întâmplarea, și un părinte ortodox, cu Ion Spânu în spate, a făcut ca ei să-și dea mâna în urmă cu vreo 2 săptămâni, la o manifestare religioasă, la inițiativa lui Ion Spânu și a respectivului părinte ortodox din Teleorman. Acest eveniment a grăbit puțin timing-ul la care eu mă gândeam, pentru că eu voiam să vorbesc prima dată separat cu Diana Șoșoacă, și cu George Simion, ca să-i acomodez. Ei bine, în urma acelei întâlniri și a mărturisirii publice făcute la Realitatea PLUS de către George Simion că el dorește ca cel mai bun dintre cei trei (Simion, Șoșoacă și Gușă) să meargă în alegeri, fiind susținut de toată mișcarea suveranistă, Diana ne-a invitat la întâlnire luni.
Partea ciudată, de dezertare, e legată, din păcate, de George Simion. Dianei Șoșoacă nu am ce să-i reproșez deocamdată. A fost la linie din punctul de vedere al proiectului de reunire. George a preferat să-și facă el o deplasare pe la Vrancea în loc să vină la întâlnire, deși i-am solicitat să vină, i-am explicat că tocmai el, care a zis că e de acord să ne măsurăm și care ar fi în pole-position. El a preferat să nu vină, iar doamnele de la AUR (le rog să nu se mai victimizeze, că am fost de față și au fost de față și alți oameni din presă) au provocat acolo, au venit cu gălăgie, după 15 minute, cu camerele telefoanelor pornite, filmând, cu presa după ele. Nu se face așa la negocieri. Deci George Simion, din păcate, a vrut să dinamiteze acest proiect, pentru că nu era sigur că-l va deservi strict pe el până în final, numai că eu îi dau următoarea veste: oricum energia suveranistă nu se va duce în spatele lui (s-a văzut și la europarlamentare, când a obținut un scor mult mai mic decât s-a așteptat) și, repet, suveranismul poate să devină alternativă doar dacă este reunit între diversele mișcări. Acum, George Simion a ieșit din combinație; sper să revină, dar speranțele mele sunt destul de mici, pentru că-l cunosc bine. Voturile AUR-ului nu sunt sigure pentru că sunt măsurate de institutele lui Ciolacu. Având în vedere colaborarea destul de evidentă între ei și PSD pentru o viitoare finală pe care ei o visează, voturile se pot împuțina.
Scopul meu este unificarea mișcării suveraniste ca, dacă nu putem să câștigăm prezidențialele, să fim măcar luați în seamă în programele de guvernare care n-ar putea să treacă de Parlament fără votul suveranist. În 2020, AUR-ului i s-a dat un mare cadou și i s-a impus o mare misiune. Nu s-a achitat de ea. Cum să ai peste 50% public suveranist și tu să te tot joci între Meloni și Bibi Netanyahu și dup-aia să întorci capul într-o parte când se vorbește despre Ucraina. Ce suveranism e ăsta? Ei trebuie să se trezească, îmi pare rău.
Diana Șoșoacă trebuie să răspundă propunerii mele, la fel ca George Simion. Au timp. Propunerea mea este asta, neexcluzând restul partidelor suveraniste, dar am spus în felul următor: Mișcarea GOLD e cu intelectualii publici, care sunt patrioți și ortodocși; AUR-ul își ia Partidul Republican și pe cine mai vrea; SOS își ia PPR, fiecare cu cutia lui. Pentru că altfel nu se ajunge niciunde cu această negociere. Dacă vor avea părerea mea, că suveranismul devine alternativă doar dacă este reunit, atunci această reunire se va face. Dacă nu, nu se va face”.
