(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să discutăm altfel despre faimoasa înțelegere pentru minerale între SUA și Ucraina, care promitea mult atunci când a fost propusă, dar ne dăm seama acum că, de fapt, nu a însemnat mare lucru. În propunerea inițială, la schimbul ajutorului militar și umanitar oferit până acum de către americani Ucrainei, SUA ar fi trebuit să primească control complet asupra tuturor resurselor din Ucraina, fără să contribuie nimic în plus pentru reconstrucția Ucrainei. Practic, trebuia să-și recupereze înapoi acei 500 de miliarde de dolari pe care administrația lui Trump i-a calculat ca fiind contribuția americanilor. Probabil, pentru a ajunge la această cifră, s-au luat în calcul fonduri încă din 2014, când americanii au contribuit la revoluția din Ucraina.
Dar, până la urmă, ceea ce s-a semnat este un aranjament de fond de investiții deținut în proporție de 50% de americani și 50% de ucraineni, în care se vor investi bani care vor fi folosiți în extragerea mineralelor ucrainene, iar profiturile vor fi împărțite egal. Deci nu se compară ce primesc americanii acum cu ce ar fi trebuit să primească în propunerea inițială. Trump arată că nu este un om de afaceri atât de bun pe cât credeam — o rușine foarte mare pentru SUA, mai ales pentru că ucrainenii sunt cei care au reușit să impună condițiile și cei care au întârziat cu luni întregi procesul de semnare a acestui acord. Am mai spus și înainte că, oricum, aceste minerale pe care Trump și le dorește nu se află, în majoritate, pe teritoriul Ucrainei, ci pe teritorii care vor deveni rusești.
Înțelegerea conține și o clauză prin care viitoarele ajutoare militare ale americanilor pentru Ucraina vor contribui la acest fond de investiții comun, adică ucrainenii vor trebui să investească în extragerea propriilor resurse la fel de mulți bani cât vor primi ca ajutor militar de la americani. Dar această clauză arată doar că Trump, din nou, nu se ține de cuvânt atunci când vine vorba de oprirea ajutoarelor militare pentru Ucraina, deci va continua să le trimită.
În plus, se pare că și în negocierile de pace americanii au pierdut teren. În ultimele propuneri de armistițiu ale americanilor, nu mai cer noi alegeri democratice în Ucraina, așa cum au cerut până acum — un punct asupra căruia Trump a insistat foarte tare înainte, dar la care acum a renunțat.
Deci, la capitolul Ucraina, Trump s-a făcut foarte tare de rușine. Își arată propria incapacitate ca lider și ca om de afaceri. Până acum, mulți îl iertau pe Trump pentru lacunele în cunoștințele sale de politică, atât internă, cât și externă, dar se pare că nu se descurcă nici ca om de afaceri, dacă Ucraina — o țară atât de slăbită — poate să impună condiții americanilor. Asta arată și slăbiciunea Americii în ziua de azi, care nu mai este imperiu, nu se mai poate impune nici în țările pe care le-a avut la degetul mic până acum. Din punct de vedere economic, America este săracă, disperată, pentru a accepta o astfel de înțelegere. Putem să revenim aici la discuția cu războiul comercial al lui Trump, care este un simptom evident al decăderii americane, dar nu mai are rost să lungim discuția. Toată această afacere a americanilor cu Ucraina a fost o rușine, până la urmă. Din momentul în care au forțat începerea războiului din Ucraina, americanii și-au arătat doar slăbiciunea. O situație care trebuia să salveze acest imperiu american, de fapt, a dus la o decădere mult mai accelerată și evidentă.
Urmărește emisiunea integrală aici:
