Autor: Victor Gabriel Grigore
România a câștigat aseară marele premiu la Eurovision. Cum au câștigat toate țările, care au ales să nu mai dea bani să ia parte la acest festival al rușinii. Și cum au câștigat toți telespectatorii, care au ales să nu se uite la „marea finală” și la cele două semifinale de zilele trecute.
La două zile de la începerea războiului în 2022, Rusia a fost exclusă de la Eurovision. În acel an, toate țările au dat mesaje pentru pace, ca niște concurente la Miss. Și când s-au numărat punctele, voturile telespectatorilor din România și Moldova au fost furate la vedere, în stil Clotilde Armand, ca să iasă Ucraina. Era pentru o cauză nobilă, ni s-a spus.
De o jumătate de an, au dispărut cântecele pentru pace, au dispărut vedetele moralizatoare. Nu tu cântece și festivaluri făcute de Bono, Madonna, Beyonce și alți tovarăși ai mesajelor pozitive. E vremea pragmatismului, acum pentru binele carierei trebuie să fim alături de țara mai puternică și mai bine înarmată.
În anii trecuți, făcusem o tradiție din a vă amuza cu cadre caraghioase și comentarii. Nu era vorba de ură, dacă râdeam de netalentații respectivi și de costumele lor de paparude. Dacă ei aleg să se prezinte ca bufoni, putem și noi să râdem, cât vom mai avea voie.
Anul acesta, am încercat să văd secvențe de la cele trei seri și m-a apucat o silă imensă. Are și hazul de necaz o limită. Nu poți să râzi că unii se prezintă la propriu în fundul gol, dacă toți sunt puși să concureze pe o scenă în formă de cruce. Și dacă în „marea finală”, reprezentanta Irlandei organizează explicit un ritual satanist: cântă într-un cerc de lumânări, așezată pe o pentagramă, cu cornițe pe cap, în timp ce se linge cu unul costumat în diavol. Ăsta nu mai e nici spectacol, nici circ, e ritual spurcat și, ca întotdeauna, numai și numai creștinismul e țintă. Nu că aș vrea să fie și alte religii batjocorite, dimpotrivă. Dar constat că „inexplicabil”, pe ateii și „emancipații” ăștia doar o singură religie îi roade și doar una le dă ghes să o răstoarne cu susul în jos. Ca și cum ei înșiși ar mărturisi pentru ea prin necredința lor.
Mă mir că la un festival demonizat n-a câștigat țara care oferă cele mai multe jertfe de copii. Galerie are din plin, suporteri care o încurajează „la greu”, să continue să măcelărească femei și copii până la victoria finală. Normal că, dacă le spune cineva să se oprească, e ținut afară, arestat sau batjocorit, e normalitatea unei lumi întoarsă cu susul în jos.
Nici nu mai contează că sunt chemate să participe țări din afara Europei. Întrebarea era: ce căutăm noi în mizeria asta și cum mai scăpăm din balamucul lor tot mai sufocant?
Dacă n-au câștigat măcelarii de copii, nici satanista, nici finlandezul în popoul gol, cu partenerul lui în zdrențe, a câștigat elvețianul în fustă. Titluri în delir de presă: „Pentru prima dată în istorie, a câștigat un concurent non-binar. A spart și codul și trofeul!”.
Deci deja Conchita Wurst, femeia cu barbă, a fost vax. Ăsta e altceva. Dar ce e? Nu e tot om!? A spart codul (ADN, ca vaccinul), a spart borcanul cu zacuscă, zici că a spart codul acceleratorului de particule de la CERN, nu alta!
Prin ideea unui vot popular prin SMS, Eurovision trebuia să întruchipeze marea invenție: democrația. Și aici apare o întrebare serioasă, la care „neconspiraționiștii” nu pot răspunde. Cum fac grupuri foarte mici, procentual, la scara continentului și a țărilor membre, să își impună voința asupra majorităților?
sursă: Canal Telegram Reactiunea
