(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem acum la summitul NATO. Mai întâi, aș dori să vă reamintesc puțin ce s-a întâmplat la summitul NATO de anul trecut. A avut o declarație extrem de lungă la final, de zeci de pagini, și s-a ajuns la o poziție clară atunci când vine vorba de susținerea Ucrainei. S-a menționat drumul ireversibil al Ucrainei spre NATO într-un mod șocant. Apoi, aproximativ o treime din declarația finală de anul trecut se referea la China, care era numită concret ca un inamic, fiind echivalată cu Rusia prin acest parteneriat între Rusia și China. De asemenea, s-a cerut ca China să nu mai aibă niciun fel de legături cu Rusia. Acest lucru a fost foarte important anul trecut, pentru că a fost prima dată când o țară care nu a fost implicată în vreun conflict și care este atât de îndepărtată de orice stat membru NATO a primit atât de multă atenție într-o declarație finală. Tot anul trecut, în declarația finală a summitului s-a menționat și Iranul, fiind acuzat că destabilizează ordinea mondială prin ajutorul oferit Rusiei. S-a anunțat și construirea unei noi baze militare NATO în Iordania, prima bază de asemenea anvergură în Orientul Mijlociu. Deci anul trecut am văzut un summit în care, evident, americanii au controlat foarte tare narativul, chiar dacă Biden a fost un lider slab, iar reprezentantul SUA acolo, toată atenția s-a concentrat pe problemele americanilor în lume, adică China, Rusia și Iranul, venind și cu multe idei noi.
Anul acesta, însă, declarația finală a summitului NATO a fost extrem de scurtă. Nu cred că a avut nici măcar o pagină și s-a concentrat doar pe creșterea cheltuielilor de apărare ale țărilor membre NATO la 5% din PIB. Până acum, pragul era de 2% din PIB, iar acum s-a ridicat la 5%. Nu mai este menționată deloc China. Rusia este menționată doar în trecere, cu o solicitare de pace în Ucraina. Nu se mai menționează nici procesul ireversibil de aderare a Ucrainei la NATO. Mai mulți diplomați, conform știrilor de pe Politico și Euronews, au declarat că singurele scopuri ale acestui summit au fost de a ajunge la o înțelegere privind acest prag de 5% din PIB și de a se asigura că Trump nu va fi supărat și nu va crește și mai mult taxele de import.
S-a ajuns la o înțelegere cu aceste cheltuieli de apărare, dar trebuie spus că nu este ceea ce și-a dorit Trump. În primul rând, acest obiectiv nu trebuie atins imediat, ci până în 2035, deci mai sunt 10 ani până atunci. La fel cum, acum 11 ani, s-a cerut ca toate statele să atingă pragul de 2% din PIB, iar mai mult de o treime din statele NATO nu au ajuns încă acolo. Deci este puțin probabil să se atingă acest prag de 5% în viitorul apropiat, și nici în 2035 nu cred că toate statele îl vor respecta. În al doilea rând, acest 5% este, de fapt, 3,5%, pentru că 1,5% sunt alocați cheltuielilor de infrastructură care au legătură cu apărarea — adică orice șosea sau linie ferată care teoretic ar putea lega o bază militară de alte părți ale țării este inclusă în acești 5%. Deci nu s-a ajuns la ceea ce și-a dorit Trump, ba chiar a fost o mare înfrângere, oricât de des a declarat Trump că este un mare succes și că a convins majoritatea.
Nici nu au fost toate statele de acord cu acest prag de 5%. Spania și Belgia au spus categoric că nu sunt de acord, la fel și Slovacia. Întâlnirile bilaterale nu au fost foarte importante, nu s-au discutat prea mult în presă, nu au apărut informații relevante. Victor Orban a declarat public, înainte de summit, că el, dar și liderii SUA, Slovaciei și Turciei, sunt împotriva prezenței lui Zelenski la summitul NATO. Zelenski a fost prezent, dar a stat mai retras, în fundal. A mulțumit de multe ori pentru sprijinul primit, în principal din partea britanicilor și canadienilor, dar a încercat să fie cât mai discret, să nu îl supere pe Trump. Toată lumea l-a menajat pe Trump.
De aici a venit și faza, ca să spunem așa, în care Mark Rutte, șeful NATO, l-a numit pe Trump „Daddy” — tăticul statelor europene și al NATO. Desigur, făcea referire la faptul că multe dintre țările lumii se roagă de SUA pentru ajutor, ca în fața unui tătic, dar nu mi se pare o scuză prea bună. Au apărut public și niște mesaje dintre Rutte și Trump, în care Rutte îl laudă extrem de tare pe Trump, îi mulțumește pentru tot ce face și spune că atacul lui în Iran a fost incredibil. Se vede clar că Trump a fost măgulit de atențiile lui Rutte. A spus că lui Rutte îi place foarte mult de el, iar Kaja Kallas, șefa diplomației europene, l-a lăudat pe Rutte că știe cum să vorbească cu Trump și cum să ajungă la o înțelegere cu el. Eu cred că, de fapt, Rutte a tras paiul cel mai scurt și a trebuit să fie el liderul care să îl măgulească cel mai mult pe Trump. Ceilalți au reușit să fie mai neutri datorită acestui Rutte, care s-a făcut de rușine în toată lumea cu aceste laude la adresa lui Donald Trump. Dar vedem că s-a reușit: Trump nu s-a enervat la această întâlnire, nu a certat pe nimeni. Practic, tot summitul NATO a fost organizat pentru a-l menaja pe Trump — un Trump care pare acum depășit de situație, nu mai înțelege ce decizii să ia. Donald Trump pare foarte confuz, iar ceilalți s-au gândit că, prin laude, îl vor calma. Și chiar au reușit acest lucru.
Nu voi discuta prea mult despre ce a făcut România la acest summit, despre ținuta doamnei Țoiu sau despre faptul că președintele nostru a reușit să dea mâna cu Trump doar două secunde, într-o coadă lungă de oameni. Este evident că nu ne-am prezentat cum trebuie la un astfel de summit. În toate știrile internaționale, România nici măcar nu a fost menționată. Nu am văzut niciun interviu cu vreunul dintre reprezentanții noștri pe canale de știri internaționale, deși am căutat cât am putut. Am văzut doar că noul nostru ministru de externe, doamna Țoiu, a declarat că România va continua să sprijine Ucraina oricât de mult este nevoie și că România protejează, împreună cu forțele aliate, granița Uniunii Europene.
Deci noi, practic, ne-am declarat deja ca fiind în prima linie în cazul extinderii vreunui conflict în Ucraina și la nivelul Uniunii Europene. Nici nu mai am ce să spun. La un summit în care toată lumea încerca măcar să aibă niște declarații mai neutre față de Ucraina, pentru a nu-l deranja pe „tăticul” Trump, vedem că noi nu suntem pe aceeași pagină. Românii au rămas în fundal. Nu am făcut absolut nimic în afară de a ne oferi ca sacrificiu în cazul unui război extins. Cred că rezultatul ar fi fost exact același dacă nu ar fi mers nimeni din România la acest summit.
