Geopolitica la Zi (10). Consecințele deciziei de a permite ucrainenilor să folosească arme operate de NATO pe teritoriul Rusiei – al Treilea Război Mondial? Summitul G20, divizat între globalism și multipolaritate.

(transcriere din emisiunea „Geopolitica la Zi” a Dariei Gușă la Gold FM)

Situația din Ucraina

Săptămâna trecută Rusia a avertizat Austria că nu va mai trimite gaze pentru OMV deoarece un decret prezidențial rusesc din 2022 obligă cumpărătorii străini să plătească furnizorii ruși în ruble, Austria nu a făcut asta. În aceeași zi, Rusia a restricționat foarte tare și exporturile de uraniu îmbogățit în SUA (SUA produce aproximativ 20% din electricitatea țării din uraniu importat din Rusia) și cancelarul german Olaf Scholz a avut o convorbire telefonică cu Putin unde nu s-a discutat decât despre importanța unei păci rapide în Ucraina. Duminică, Rușii au atacat infrastructura de energie a Ucrainei și niște baze de producție militară, ucrainenii au rămas fără curent în majoritatea țării.

În urma acestui atac, Joe Biden a autorizat folosirea rachetelor de rază lungă americană de către Ucraina pentru a a lovit ținte în interiorul teritoriului rusesc. Deja au avut loc niște atacuri cu aceste rachete de rază lungă americane dar și cu unele britanice. Această decizie nu va face prea mare diferențe la nivel Militar pentru că ucrainenii au deja drone cu care pot lovi ținte la aceeași distanță ca și aceste rachete, singura diferență este că aceste rachete au nevoie de asistență NATO, o problemă foarte mare.

Acum două luni, Putin a spus că dacă SUA va aproba vreodată folosirea lor atunci esența conflictului din Ucraina se va va schimba și acest conflict va deveni unul între Rusia și Ucraina, SUA, Nato. Și doctrina nucleară a Rusiei s-a schimbat recent, Rusia își rezervă dreptul de a riposta cu arme nucleare la orice atac în interiorul teritoriului efectuat de puteri non nucleare dar cu susținere din partea statelor nucleare, exact situația de acum.

Până și Biden a fost contra acestei decizii acum puține luni, Kier Starmer, liderul Marii Britanii, i-a întrebat pe americani în septembrie dacă ar putea să dea această aprobare și americanii au spus foarte clar nu, dar se pare că Biden s-a răzgândit acum că Trump va fi următorul președinte.

Decizia de a le da voie ucrainenilor să folosească aceste arme nu va schimba în niciun fel finalul războiului din Ucraina, nu le dă ucrainenilor posibilitatea de a câștiga, până și reprezentanții americani au spus că ucrainenii nu au destui oameni ca să se apere vreodată împotriva Rusiei chiar și cu ajutorul acestor arme din Occident. Decizia lui Biden a fost impusă în acest ultim moment al mandatului lui pentru a crea o posibilă escaladare a conflictului cu Rusia și pentru a sabota orice posibil plan de pace al lui Trump.

Deja erau destule probleme cu procesul de pace și înaintea acestei decizii pentru că Trump voia să propună un o pace temporară, pe termen de 10, 15, 30 de ani ceea ce rușii nu ar accepta niciodată, dar acum Rusia este cu siguranță într o poziție de conflict mult mai puternică decât Ucraina.

Putin nu a făcut nicio declarație fermă în urma deciziei SUA de a permite utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune de către Ucraina. Un motiv posibil este că, din punct de vedere economic, această decizie servește în primul rând intereselor complexului militar-industrial american. În SUA, o parte din bugetul militar pe anul curent a rămas neutilizat și, desigur, trebuie cheltuit. Acest lucru oferă un flux constant de bani către marii producători de arme, care controlează nu doar mare parte din capitalul american, ci și o parte semnificativă din cel global.

Complexul militar-industrial american este singurul câștigător direct al acestei decizii. În primul rând, primește mai mulți bani de la guvernul SUA. În al doilea rând, panica generată în rândul țărilor europene obligă statele NATO să achiziționeze mai multe arme. Deja mai multe țări occidentale și-au închis ambasadele în Ucraina – inclusiv SUA, Italia, Grecia și Spania. România a restricționat activitatea diplomatică, dar nu a închis ambasada complet. Până și Ungaria, cunoscută pentru poziția sa pragmatică, și-a mobilizat sistemele de apărare aeriană în nord-estul țării, la granița cu Ucraina, „în cazul unui atac major”.

Această panică generalizată asigură profituri uriașe pentru complexul militar-industrial american. În același timp, pare că nici europenii, nici rușii nu sunt deranjați de această situație ci dimpotrivă, servesc complexul militar-industrial.

Pe front, lucrurile stau prost pentru ucraineni. Rușii sunt în proces de a-i elimina pe ucraineni din regiunea Kursk, iar livrarea acestor noi arme pare să aibă ca scop împiedicarea retragerii totale a ucrainenilor în teritoriul propriu. O retragere completă ar face mai ușoară orice negociere de pace, dar această escaladare împiedică acest lucru.

Această decizie luată de Biden pare motivată și de dorința sa de a se răzbuna pe Trump. Biden vrea ca războiul să continue suficient de mult pentru ca retragerea americană sau ucrainiană să fie percepută drept un eșec al viitoarei administrații Trump, în cazul în care pacea va fi negociată în timpul mandatului acestuia. Trump a fost acuzat de Biden în trecut că a încercat să facă același lucru în cazul retragerii trupelor americane din Afganistan.

Reacțiile la această decizie au fost, în general, dezamăgitoare. Elon Musk și Donald Trump Jr. au postat mesaje în care acuzau complexul militar-industrial și statul profund american că încearcă să înceapă un al Treilea Război Mondial înainte ca Trump să preia din nou Casa Albă. Cu toate acestea, Trump însuși a păstrat tăcerea sau a avut o reacție mult prea blândă, deși mulți se așteptau să apară public și să critice dur această decizie.

Trump ar fi putut spune: „Dacă ucrainenii folosesc aceste arme și escaladează conflictul, nu vor mai primi niciun ban de la SUA după ce voi deveni președinte.” Sau l-ar fi putut critica pe Rutte, spunând: „Cum poți permite Ucrainei să facă acest lucru? Voi numi un alt lider NATO.” Însă el nu a făcut nicio declarație fermă.

Cea mai dură reacție a venit de la președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, care a numit decizia „o fază de nebunie a imperialismului nord-american”. Această afirmație poetică subliniază gravitatea deciziei și consecințele sale posibile. Noi, ca români, ar trebui să fim extrem de îngrijorați de această escaladare. Turcia încearcă să devină membră BRICS și probabil va părăsi NATO în câțiva ani. În acest caz, bazele militare din România vor deveni flancul estic și cel mai important punct strategic într-un posibil nou război rece sau chiar mondial.

O altă decizie controversată a administrației Biden a fost autorizarea utilizării minelor antipersonal de către Ucraina. Deși acestea nu sunt complet ilegale conform legislației internaționale, peste 160 de țări, inclusiv Ucraina, au semnat tratate care interzic producția și utilizarea lor. Minele antipersonal sunt periculoase deoarece pot rămâne active ani de zile după un conflict, ducând la victime civile și costuri uriașe pentru eliminare. Banca Mondială a estimat că eliminarea acestor mine doar în Ucraina ar costa aproximativ 40 de miliarde de dolari.

ONG-urile pentru drepturile omului au criticat Ucraina pentru utilizarea unor mine colorate, care atrag copiii și duc la tragedii inutile. Decizia lui Biden de a aproba utilizarea acestora este văzută ca o măsură pripită, cu consecințe grave pe termen lung.

Administrația Biden a notificat Congresul SUA că 5 miliarde de dolari din datoriile Ucrainei vor fi șterse. Ucraina avea datorii de 9 miliarde de dolari către SUA, parte din pachetul de ajutor de 60 de miliarde de dolari primit anterior. Dacă această decizie va fi aprobată, Ucraina va trebui să ramburseze doar 4 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o „afacere” extrem de avantajoasă pentru Kiev, dar o povară suplimentară pentru contribuabilii americani.

Summitul G20

Summitul G20 de la Rio de Janeiro trebuia să fie un eveniment marcant, având în vedere importanța economică a țărilor participante, care reprezintă 85% din PIB-ul mondial. În afară de țările G20, au fost invitate și alte state, precum Angola, Bolivia, Qatar și Vietnam. Cu toate acestea, summitul a fost marcat de lipsa de organizare și de rezultate concrete.

Președintele Braziliei, Lula da Silva, și Xi Jinping au semnat aproape 40 de acorduri bilaterale, inclusiv pe teme de comerț și tehnologie, dar majoritatea celorlalte bilaterala au fost ținute în secret. Această întâlnire G20 nu a adus prea multe soluții concrete. O inițiativă admirabilă a fost crearea, de către președintele Braziliei, a unei noi alianțe împotriva foametei, susținută de toate țările prezente. Totuși, summitul în sine s-a concentrat în mare parte pe situația din Ucraina. Declarația finală a fost destul de slabă, fără prea multe detalii despre Ucraina, menționând doar că liderii din G20 sunt pregătiți pentru orice inițiativă constructivă care să ducă la pace în Ucraina. După ce au abordat Ucraina, au adăugat că sunt îngrijorați și de situația umanitară din Gaza.

Reprezentantul Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că membrii occidentali ai G20 au încercat să blocheze discuțiile despre conflictul din Orientul Mijlociu, insistând să se discute exclusiv despre războiul din Ucraina. Totuși, restul țărilor au făcut presiuni și au reușit să îi convingă pe reprezentanții occidentali să accepte să discute și despre conflictul din Orientul Mijlociu. În afară de aceste condamnări generice ale conflictelor, summitul nu a adus multe soluții.

Pe plan filozofic, a fost subliniat că nu ar trebui să existe arme nucleare în lume, deși acest subiect a fost discutat în mod similar în multe alte summituri. Pe plan economic, s-a insistat pe necesitatea impunerii unei taxe progresive la nivel național pentru a reduce inegalitățile economice. De asemenea, o mare parte a summitului s-a concentrat pe schimbările climatice, o agendă determinată de linia Forumului Economic Mondial de la Davos. Gazda summitului, Lula, a declarat că globalizarea neoliberală a eșuat și că trebuie neapărat să se reformeze ONU și sistemul Bretton Woods. A fost, fără îndoială, una dintre cele mai puternice declarații din cadrul summitului.

În concluzie, acesta a fost un summit divizat între globalismul occidental și multipolaritatea susținută de restul țărilor. Jumătatea occidentală a țărilor a militat strict pentru condamnarea Rusiei și pentru lupta împotriva schimbării climatice, în timp ce restul țărilor s-au concentrat mai mult pe conflictul din Orientul Mijlociu și pe reformarea sistemului internațional. Pentru a înțelege cât de dezorganizat a fost acest summit, trebuie menționat că nici măcar în poza de grup, care de obicei este realizată cu mare fast, nu au fost prezenți toți liderii. Atât Biden, cât și Trudeau (prim-ministrul canadian) și Meloni (premierul italian) au întârziat și nu au făcut parte din poză. Această dezorganizare și diviziune reflectă chiar țara gazdă, având în vedere că Brazilia are un lobby intern pro-globalist, dar un președinte pro-multipolaritate.

Puteți asculta analiza integrală aici: