(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Nu voi mai detalia toate atacurile, sunt sigur că ați urmărit știrile, dar voi face un scurt rezumat. Pe lângă numeroșii oficiali iranieni care au fost uciși în urma atacurilor israeliene și pe lângă loviturile asupra infrastructurii nucleare iraniene, care au început deja de aproape o săptămână, Israel a atacat și facilități importante de petrol și gaze din Iran. În plus, Israelul a reușit să spargă televiziunea de stat iraniană, unde, în locul știrilor obișnuite, au fost difuzate înregistrări mai vechi ale protestelor feministe, în încercarea de a stimula opoziția internă împotriva regimului iranian.
De asemenea, s-a raportat un atac cibernetic masiv asupra orașului Teheran, în urma căruia mai mult de jumătate din filialele bancare locale au fost afectate, bancomatele nemaiputând fi alimentate sau utilizate. Iranul a reacționat astăzi prin atacuri asupra unor baze militare din Israel, unui sediu al Mossadului și chiar asupra unui spital al forțelor armate israeliene. Liderii israelieni au cerut sancționarea Iranului pentru atacul asupra unei unități medicale, dar, din păcate, credibilitatea acestora este slăbită, după ce și ei au atacat spitale și infrastructuri civile în Gaza în ultimii ani.
Iranul continuă să amenințe cu închiderea strâmtorii Ormuz, prin care trece o cincime din exportul mondial de petrol. Fostul ministru al economiei din Iran a postat ieri că, începând de astăzi, pentru 100 de zile, niciun vas care transportă petrol sau gaze nu va mai putea trece prin această strâmtoare fără aprobarea Iranului. Deocamdată nu este clar dacă această măsură a fost pusă în aplicare, dar arată clar intenția Iranului de a se lupta și pe plan economic. Așadar, Iranul nu este atât de ușor de învins cum și-au imaginat israelienii, care mizau pe o victorie rapidă, mai ales cu sprijinul american.
Se pare că Israelul epuizează deja stocurile de interceptori de rachete. Trebuie să recunoaștem că Israelul este deja slăbit de toate războaiele duse în ultimul an și jumătate, pe care nu le-ar fi putut susține fără sprijinul SUA. Deși Trump susține că SUA nu este implicată direct, dacă va dori să medieze, va cere o capitulare totală a administrației iraniene. Să nu uităm că Trump este cel care a împins spre acest război încă din primul său mandat, retrăgând SUA din acordul nuclear cu Iranul și impunând sancțiuni dure asupra economiei iraniene, în special pe sectorul petrolier. Tot el a ordonat lovitura cu dronă care l-a ucis pe generalul iranian Qasem Soleimani în ianuarie 2020 și a recunoscut suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan. Practic, Trump a sprijinit constant Israelul și i-a oferit acoperire politică pentru atacurile aeriene asupra pozițiilor legate de Iran din Siria și Liban.
În prezent, Trump cere predarea completă a Iranului, dar ayatollahul Khamenei a afirmat că Iranul nu se va preda niciodată. Istoria arată că Iranul, de regulă, luptă până la capăt. Se repetă astfel tiparul clasic al războaielor în care oamenii de rând suferă, fie că sunt israelieni, iranieni sau palestinieni, în timp ce lideri precum Netanyahu sau Trump câștigă capital politic promițând pacea, dar urmând agenda structurilor de intelligence.
Netanyahu cere încă din 1998 distrugerea Iranului. Să ne amintim că după atacurile din 11 septembrie 2001, fostul comandant NATO, generalul Wesley Clark, a declarat că SUA avea un plan de a se implica în șapte războaie în cinci ani, în numele luptei împotriva terorismului. Aceste țări erau: Liban, Siria, Irak, Somalia, Sudan, Libia și, în cele din urmă, Iran. Vedem că, în mod evident, acest conflict cu Iranul este planificat de mult. Poate că au fost ocupați cu celelalte conflicte și au amânat intervenția. În cazul Irakului și Libiei, același pretext – armele nucleare – a fost invocat pentru a justifica atacurile și schimbarea regimurilor, deși nu s-au găsit niciodată dovezi clare că acestea aveau arme nucleare. Acum, Trump urmează același scenariu, deși în trecut a criticat dur intervențiile din Irak și Libia.
Ironia este că Israelul este singura țară din regiune care deține arme nucleare, dar acestea nu sunt sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și nici nu a semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară. Nu se știe câte arme nucleare are Israelul, iar din punctul de vedere al dreptului internațional, le deține ilegal. SUA și Israel cer Iranului să nu dezvolte arme nucleare, în timp ce aliatul lor este singurul din regiune care le deține.
Este clar că se urmărește schimbarea regimului din Iran și o posibilă secularizare, pentru a slăbi influența islamică din regiune, în favoarea Israelului și SUA. Să nu uităm că, înainte de revoluția islamică din 1979, SUA, Israelul și Iranul erau aliați apropiați, iar americanii profitau de resursele iraniene. Acum încearcă doar să submineze economia Iranului. Un alt motiv pentru iritare este implicarea Iranului în inițiativa BRICS de dedolarizare. Începând din acest an, Iranul exportă resursele sale în alte valute decât dolarul, în special în tranzacțiile cu China. Aceasta reduce influența economică a SUA în regiune.
În ceea ce privește reacțiile altor mari puteri, Rusia nu pare prea implicată. Deși a condamnat atacurile israeliene, nu a oferit sprijin concret Iranului. Trump a spus că nu va accepta ca Rusia să medieze conflictul, spunând că trebuie să se ocupe de propriile sale probleme. China, prin Xi Jinping, a făcut mai multe declarații dure în ultima săptămână, inclusiv că lumea poate merge mai departe fără SUA, evocând imperii căzute din istorie. A sugerat că SUA este condusă de un complex militaro-industrial lacom, care împinge constant spre război. A postat o hartă care arată peste 300 de baze militare americane în jurul Chinei și 20 în jurul Iranului, sugerând o posibilă confruntare viitoare SUA-China.
Deși deseori se vorbește despre complexul militar-industrial american, trebuie recunoscut că și Rusia, și China au industrii de armament foarte dezvoltate și profitabile. Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, care are loc zilele acestea, se axează tot pe această industrie. Așadar, nu doar SUA are de câștigat din acest război; Iranul cumpără arme și din Rusia, și din China.
Estimarea mea este că acest conflict va mai dura câteva săptămâni cel puțin. Nu cred că Iranul va ceda ușor, iar China și Rusia, deși nu se implică direct, vor profita din umbră. Niciuna dintre aceste mari puteri nu pare preocupată real de supraviețuirea vectorilor islamici din regiune.
Între timp, în timp ce atenția lumii este asupra Iranului și Israelului, se ignoră alte războaie și crize: Ucraina, Sudan, dar și Gaza. În Gaza, armata israeliană a evacuat mai multe zone din sud și a câștigat mai mult teritoriu. S-au înregistrat scene șocante: israelienii au atras civili palestinieni flămânzi, spunând că le oferă ajutoare umanitare, iar apoi i-au atacat. 29 de palestinieni au fost uciși, 72 în total în ultimele zile. Armata israeliană a tăiat și legăturile palestinienilor cu sistemul bancar israelian, ceea ce înseamnă că nu vor mai putea primi salarii sau ajutoare umanitare și vor fi forțați să opereze doar cu numerar, favorizând economia neagră și probabil intensificând activitățile teroriste.
Așadar, cât timp atenția lumii este distrasă de conflictul Israel-Iran, palestinienii suferă și mai mult, în timp ce liderii israelieni profită de orice ocazie pentru a crea și mai multă teroare în teritoriile palestiniene.
În final, Emmanuel Macron a declarat că Franța, împreună cu alte state europene, va propune un plan de pace pentru Israel și Iran. Se presupune că va colabora cu Marea Britanie și Germania, dar, având în vedere sprijinul explicit al Europei pentru Israel și faptul că americanii și israelienii au declarat că nu vor negocia, șansele reale pentru un astfel de plan sunt minime. Mai mult, oficialul iranian care trebuia să participe la negocierile din Oman a fost asasinat de Israel și SUA, ceea ce arată clar lipsa de interes pentru o soluție diplomatică reală.
