(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Arctica
Arctica este regiunea unde ar continua cel mai probabil seria de războaie proxy, pentru că, deși Trump dorește să ajungă la o pace în Ucraina, nu mi se pare deloc evident că vrea să ajungă la o pace în Gaza, ba chiar dimpotrivă. Și, în niciun caz, nu mi se pare că se sfiește să se confrunte cu China. În cazul în care se va ajunge la o confruntare între SUA și China, aceasta s-ar putea să nu aibă loc în Marea Chinei de Sud, unde chinezii au un avantaj militar clar, dat fiind că sunt aproape de propriul teritoriu. De aceea, deși nu pare logic, confruntarea ar putea avea loc în nord, departe de China, în Oceanul Arctic.
NATO a identificat Oceanul Arctic drept o zonă prioritară pentru forțele sale navale încă din primii ani de activitate. Totuși, din cauza politicii externe americane ulterioare Războiului Rece, NATO a ignorat mult timp regiunea, preferând să se concentreze asupra Europei, Orientului Mijlociu și Asiei. Anul trecut însă, a devenit evident că Arctica a redevenit o regiune strategică majoră pentru forțele occidentale. A avut loc cel mai mare exercițiu militar comun al NATO din 1988 încoace, simulând un scenariu de război deschis între Occident și Rusia în nordul Europei și în zona Arctică. Aproape 100.000 de soldați NATO au fost implicați, iar la scurt timp după aceea, SUA, Canada și Finlanda au anunțat că vor începe să construiască noi spărgătoare de gheață – o investiție imensă, având în vedere că SUA mai are doar una singură, foarte veche, în timp ce Rusia are peste 50. O astfel de cheltuială nu s-ar justifica decât dacă posibilitatea unui viitor război în Arctica ar fi reală. Dacă țineți minte, la summitul NATO de astă vară s-a prezentat și o strategie specială pentru regiunea Arctică, ceea ce arată cât de îngrijorați sunt americanii de cooperarea tot mai strânsă dintre Rusia și China în zonă.
Rusia are cele mai mari capabilități militare din Arctica, cu o forță de luptă navală de 1/3 mai mare decât întreaga flotă a NATO din regiune. Șapte dintre cele opt state cu ieșire la Oceanul Arctic sunt membre NATO, dar a doua cea mai mare putere din zonă nu este NATO, ci China, care se declară oficial în documentele sale de politică externă drept un “stat aproape arctic”, deși, evident, nu are deschidere la oceanul Arctic. Indiferent câte investiții vor face SUA și aliații săi pentru a-și dezvolta capacitățile militare din regiune, NATO nu va putea depăși Rusia și China în Arctica în următorii ani sau, poate, chiar decenii.
În prezent, în Arctica se află cele mai avansate mijloace navale ale Rusiei, cele mai multe facilități militare și peste două treimi din capacitățile de lovitură nucleară ale marinei ruse. Mai mult, statele nordice nici măcar nu au capacități de detectare a forțelor ruse care operează la granițele lor. Orice încercare de a începe un conflict în Arctica s-ar termina, inevitabil, cu o înfrângere rușinoasă a NATO.
Dar de ce este atât de mare bătaia pe Arctica?
Peste 80% din producția de gaze naturale a Rusiei și aproape 20% din producția sa de petrol provin din Arctica, iar Rusia apelează din ce în ce mai mult la China pentru a finanța această extracție și pentru a cumpăra aceste resurse. Odată cu schimbările climatice și topirea ghețarilor, multe resurse naturale care anterior erau inaccesibile devin acum exploatabile, motiv pentru care Rusia și China se angajează în proiecte comune de extracție. U.S. Geological Survey a estimat că în Arctica s-ar afla 22% din rezervele mondiale de petrol și gaze naturale convenționale nedescoperite. Arctica mai conține și argint, cupru, aur și alte metale și minerale rare, cu o valoare totală de trilioane de dolari.
Arctica este pregătită să devină un centru energetic și atunci când vine vorba de gazul natural lichefiat, exportul americanilor. Proiectul Arctic LNG 2, a doua mare inițiativă de gaze onshore din Peninsula Gydan, este în plină dezvoltare cu colaborare internațională. Presa rusă estimează că, până în 2050, aceste operațiuni ar putea contribui la 9% din producția globală de gaz natural lichefiat (GNL). Pentru a atrage investitori străini, guvernul rus a oferit reduceri fiscale substanțiale și subvenții. Cu toate acestea, după invazia Ucrainei de către Rusia, marile companii petroliere globale, inclusiv BP, Statoil și ExxonMobil, s-au retras sau au întrerupt colaborarea cu Rusia. Din acest motiv, proiectul Arctic LNG 2 nu a mai putut fi dezvoltat conform planului inițial. În noiembrie 2023, SUA au impus sancțiuni asupra Arctic LNG 2, în care erau deja investite peste 20 de miliarde de dolari. Ca răspuns la escaladarea măsurilor occidentale, Rusia a oferit o reducere de 40% la vânzarea de GNL. Deși companiile chineze s-au retras oficial din Arctic LNG 2, s-au observat flote de nave de marfă chinezești care susțin proiectul, deci se pare că este o colaborare ascunsă între Rusia și China pentru a evita sancțiunile.
Odată cu topirea gheții, a devenit viabilă și Ruta Mării Nordului (NSR), coridorul maritim care reduce substanțial timpul de transport între Europa și Asia. Această rută este extrem de importantă, pentru că se află în totalitate în zona economică exclusivă a Rusiei, ceea ce înseamnă că Moscova va controla toate vasele care vor folosi acest traseu. Rusia și China colaborează activ pentru a extinde utilizarea acestei rute.
SUA, deja supraîncărcată militar, nu ar putea face față unui conflict simultan în două teatre strategice atât de diferite. Rusia și China au desfășurat și exerciții militare comune în Strâmtoarea Bering, între teritoriul american și cel rus, în vara anului 2023. În paralel, China și-a conturat un plan economic numit „Drumul Mătăsii Polare”, având în vedere că dorește să facă Ruta Mării Nordului operațională pe tot parcursul anului. De aceea, China și-a dezvoltat propria flotă de spărgătoare de gheață mult mai avansată decât cele occidentale pe care o folosește pentru transportul gazului natural lichefiat, adică exact resursa pe care SUA o exportă în principal în Europa. Folosind această rută, transportul dintre China și Europa ar fi redus cu nouă zile comparativ cu traseul prin Canalul Suez.
China a investit deja miliarde de dolari în extracția resurselor energetice din nordul Rusiei. Rusia deține cele mai avansate baze militare din Arctica, atât numeric, cât și tehnologic, iar exercițiile militare comune indică faptul că Beijingul ar putea avea acces la aceste facilități în caz de conflict.
Pentru a înțelege declarațiile lui Trump din ultimele săptămâni, trebuie să discutăm și despre Groenlanda. Groenlanda este cea mai mare insulă din lume și echivalează cu 22% din teritoriul SUA. Suprafața sa combinată este mai mare decât Italia, Franța, Spania, Germania, Polonia și Regatul Unit la un loc, însă are doar 60.000 de locuitori. Deși face parte din Regatul Danemarcei, Groenlanda beneficiază de o autonomie extinsă.
China a încercat să își extindă influența aici, propunând mai multe proiecte de cercetare și infrastructură, inclusiv modernizarea aeroporturilor și explorarea mineralelor din zonă încă din 2016. Potrivit unui raport al US Geological Survey, Groenlanda ascunde 13% din rezervele mondiale de petrol și 30% din rezervele mondiale de gaze naturale, plus resurse imense de aur, rubine, diamante, zinc, fier, cupru, pământuri rare și uraniu. Profitul estimat generat de aceste resurse depășește 400 de miliarde de dolari pe an. Aproximativ 80% din suprafața Groenlandei este acoperită de un strat de gheață de peste 3.000 de metri grosime, care constituie una dintre cele mai mari rezerve de apă dulce ale planetei. De aceea, Trump a fost obsedat de Groenlanda și a încercat să o cumpere de la Danemarca, pentru a o menține sub control american. Să ținem minte că și Alaska a fot cumpărată de la ruși, deci nu ar fi o situație nemaiîntâlnită.
Statele Unite au deja baze militare acolo, inclusiv celebra bază Pituffik, centrul sistemului de apărare spațială NORAD, dar se zvonește că are mult mai multe baze militare nedeclarate. Importanța strategică a insulei vine din poziția sa geografică, care permite controlul accesului la Polul Nord și monitorizarea mișcărilor navale și aeriene în Arctica.
Arctica explică și conflictele lui Trump cu Canada. SUA au desemnat Canada drept țara care trebuie să apere frontul nordic al NATO, dar flota canadiană este insignifiantă comparativ cu cea a Rusiei și a Chinei.
Sper că acum înțelegeți de ce Arctica este atât de importantă în ziua de azi și de ce Trump a fost atât de agresiv față de Canada și Groenlanda. Arctica este pregătită ca un front de rezervă pentru China și Rusia. Dacă se ajunge vreodată la un război în Taiwan sau în altă regiune unde SUA ar avea un avantaj, Arctica va fi folosită de Rusia și China pentru a demonstra superioritatea lor militară. Deocamdată, forțele occidentale mai au nevoie de cel puțin 10 ani de investiții majore doar pentru a ajunge la nivelul actual al Rusiei și Chinei. Dar să nu fim surprinși dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, Arctica va deveni un nou teatru de confruntare globală.
Votul ONU
Și acum să discutăm ce s-a întâmplat de fapt la ONU săptămâna aceasta. Având în vedere că au trecut 3 ani de la începerea războiului din Ucraina, în prima parte a zilei SUA a propus la Adunarea Generală a ONU o rezoluție care să ceară terminarea rapidă a războiului din Ucraina. Este o rezoluție foarte scurtă, de aproximativ 50 de cuvinte, care doar lamentează morții rezultați din conflict și cere pacea.
Europa a fost contra acestei rezoluții pentru că nu condamnă Rusia, fiind scrisă într-un ton foarte neutru, iar Ucraina a propus altă rezoluție care numește în mod explicit Rusia drept stat agresor și cere retragerea completă a trupelor.
93 de țări au votat să condamne agresiunea Rusiei, în timp ce SUA, Rusia, Israel, Ungaria și alte 14 țări au votat împotrivă. Aproximativ 65 de țări s-au abținut, inclusiv China, India, majoritatea țărilor arabe, africane și multe state din America Latină.
Apoi, în a doua parte a zilei, în Consiliul de Securitate al ONU, unde voturile contează mult mai mult (pentru că orice moțiune votată trebuie, teoretic, implementată – spre deosebire de Adunarea Generală, unde rezoluțiile sunt doar simbolice), a câștigat moțiunea americanilor, care cere ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai repede. SUA, China, Rusia și alte șapte țări au votat pentru această moțiune, primind 10 voturi din 15, iar țările europene nu au votat împotriva SUA, ci doar s-au abținut (Franța, Marea Britanie, Danemarca, Grecia și Slovenia).
În Consiliul de Securitate, SUA au amenințat că vor bloca amendamentele propuse pentru a numi Rusia drept agresor, a reafirma granițele Ucrainei și a cere o pace „dreaptă”. Washingtonul a susținut că aceste modificări ar afecta ceea ce încearcă să realizeze și ar transforma rezoluția într-un „război al cuvintelor” în loc de o încercare reală de a pune capăt conflictului. În cele din urmă, SUA nu a trebuit să folosească dreptul de veto, pentru că Rusia a votat împotriva amendamentelor propuse de europeni.
Astfel, rezoluția neutră a SUA a fost adoptată, punând capăt celor trei ani de paralizie a Consiliului de Securitate pe tema Ucrainei, cauzată de veto-ul constant al Rusiei. Cu doar câteva luni în urmă, ar fi fost de neconceput ca prima rezoluție adoptată asupra conflictului să fie una cu un limbaj atât de neutru și adoptată fără sprijinul deplin al celor cinci membri ai consiliului european.
Ambasadorul Rusiei la ONU, Vassily Nebenzia, a recunoscut „schimbări constructive” în poziția SUA față de conflict. El a spus consiliului că rezoluția „nu este una ideală”, dar că reprezintă „un punct de plecare pentru eforturile viitoare de reglementare pașnică”.
Foarte important este însă să vedem cât de repede s-a stricat această colaborare dintre SUA și statele europene în organizațiile internaționale. În ultimele decenii, voturile europene și americane au fost foarte similare, cu excepția problemei Gaza. Această schimbare demonstrează exact ceea ce am spus: europenii nu mai simt nevoia să apere SUA în sistemul internațional. Dacă americanii nu sunt atenți și nu continuă să susțină Israelul cât de mult posibil în războiul din Gaza, vor rămâne fără ultimul lor aliat important: Israelul.
Vizionează emisiunea integrală aici:
Rar cred pe cineva ..până NU SI VERIFIC Daar.. CRED !! MERCII 😘