Autor: Adrian Cătinean
Zeci de ani s-a crezut că patologia degenerativă osteo-articulară este produsă de traumele mecanice repetate generate de muncă sau activitate fizică intensă. Există și patologie osteo-articulară inflamatorie, dar aceasta ține de autoimunitate. Astfel, cele două tipuri de afecțiuni, degenerativă și inflamatorie, au generat specializări medicale diferite care să se ocupe de ele: balneologia în cazul celor degenerative și reumatologia în cazul celor inflamatorii. Cercetările ultimilor ani legate de mecanismele inflamației și degenerării musculo-scheletale sunt tot mai aproape de dictonul “ești ceea ce mănânci”, datorită faptului că inflamația și încetinirea proceselor de reparație a tendoanelor și cartilagiilor este dependentă de microbiota intestinală, endotoxemia metabolică și de leptină.
Majoritatea celor care au auzit de leptină, o consideră un hormon de sațietate eliberat de țesutul adipos cu rol important în reglarea aportului caloric. În ultimii ani există date științifice foarte solide care demonstrează că leptina nu este neapărat un simplu hormon de sațietate, ci o adipocitokina pleiotropica care declanșează o adevărată cascadă inflamatorie în corp. Dacă brusc începe să te doară genunchiul, coatele, umărul sau anumite tendoane, ar fi bine să te uiți la markeri metabolici precum glicemia, insulina, trigliceridele, acid uric sau LDL colesterol decât să pui durerea pe seama unei mișcări greșite sau pe seama schimbărilor meteorologice. De obicei, persoanele obeze au o foame constantă, iar aceasta poate fi explicată printr-o rezistență la leptină. Adică pentru a induce sațietatea este nevoie de un nivel în sânge din ce în ce mai mare de leptină. Este la fel și în cazul insulinei, care în caz de rezistență la insulină a celulelor este nevoie de un nivel seric din ce în ce mai mare pentru a reuși să împingă zahărul în celulă. În urma mesei, crește nivelul glicemiei care stimulează eliberarea de insulină, dar și de leptină, iar dacă există fenomene de rezistență, nivelul seric al acestor doua molecule crește din ce în ce mai mult, influențând și alte mecanisme celulare în afara celor metabolice. Rezistența la leptină se dezvoltă și în urma influxului de lipopolizaharide de la nivelul lumenului intestinal, pentru că leptina se secretă și de la nivelul stomacului, nu doar de la nivelul țesutului grăsos. Astfel fenomenul de leaky gut/ endotoxemie metabolică, despre care am vorbit de atâtea ori în materialele mele anterioare, este strâns legat de nivelul leptinei din sânge și mai departe de inflamația articulară și musculo-scheletala. Disbioza intestinală și alimentele procesate, bogate în zahăr, fructoză, grăsimi saturate, grăsimi trans, emulsificatori, conservanți și alte chimicale sunt principalele cauze ale sindromului metabolic (hipertensiune arterială, ficat gras, dislipidemie), dar și al suferințelor degenerative articulare. Consecința imediată ar fi reducerea nivelului din sânge al leptinei și insulinei prin intervenție alimentară și nu concentrarea pe scheme de medicație antiinflamatorie care este adevărat că ajută mult în gestionarea durerii, dar nu tratează adevărată cauză care este evident metabolică.
Dacă nu te-am convins deja în ceea ce privește rolul leptinei în inflamația articulară, îți voi spune că aceasta influențează nivelul altor două molecule, ICAM și VCAM, care, la rândul lor, permit o permeabilitate ridicată vasculară pentru leucocite și alte celule imunitare implicate în inflamație și distrugerea celulelor articulare denumite condrocite. M-am lovit și eu direct de nivelul seric al acestor două molecule, a căror expresie am reușit să o reduc în cazul unui model animal de boală inflamatorie intestinală cu ajutorul unei combinații de probiotic sporulat și imunglobuline. Există și un studiu pe poliartrită reumatoidă, suferință inflamatorie de tip autoimun, efectuat după cele mai înalte standarde științifice, dar încă nepublicat, care demonstrează clar o reducere a durerii și o îmbunătățire considerabilă a mobilității articulare după utilizarea de probiotic sporulat în combinație cu tratamentul clasic cu metrotrexat (imunosupresor). Astfel utilizarea unui probiotic sporulat are efecte benefice în ceea ce privește suferințele osteo-articulare.
În continuare am să fac o enumerare a intervențiilor pe care le puteți face dacă aveți o suferință osteo-articulară care a fost încadrată ca fiind degenerativă și care vă afectează mult calitatea vieții. În primul rând, trebuie să luați în calcul eliminarea alimentelor de tip junk food, precum patiserie, creme tartinabile, pateuri, hamburgeri, shaorma, brânză topită, mezeluri, dulciuri rafinate, chipsuri, băuturi răcoritoare, etc. Reducerea carbohidraților la o cantitate care să nu depășească 80g/zi (ex. Cartofi, pâine, orez, ovăz, mămăligă) trebuie făcută pe o perioada de minim 3 luni. Reducerea greutății și îmbunătățirea profilului corporal este un al deziderat care are impact important în refacerea cartilajelor articulare. Trebuie să continuați să faceți mișcare, dar cu impact minim asupra articulațiilor; mersul pe jos este cea mai bună soluție. Studiile spun că efectuarea a 8.000-10.000 de pași zilnic este de mare ajutor. Somnul este o altă componentă esențială în procesul de refacere și reparație musculo-scheletală, nu atât prin durata acestuia (minim 7h), dar mai ales prin calitatea acestuia. Este absolut necesară trecerea prin toate fazele somnului sănătos pentru că atunci se activează multe mecanisme celulare implicate în reparația musculo-scheletală. Suplimentele alimentare sunt foarte importante și cu rol important în combaterea inflamației. Turmericul, extractul de ghimbir, condroitin, Uleiul CBD, vitamina K2-7 impreuan cu vitamina D, fibrele alimentare solubile și insolubile și așa cum am precizat anterior probioticele sporulate. Chiar și multi-enzimele alimentare, luate la distanță de masă, s-a dovedit că au un rol în degradarea citokinelor inflamatorii.
