(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Orientul Mijlociu
Până acum aproximativ două săptămâni, canalele de știri internaționale au putut să se prefacă că într-adevăr există un armistițiu în Gaza și că israelienii nu îl încalcă — deși, în mod evident, acesta a fost încălcat de extrem de multe ori în ultimele luni. Toată lumea era optimistă în legătură cu cel de-al doilea stadiu al acestui armistițiu.
Însă Israelul a blocat toate importurile de ajutor umanitar în Gaza acum două săptămâni. Populația palestiniană nu a mai avut acces la mâncare sau ajutor medical, iar, ca rezultat, aliații palestinienilor din Yemen — gruparea Houthi (sau Ansarallah, după denumirea oficială) — au reînceput să blocheze trecerea vapoarelor israeliene sau a vapoarelor cu destinația Israel în strâmtoarea Bab el-Mandeb, pe care o controlează.
Această decizie vine în linie cu declarațiile oficiale ale Houthi, în care au precizat că vor continua atacurile atâta timp cât Israelul continuă atacurile asupra palestinienilor. Este un pas care lovește direct economia israeliană, deoarece prin această strâmtoare ajung majoritatea importurilor, inclusiv armele, în Israel.
Apoi, Israelul și-a reluat activitatea militară la scară largă în Gaza. Netanyahu a declarat că va negocia cu palestinienii de acum înainte doar în timp ce sunt sub atac, și a început din nou raiduri nocturne asupra populației civile palestiniene, care au continuat și zilele următoare. Au murit din nou sute, poate mii de palestinieni, aproape jumătate femei și copii.
De data aceasta, americanii au susținut clar atacul Israelului. Dacă până acum susținerea era mai degrabă indirectă — militară și financiară — dar nu declarativă, acum și-au oficializat susținerea. Acest lucru a avut loc deoarece Netanyahu nu mai are o poziție prea sigură nici măcar în propria țară: da, deține controlul, dar numărul celor care îl contestă este mare, iar prioritatea numărul unu pentru israelieni este recuperarea ostaticilor. Au mai rămas 59 de ostatici sub controlul Hamas, iar încălcarea armistițiului compromite șansele de a-i aduce înapoi, lucru care dăunează popularității lui Netanyahu.
Deși Houthi nu au atacat primele vapoare americane, Statele Unite au declarat că orice atac împotriva Israelului este considerat un atac împotriva Americii. Astfel, SUA au început raiduri aeriene împotriva grupării Houthi, lovind și în locații unde se aflau civili, inclusiv copii și femei. Aceste atacuri au fost etichetate drept antiteroriste, dar trebuie precizat că Houthi sunt singurii din regiune care controlează terenul dificil din Yemen și dispun de armament anti-aerian și anti-maritim extrem de eficient.
Prin aceste atacuri asupra forțelor americane, Houthi au provocat pierderi de miliarde de dolari în investiții militare pentru SUA. Azi dimineață, Houthi au lansat și o rachetă către Tel Aviv, care a fost interceptată, dar zborurile de pe aeroportul din Tel Aviv au fost oricum suspendate pentru mai multe ore.
Este adevărat că Houthi au primit susținere din partea Iranului, dar acum sunt aproape total independenți în ceea ce privește operațiunile militare și acționează conform propriilor interese, care coincid cu cele ale Iranului pe subiectul Gaza.
Trump a amenințat că va folosi și mai multă forță împotriva Yemenului și, în același timp, și împotriva Iranului. Consilierul național de securitate Mike Waltz a adăugat că SUA ar putea începe oricând să lovească ținte iraniene din regiune, ceea ce, cu siguranță, ar declanșa un conflict mult mai extins în Orientul Mijlociu.
Dar, în esență, SUA nu au ce căuta într-un astfel de conflict, care este, în realitate, unul între grupări locale și axa de rezistență (Iran, Hezbollah, Houthi) — o axă mult slăbită de când a avut loc schimbarea de regim în Siria și de când Israelul a recâștigat teren în regiune.
SUA și-au asumat public că Israelul este aliatul lor de neclintit, chiar dacă geografic se află la peste 10.000 km distanță de strâmtoarea Bab el-Mandeb — pe care americanii pretind că o apără ca pe o zonă de influență proprie.
China și Rusia nu s-au implicat direct în conflict, demonstrând o strategie inteligentă: navele comerciale chineze și ruse continuă să treacă prin strâmtoarea Bab el-Mandeb fără probleme, deci nu suportă costuri economice.
Americanii, în schimb, nu sunt foarte afectați comercial, pentru că doar un procent foarte mic din exporturile și importurile americane trec prin această strâmtoare. Dar, israelienii sunt cei mai afectați, întrucât strâmtoarea este esențială pentru aprovizionarea lor, inclusiv cu armament.
Duminică, au avut loc confruntări militare între forțele administrației siriene (despre care am vorbit — cele care atacă grupurile șiite și creștine din Siria) și trupe libaneze. Se pare că armata siriană a început să atace Libanul încă de dimineață. Deși nu au murit extrem de mulți oameni (doar câteva zeci), acest moment este foarte important. V-am spus săptămâna trcută: forțele occidentale care au impus și protejat administrația actuală din Siria vor trece imediat și la Liban, care este o altă piesă importantă din axa de rezistență anti-Israel. Încă nu a avut loc o operațiune majoră, dar este foarte posibil ca în următoarele luni să urmeze confruntări grave și în Liban.
Deci, ca să concluzionăm: Israelul vrea să continue războiul din Gaza. A spus încă de la început că nu își dorește o pace, ci doar un moment de respiro pentru a se putea regrupa. Acum, cu susținerea evidentă a americanilor, ofensiva a fost reluată. Palestinienii vor continua să fie bombardați, iar restul Axei de Rezistență (Iran, Hezbollah, Houthi etc.) va continua să lupte în numele lor. Interesul reînnoit al Americii față de gruparea Houthi nu ține doar de protejarea Israelului, ci și de presiunea asupra Iranului. Trump a declarat că le dă două luni Iranului până când trebuie să ajungă la un acord nuclear cu SUA. Trump este sub presiune politică mare, pentru că una dintre promisiunile centrale ale campaniei sale a fost semnarea unui nou acord nuclear cu Iranul. Dar acest lucru nu se va întâmpla fără acordul Rusiei și al Chinei. Așadar, este de așteptat ca violențele din Orientul Mijlociu să continue.
Și să nu uităm: Când vine vorba de rebelii Houthi, aceștia nu conduc oficial Yemenul, ci se luptă cu guvernul sunnit impus de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, cu susținerea SUA. Fiind șiiți, Houthi sunt și ținta unei rivalități între Arabia Saudită și EAU, pentru că ambele vor să controleze strâmtoarea Bab el-Mandeb. Trump primește puncte politice importante din partea aliaților din regiune pentru că se ocupă direct de problema lor, fără ca ei să fie nevoiți să intervină public. De aceea, a și promis că Houthi vor fi, citez, „complet anihilați” — dar acest lucru nu este posibil fără distrugerea totală a Yemenului, o distrugere care nu ar putea fi justificată legal sau moral.
Apel Trump-Putin
Ce putem să înțelegem din convorbirea dintre Putin și Trump, care a durat peste două ore – extrem de mult timp pentru un apel între doi lideri? În primul rând, în ciuda faptului că americanii încearcă să își însușească victoria unui armistițiu de 30 de zile, rușii nu au acceptat acest lucru – au spus că ar fi posibil doar dacă ucrainenii nu vor mai primi ajutoare militare deloc, pentru a nu-și continua ofensiva de la graniță. Pentru că altfel, nu au încredere că ucrainenii nu vor continua să atace.
S-a decis însă ca, pentru 30 de zile, să nu mai existe atacuri asupra infrastructurii de energie. Dar la doar șase ore după această convorbire telefonică, ucrainenii au atacat din nou centrala nucleară Zaporojie – fostă ucraineană, dar acum pe teritoriu rus. Rușii sunt foarte îngrijorați de aceste atacuri pentru că, într-adevăr, ar putea fi o mare catastrofă dacă vor lovi uraniul de acolo. Iar ucrainenii au lovit ieri dimineață și o infrastructură de petrol a Rusiei din regiunea Krasnodar, rezultând într-un incendiu extins.
Interesantă pentru noi este această convorbire și din perspectiva detaliilor referitoare la navigația din Marea Neagră. În declarațiile de presă nu scrie prea multe, dar trimisul lui Trump în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a spus că rușii sunt extrem de interesați de Marea Neagră și că vor acces la toate porturile de acolo, inclusiv Constanța. V-am spus încă de acum câteva săptămâni că rușii au cerut ca România să revină sub sfera lor de influență și se pare că, momentan, americanii nu protestează prea tare.
Alt lucru interesant este faptul că, deși convorbirea a avut două ore – deci cu siguranță au discutat despre foarte multe situații din jurul lumii – nu se menționează nicăieri Iranul. A fost menționată doar „situația din Orientul Mijlociu” și „Marea Roșie”, dar sunt sigură că s-a discutat și despre Iran, mai ales având în vedere propunerea rușilor de a fi mediator între Iran și SUA. Nu s-a menționat nici Europa, în afară de Ucraina, deși cu siguranță s-a discutat și despre cum și-o vor împărți. Nu s-a menționat nici acordul pentru minerale pe care Trump și l-a dorit atât de mult – subiect foarte pertinent, având în vedere faptul că majoritatea resurselor se află în teritoriul care este acum al Rusiei, nu al Ucrainei.
Probabil că încă nu s-au prezentat public aceste subiecte de interes imens pentru că s-a ajuns la o înțelegere pe termen lung de cooperare între cele două țări. Asta putem înțelege și prin faptul că cele două țări au decis să aibă un meci de hochei între echipa Americii și a Rusiei. Acest lucru arată o armonie între pozițiile lor externe, iar dacă ne luăm după reacțiile din partea rușilor, asta înseamnă Europa sub controlul Rusiei, dar și că orice înțelegere va fi dictată de Rusia. Pentru că, în ciuda siguranței lui Trump atunci când declară că s-a ajuns la un armistițiu, rușii sunt încă ezitanți – deci probabil așteaptă să impună și mai multe cereri partenerului nostru strategic, americanul.
Ieri, la o zi după apelul cu Putin, Trump a discutat și cu Zelenski – doar o oră, nu două ore ca și cu Putin – ceea ce sunt sigură că l-a înnebunit pe Zelenski, și ultima oară s-a supărat că Trump a discutat mai mult cu Putin decât cu el. Dar, până la urmă, se pare că Zelenski a fost de acord să se oprească atacurile asupra infrastructurii de energie. Ce este interesant este că Trump i-a propus lui Zelenski – cu siguranță după ce a primit aprobare și de la Putin – ca SUA să preia centrala nucleară Zaporojie. Deci Trump găsește oriunde oportunitate de afaceri. Foarte bine că profită – dacă nu pot europenii sau ucrainenii să se descurce cu situația în care s-au băgat. Nu a zis niciun lider european nimic atunci când a venit vorba de această propunere – nu a sugerat nicio altă țară să preia această centrală nucleară, care alimentează Ucraina cu energia necesară. Pentru că oricum nu ar fi fost acceptat de ruși, având în vedere ostilitățile din Europa față de Rusia.
Discuțiile de pace vor continua duminică în Arabia Saudită. Vom vedea la ce concluzii se va ajunge și cât de repede se va ajunge, în sfârșit, la o pace. Dar ce este important să înțelegem este faptul că Putin îi dictează termenii lui Trump. Această pace nu va fi favorabilă Europei – cel puțin nu la fel de favorabilă ca aceea la care s-ar fi putut ajunge acum câțiva ani.
Urmărește emisiunea integrală aici:
