În prag de an 2026, numit de România “anul Nadia Comăneci”, an în care va trebui să celebrăm 50 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii și implicit să ne lăudăm cu performanțele sportului românesc, realitatea ne lovește din nou.
Ne pregătim să celebrăm sportul în general și gimnastica în special, dar „scheleții din dulap” și demonii din viața noastră nu ne dau pace.
Vrem să celebrăm gimnastica, dar tocmai gimnastica este zdruncinată în aceste zile de scandaluri peste scandaluri.
De la abuzuri și discriminări la gimnastica ritmică, până la bullying și hărțuire la gimnastica artistică.
În tot acest timp, valorile gimnasticii noastre fug din țară datorită tratamentului discriminatoriu și abuziv la care sunt supuse în țară și datorită lipsei de intervenție a statului.
Vasylina Chernyavskaia, fosta sportivă a Clubului Sportul Studențesc, a câștigat în acest weekend titlul de CAMPIOANĂ NAȚIONALĂ A ITALIEI.
Sportiva a fost inițiată în tainele gimnasticii ritmice și antrenată timp de 5 ani de către antrenoarea Alexandra Piscupescu, până în 2024 când familia a trebuit să plece în Italia.
Dacă Vasylina ar fi rămas în România, în acest an nu ar fi avut voie să concureze la Campionatul Național al României. Și implicit nici la Cupa României.
Exact ca fostele ei colege de la Sportul Studențesc. Exact ca alți copii talentați, opriți înainte să ajungă la start. Pentru că Federația Română de Gimnastică Ritmică le-a interzis participarea.
Cazul Vasylinei Chernyavskaia nu este o excepție. Este doar una dintre consecințele unui sistem în care deciziile nu sunt luate în interesul copiilor, ci în funcție de preferințe, antipatii și sete de putere.
A plecat în Italia, iar acolo a primit ceea ce în România i s-a refuzat:
dreptul de a munci, de a concura, de a demonstra.
Iar rezultatul s-a văzut imediat: campioană națională a Italiei.
Un alt caz este cel al Lisei Garac, de asemenea sportivă a CSS, multiplă campioană națională, copil în top 10 gimnaste ani la rând.
În acest an a fost împinsă să plece în Germania după ce i s-a interzis să se antreneze cu Alexandra Piscupescu, iar clubul unde era legitimată a început să fie ținta presiunilor.
În Germania? Medalii pe linie. A câștigat titlul de campioană a Germaniei la Juniori. Talentul nu a dispărut, ci a fost dezvoltat. Este văzută ca o adevărată revelație.
Christina Drăgan, gimnastă la Clubul Sportul Studențesc, alt copil excepțional, multiplă campioană națională, ani la rând în top 10 gimnaste.
A fost eliminată din lot, neprimită la selecții, făcută praf în presă și la TV de către Irina Deleanu.
În loc să fie sprijinită, i-a fost închisă ușa în nas. Anul acesta a părăsit România. Azi este în SUA, unde — surpriză — este apreciată și evoluează.
Și pentru că nu a fost de ajuns, antrenoarea Alexandra Piscupescu a fost interzisă să participe la cursuri de arbitraj, a fost determinată să-și dea demisia din funcția de vicepreședinte FRGR, a fost supusă unei campanii furibunde de denigrare și calomniere de către un oficial al unei federații naționale, care în mod fals atenționa și amenința pe toți cei care colaborau cu ea că „are dosar penal”.
Copiii antrenați de ea au fost supuși unui abuz și discriminări perpetue și sistematice, abuz ce a culminat cu interzicerea gimnastelor de la Clubul Sportul Studențesc să participe la Campionatul Național și implicit la Cupa României.
În timp ce România o alungă, Germania o curtează pentru a fi antrenoarea lotului național.
În loc să crească sportivi, România îi alungă.
În loc să ofere șanse, le confiscă.
Și cât timp România caută soluții să supraviețuiască, copiii noștri vor ajunge campioni în alte țări sau, și mai grav, vor fi împinși spre abandon sportiv.
Nu pentru că acolo sunt mai buni — ci pentru că acolo sunt lăsați să fie văzuți.
Iar în tot acest timp instituțiile noastre dau din umeri, spunând că nu au pârghii legale să intervină și să determine federațiile sportive să-și respecte propriul statut și regulament tehnic, nu mai spun de alte legi organice.
Aurel Badea
