(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Siria
Din decembrie v-am spus că vor fi probleme în Siria cu această nouă conducere nouă a Siriei. Elon Musk, într-o postare recentă pe X, l-a numit pe Trump „profetic” într-un interviu din 2015 în care Trump comenta despre viitorul Siriei: „Problema în Siria este că nu avem idee cine este cealaltă parte. Poate că ne este mai bine cu Assad. Le dăm rebelilor arme și muniție, dar, pentru mine, Assad arată mai bine decât cealaltă parte.”
De la răsturnarea lui Assad, grupurile susținute de Turcia și aliate cu noii lideri s-au ciocnit cu forțele kurde, care controlează o mare parte din nord-estul Siriei, dar și cu grupurile de alawiți (secta șiită din care provenea Assad) și cu creștinii.
Cred că ați văzut și voi la știri faptul că au murit extrem de mulți oameni, în principal în zonele de coastă. În unele estimări, se pare că există câteva mii de morți și răniți, în mare parte alawiți, dar și creștini printre ei. Aceștia au fost omorâți fie de foști colegi din ISIS ai noului președinte, fie de alte grupuri afiliate acestuia. Toate aceste grupuri rebele sunt extremiști islamiști suniți, nu șiiți, așa cum era Assad.
În timp ce acest carnagiu are loc, Israelul lovește separat mai multe locații militare din Siria și face lobby în SUA pentru a menține Siria slabă. După cum am mai spus, Israelul a profitat de războiul din Siria pentru a-și extinde teritoriul, atât în Înălțimile Golan, cât și în jurul acestora, unde a creat o zonă neutră pentru a se asigura că Golanul nu va fi luat înapoi de sirieni. La o recentă ceremonie militară din Israel, Netanyahu a subliniat trei puncte cheie privind strategia Israelului în Siria: cere demilitarizarea completă a zonei la sud de Damasc, se poziționează drept protector al comunității minoritare druze, una dintre comunitățile atacate de foștii aliați ai lui Jolani, reiterează angajamentul Israelului de a ocupa pământurile siriene, afirmând că forțele israeliene vor rămâne la infinit în zona tampon.
Din decembrie, Turcia a răspuns la declarațiile lui Netanyahu și la agresiunile Israelului, condamnându-le public. Dar, așa cum am spus și în trecut, Turcia nu a acționat singură împotriva lui Assad, ci cu ajutorul Israelului și al SUA. Acțiunile Turciei nu se concentrează pe adevăratele probleme ale Siriei, ci doar pe problema kurzilor din nordul țării, care reprezintă principalul interes al Ankarei.
Infrastructura Siriei este decimată de război, iar sancțiunile SUA din epoca Assad rămân în vigoare. Deși președintele Al-Sharaa spune că trage la răspundere extremiștii suniți, în realitate nu s-a întâmplat nimic concret. Imaginile de pe teren arată străzi pline de cadavre, iar foști ofițeri de securitate ai regimului Assad, care au fost dați afară de noua conducere, formează un grup de rezistență în munți. Dacă acest grup devine o forță organizată, violențele se vor amplifica și vom vedea o nouă fază a războiului sirian.
Dacă ați citit relatările presei controlate de stat din Europa, ați crede că victimele sunt de vină pentru aceste violențe. Uniunea Europeană a lansat o declarație în care acuză „elementele pro-Assad” că desfășoară ofensive împotriva civililor și declară sprijin pentru „guvernul Siriei” – adică pentru teroriștii foști membri Al-Qaeda și ISIS, care acum sunt la conducere. Aceasta este o declarație șocantă din partea UE, care a luat o parte clară în acest conflict – și în opinia mea, partea greșită. Dacă UE vrea să susțină drepturile omului, nu ar trebui să conteze cine sunt victimele, dar, din păcate, prioritățile europene sunt altele.
Europa este de fapt îngrijorată că zeci de mii de jihadiști eliberați din închisorile siriene vor ajunge în UE. Foștii lor colegi sunt acum la putere și îi pot ajuta să se reînarmeze și să se reorganizeze, iar Europa încearcă să rămână în relații bune cu guvernul lui Al-Sharaa, doar pentru a evita un nou val de atacuri teroriste.
Rusia a deschis porțile bazei sale militare pentru a găzdui alawiți și creștini sirieni care fug de extremiști.
În SUA, secretarul de stat Marco Rubio a declarat că Washingtonul condamnă acțiunile teroriștilor islamiști radicali, dar știm deja că tot Washingtonul i-a antrenat și înarmat pe mulți dintre acești fanatici. Multe rapoarte din presa occidentală susțin că SUA au sprijinit aceste grupări sub administrația Obama.
Ieri a apărut informația că Forțele Kurde din Siria au semnat (sau urmează să semneze) un acord cu Al-Sharaa, prin care kurzii vor fi integrați în instituțiile statului sirian. Acest lucru este o problemă pentru SUA, pentru că americanii i-au sprijinit și controlat pe kurzi. Zona controlată de kurzi conține cele mai mari resurse de petrol și gaze din Siria, pe care Pentagonul le-a controlat până acum. Dacă acordul dintre kurzi și guvernul sirian va fi implementat, SUA nu vor mai avea motive să rămână în Siria, iar Turcia ar prelua beneficiile resurselor.
Trimisul special al SUA în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a declarat recent că Arabia Saudită va normaliza relațiile cu Israelul și că Siria și Libanul vor urma acest exemplu. De ce este atât de sigur? Pentru că în ambele țări, conducerea este impusă de Occident. Și în Liban, situația economică este extrem de gravă, iar Hezbollah se pregătește pentru o confruntare viitoare. Eu cred că în următoarele luni se va întâmpla ceva grav și în Liban.
Așa cum am spus încă de acum câteva luni, situația din Siria nu este mai bună decât sub Assad. Violențele vor continua, pentru că guvernul nu este suficient de puternic să le oprească – și, probabil, nici nu vrea să le oprească. Eliberarea a mii de extremiști trebuie să ne îngrijoreze, pentru că după ce vor termina „curățarea” din Siria, își vor întoarce atenția către Occident. În plus, piața neagră din Europa este plină de arme din Ucraina, iar extremiști din Europa au legături directe cu foști membri Al-Qaeda și ISIS. Israel va continua să profite de situație, iar Turcia va încerca să elimine amenințarea kurdă. Întrebarea este: va accepta Pentagonul să renunțe la resursele din nordul Siriei?
Iran
Au apărut informații conform cărora președintele american Trump i-a trimis o scrisoare liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, joia trecută, afirmând că își dorește o negociere privind programul nuclear al Iranului. Însă, Trump a lăsat de înțeles clar că Iranul are două opțiuni: ori să accepte un acord dictat de SUA, ori să fie atacat militar. Administrația Iranului nu pare să fi luat prea în serios aceste amenințări. Trump este cunoscut pentru afirmațiile sale belicoase, dar, din punct de vedere economic, SUA pun Iranul sub mare presiune. Sancțiunile americane asupra Iranului au ajuns la nivelul de maximă presiune în ultima săptămână.
Trump a revocat o derogare care permitea guvernului irakian să importe electricitate din Iran. De asemenea, a spus că este dispus să intervină naval pentru a bloca exporturile de petrol ale Iranului.
În octombrie, va expira rezoluția Consiliului de Securitate al ONU privind restricțiile asupra Iranului, care stipulează că Teheranul nu are voie să transfere, să importe sau să exporte uraniu sau arme nucleare.
Președintele iranian Pezeshkian, ales anul trecut, a dat de înțeles inițial că ar fi dispus să ajungă la un acord cu americanii. Însă, în ultimele săptămâni, Ayatollahul Khamenei a preluat mai multă putere, iar guvernul iranian a adoptat o poziție mult mai dură, Iranul declară acum că nu va negocia deloc cu SUA. În plus, ministrul de externe iranian a spus clar că, dacă SUA vrea să ajungă la un acord nuclear, trebuie să o facă printr-o negociere corectă, nu prin amenințări.
Este posibil ca această poziție dură a Iranului să fie un joc diplomatic coordonat cu Rusia. Dacă Rusia va convinge Iranul să stea la masa negocierilor cu SUA în urma acestor declarații ferme, atunci Kremlinul va obține o victorie diplomatică imensă pentru BRICS. Iranul, Rusia și China au desfășurat exerciții militare comune în sud-estul Iranului, iar China urmează să găzduiască mâine la Beijing o întâlnire cu Rusia și Iranul. Această întâlnire se va concentra pe problema nucleară iraniană, dar, având în vedere că nu vor fi prezenți lideri de rang înalt, este puțin probabil să se ajungă la o decizie finală. Totuși, această reuniune arată clar că Trump nu poate obține o negociere cu Iranul fără sprijinul Rusiei și al Chinei deși încearcă să se prezinte drept principalul pacifist al lumii.
Agenția Internațională de Energie Atomică (AIEA) a declarat că Iranul are deja uraniu îmbogățit la 60%. Dacă îl va îmbogăți la 90%, va avea suficient material pentru a produce șase bombe nucleare. Singurul alt stat din Orientul Mijlociu care deține arme nucleare este Israelul. Declarațiile oficialilor israelieni au fost clare: dacă Iranul dezvoltă arme nucleare, Israelul va considera acest lucru o declarație de război. SUA va fi obligată să intervină militar pentru a sprijini Israelul, de aceea Trump amenință Iranul cu atacuri.
Eu nu cred că Iranul va dezvolta arme nucleare în viitorul apropiat. Cel mai probabil, chinezii și rușii vor deveni principalii mediatori, iar americanii vor pierde inițiativa diplomatică în această regiune.
Ucraina și negocierile pentru pace
Săptămâna trecută, au apărut informații în Politico conform cărora membri ai administrației Trump au început discuții cu opoziția din Ucraina. Aceștia au vorbit cu membri ai partidului lui Petro Poroșenko și cu fostul premier Iulia Timoșenko, care a confirmat aceste zvonuri. Tema discuțiilor a fost cât de repede s-ar putea organiza alegeri în Ucraina. La doar câteva ore după apariția acestei informații, ucrainenii au anunțat că sunt gata să discute cu SUA despre un posibil acord de pace.
O delegație ucraineană s-a întâlnit cu oficiali americani în Arabia Saudită. Cu doar câteva ore înainte de această întâlnire, Ucraina a atacat Moscova cu drone. 74 de drone au fost interceptate deasupra Moscovei, alte sute de drone au fost doborâte înainte de a ajunge la Moscova. Trei persoane au murit, iar alte 20 au fost rănite. Din punct de vedere al legilor internaționale, acesta este un atac terorist, pentru că a vizat civili, nu forțe armate.
După acest atac, ucrainenii au acceptat propunerea americană de a implementa un armistițiu interimar de 30 de zile, care poate fi extins de Rusia și Ucraina. Drept recompensă, SUA au anunțat imediat că vor relua livrările de arme, bani și informații secrete către armata ucraineană. La o zi după însă, Zelensky a declarat că Ucraina nu este dispusă să recunoască niciun teritoriu ocupat ca fiind parte a Rusiei. Însă, această este linia roșie a Rusiei în orice negociere. În același timp, secretarul de stat american Marco Rubio a spus că, în timpul discuțiilor din Arabia Saudită, ucrainenii au dat de înțeles că sunt deschiși la concesii teritoriale. Această contradicție sugerează că Zelensky încearcă să blocheze eforturile de negociere. Atacul asupra Moscovei poate fi un semnal că Zelensky vrea să rămână la putere și să împiedice un acord de pace care ar avea loc doar după alegerea unui nou lider ucrainean.
Săptămâna aceasta, armata rusă a recăpătat controlul asupra regiunii Kursk. Forțele ruse au publicat un videoclip în care soldații ridică steagul rusesc în centrul orașului Sudzha. Din punct de vedere militar, Rusia este în avantaj. În zilele următoare, vom vedea dacă negocierile de pace vor avea un rezultat concret. Eu cred că actualele condiții nu sunt pe placul Rusiei, iar Zelensky pare să lupte pentru a-și menține poziția. În același timp, din discuțiile dintre echipa lui Trump și opoziția ucraineană, reiese clar că americanii vor să-l înlocuiască pe Zelensky cât mai repede, pentru a putea ajunge la o înțelegere cu Rusia. Acest proces va dura câteva săptămâni sau luni.
Vizionează emisiunea integrală aici:
