(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Putem începe cu Turcia, pentru că știu că ați urmărit cu toții protestele de acolo. Erdogan l-a arestat pe primarul din Istanbul, Ekrem Imamoglu, pentru că îi este teamă că la următoarele alegeri acesta ar putea câștiga. Protestele continuă și acum, la două săptămâni după acest eveniment. Erdogan arată cât de disperat este în fața opiniei publice din propria țară, sancționând inclusiv Facebook și Instagram pentru că nu au blocat postările de susținere ale lui Imamoglu. Sute de persoane au fost arestate pentru proteste pașnice. De remarcat este că americanii nu l-au criticat deloc pe Erdogan — ba chiar l-au “răsplătit” pentru această brutalitate cu o taxă de import de doar 10%, cea mai mică aplicată.
Turcia profită astfel de haosul geopolitic global, inclusiv de situația din Siria. La conducerea Siriei se află acum clienți ai lui Erdogan, care au reușit să preia puterea doar datorită ajutorului militar și diplomatic oferit de Ankara. Se pare că Turcia a început să preia controlul asupra bazei aeriene Tiyas din Siria, prin care va influența puterea militară siriană, care este în acest moment aproape inexistentă.
Cu susținerea Turciei, violențele din Siria continuă. În unele estimări, s-a ajuns la aproape 10.000 de morți, majoritatea fiind creștini sau șiiți. S-a anunțat oficial și componența noului guvern sirian, iar aproape toți membrii sunt foști membri ai organizației teroriste Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o facțiune desprinsă din Al-Qaeda, susținută de Turcia. Această organizație este clasificată drept organizație teroristă de către SUA, UE și ONU. În unele ministere au fost numiți și extremiști care nici măcar nu sunt sirieni — inclusiv uiguri și cetățeni turci. Se pare că acest lucru se face la cererea directă a Turciei.
Președintele Ahmed al-Jolani s-a întâlnit și cu oficiali americani pentru a discuta despre ridicarea sancțiunilor impuse Siriei. Narativul oficial este că discuțiile vizează distrugerea armelor chimice rămase, însă este posibil ca în realitate să se negocieze și asupra rezervelor de petrol din zonele kurde, anterior controlate de americani și acum trecute în subordinea noului guvern sirian.
În Yemen, americanii continuă să bombardeze gruparea Houthi. Din păcate, aceste atacuri nu vizează doar ținte militare — moartea civililor este din nou majoritară. Violențele continuă la cererea Israelului și a Arabiei Saudite. Israelul are nevoie de eliminarea mișcării Houthi pentru a-și asigura importurile ce trec prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb, iar Arabia Saudită dorește să-și recapete controlul asupra Yemenului.
Houthi rezistă în fața agresiunii americane — așa cum am spus în emisiuni anterioare, este foarte greu ca această grupare să fie eliminată. De altfel, Houthi continuă să lanseze rachete zilnic către Tel Aviv. Deși au fost interceptate, aceste atacuri mențin tensiunea. Trump a declarat că atacurile asupra Houthi vor continua „oricât este nevoie” și le-a justificat din perspectiva legală ca reacție la „amenințarea iraniană”. Casa Albă a susținut recent că Iranul este „incredibil de slăbit” după aceste atacuri, afirmație pe care o consider îndoielnică — Houthi primesc un ajutor limitat de la Teheran, dar sunt în mare parte independenți din punct de vedere militar.
Negocierile dintre SUA și Iran nu avansează. Iranul a refuzat o întâlnire directă cu Washingtonul, considerând că americanii sunt prea agresivi. În locul unei relaxări, SUA a anunțat aseară noi sancțiuni împotriva Iranului, ceea ce arată că Trump nu înțelege pe deplin complexitatea geopolitică a Orientului Mijlociu. Politica externă a SUA în regiune pare tot mai mult dictată de interesele Israelului — singura țară care chiar își dorește un război deschis cu Iranul. În paralel, Israelul a lovit din nou Libanul. A avut loc un atac în Beirut, soldat cu un mort și opt răniți, inclusiv trei copii. Deși teoretic există un armistițiu din noiembrie, se pare că Israelul l-a încălcat de peste 200 de ori.
De ce se joacă americanii pe atât de multe fronturi în Orientul Mijlociu? Pentru că Netanyahu are probleme interne grave. Atâta timp cât este menținută o stare de panică și război, opinia publică nu se va concentra pe investigațiile privind corupția sa. Vinerea trecută, Parlamentul israelian (Knesset) a aprobat o lege care oferă mai mult control politic asupra numirii judecătorilor Curții Supreme — probabil în scopul de a-l proteja pe Netanyahu. În plus, pentru prima dată în istorie, șeful serviciului intern de informații Shin Bet a fost demis. Presupun că a fost înlăturat pentru că știa exact ce s-a întâmplat pe 7 octombrie, în atacul Hamas. Am spus încă de atunci că există suspiciuni că guvernul israelian știa despre atacuri, dar le-a permis pentru a justifica repornirea conflictului cu palestinienii.
În concluzie: Orientul Mijlociu este din ce în ce mai haotic. Dorințele belicoase ale Israelului, combinate cu lipsa de înțelegere strategică a administrației americane, au dus la escaladarea violențelor. SUA a făcut greșeala de a se implica direct în mai multe conflicte simultan, lucru care nu este sustenabil — mai ales în contextul eșecurilor din Ucraina și tensiunilor cu China. O confruntare extinsă în Orientul Mijlociu, în numele Israelului, ar fi o greșeală enormă pentru America. Nu doar că un asemenea război nu ar fi ușor de câștigat, dar SUA pur și simplu nu-și poate permite acest nou front.
Urmărește emisiunea integrală aici:
