(transcriere din emisiunea „Geopolitica la Zi” a Dariei Gușă la Gold FM)
Ar fi cazul ca Israelul să fie eliminat din ONU?
Ar mai trebui Israel să fie o țară membră ONU? Această întrebare este pertinentă, mai ales acum, în urma atacurilor asupra apărătorilor păcii ONU din Liban, Forța Interimară ONU în Liban, cunoscută sub numele de UNIFIL. UNIFIL a fost creată în 1978 pentru a asigura retragerea forțelor israeliene din Liban, iar mandatul său a fost extins în 2006, după războiul de 34 de zile dintre Israel și Hezbollah. Scopul actual al acestor forțe este să monitorizeze procesul de pace între cele două state și să ajute armata Libanului să asigure siguranța civililor. Cei 10.000 de soldați aflați sub mandat ONU sunt protejați de legea internațională, deoarece nu au un rol militar propriu-zis, ci unul de poliție, menținând ordinea și prevenind violențele excesive.
Israelul a privit întotdeauna cu ostilitate prezența ONU acolo, dorindu-și ca aceste forțe să prevină livrările de arme către Hezbollah. Totuși, acesta nu este scopul mandatului UNIFIL, care se limitează la consemnarea atacurilor ilegale ale ambelor părți.
Forțele israeliene au tras direct în sediul UNIFIL joia trecută și din nou următoarea zi. În plus, au folosit arme chimice, niște gaze care au îmbolnăvit mulți dintre soldații ONU. Cu o zi înainte, soldații israelieni au tras în camerele de monitorizare din sediu, pentru a preveni existența unor imagini video care să demonstreze atacul.
Acest atac a fost declarat de toți analiștii militari ca fiind unul intenționat, deoarece clădirea apărătorilor păcii din Liban este foarte mare și bine cunoscută. Poziția sa este cunoscută atât de armata israeliană, cât și de Hezbollah, iar forțele UNIFIL poartă căști albastre pentru a putea fi recunoscute și împărtășesc constant locațiile lor cu ambele părți ale conflictului.
Este important de menționat că acest atac a urmat după publicarea de către ONU a unui raport în care se detaliau crimele de război comise sistematic de armata israeliană, inclusiv violuri și alte acte inumane. Deși documentul a fost rapid șters, pare că Israelul este atacat din toate părțile, tot săptămâna trecută, un articol din New York Times susține că trupele israeliene au tras intenționat în copii din Gaza. Articolul se bazează pe mărturiile a 63 de medici și asistente, care au văzut mulți copii sub 14 ani cu gloanțe în cap sau în jurul inimii.
Dar, ca să ne întoarcem la atacul asupra UNIFIL, majoritatea țărilor au condamnat aceste atacuri, numindu-le crime de război. Acest incident nu este, însă, prima acțiune a Israelului împotriva ONU. Peste 200 de angajați ONU au fost uciși în Gaza, iar ministrul de externe israelian a interzis prezența secretarului general ONU în Israel.
Netanyahu le-a cerut forțelor UNIFIL să se mute la 5 kilometri mai la nord, pentru a permite Israelului să întreprindă un atac pe scară largă. Forțele ONU au refuzat, deoarece mandatul lor este exact să prevină astfel de atacuri. Netanyahu i-a cerut ulterior secretarului general ONU, la doar două săptămâni după ce i-a interzis prezența în Israel, să retragă toate forțele ONU din Liban, argumentând că Hezbollah folosește soldații ONU drept scuturi umane.
Acest atac simbolic asupra ONU demonstrează că Israelul nu dorește ca comunitatea internațională să dețină informații reale și obiective despre violențele din Liban. În același timp, arată că Israelul nu respectă legea internațională, fapt permis de statutul său special garantat de SUA. Pentru a-și arăta sprijinul acestor acțiuni, SUA a trimis sistemul THAAD și o echipă avansată de personal în Israel.
Cu toate acestea, restul aliaților nu au fost la fel de pregătiți să susțină Israelul, Emmanuel Macron declarând că “Domnul Netanyahu nu trebuie să uite că țara sa a fost creată printr-o decizie a ONU”, a făcând referire la votul din noiembrie 1947 al Adunării Generale a ONU, care a pus capăt mandatului britanic al Palestinei și a împărțit țara într-un stat evreu și unul arab. Netanyahu a răspuns: “Nu rezoluția ONU a instituit statul Israel, ci mai degrabă victoria obținută în Războiul de Independență cu sângele luptătorilor eroici, mulți dintre ei supraviețuitori ai Holocaustului, inclusiv ai regimului Vichy din Franța”, regimul care deși avea un statut neutru în mod oficial a colaborat cu forțele naziste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a deportat 76.000 de evrei francezi în lagărele de concentrare. Un răspuns foarte raăspicat dat unui lider european care până acum doar a ajutat și susținut Israelul.
Faptul că Israelul atacă ONU, care i-a conferit statutul de țară, arată că nu mai există respect pentru legea internațională, dar și semnalează o posibilă dorință de a nu mai face parte din organizație. Susținerea pentru Netanyahu a crescut brusc în ultimele două săptămâni, ceea ce indică faptul că nici cetățenii israelieni nu își mai doresc, poate, ca țara lor să facă parte din ONU. Ar fi interesant un sondaj în acest sens, deciziile populației ar trebui respectate dacă acesta este cazul, dar oricum din punctul de vedere a regulilor sistemului internațional Israelul ar trebui cel puțin sancționat, dacă nu și dat afară.
Atacul asupra apărătorilor păcii ONU este una dintre cele mai aberante decizii de război din ultimul an. Războiul este teoretic împotriva extremiștilor islamici, dar acum pare îndreptat împotriva celor care încearcă să mențină pacea. Această turnură este tolerată și chiar încurajată de SUA, liderul de facto al ONU și al spațiului euroatlantic. Nici Israelul, nici SUA nu recunosc deciziile Curții Internaționale de Justiție și nu acceptă rezoluțiile ONU votate în majoritate de restul țărilor membre. Aceasta arată clar că Israelul și SUA au depășit limitele legii internaționale și că ordinea mondială este într-un punct foarte periculos.
Săptămâna viitoare, la întâlnirea BRICS, este foarte probabil ca această organizație să propună alternative importante la actualele instituții internaționale care nu mai sunt respectate.
BRICS și OCS
Chiar dacă nu a primit suficientă relevanță mediatică, trebuie subliniat că înainte de summitul BRICS de săptămâna viitoare a avut loc summitul anual al Organizației de Cooperare de la Shanghai. Acest eveniment este important, deoarece probabil au fost făcute pregătirile din culise pentru summitul BRICS, exact cum, înaintea unui summit UE sau G7, ar avea loc un summit NATO. De asemenea, tot săptămâna aceasta, la Beijing, a avut loc o întâlnire între oficialii chinezi și reprezentanți ai țărilor postcomuniste și din Balcani, vizând o posibilă expansiune economică a BRICS, care va fi discutată pe larg săptămâna viitoare. Este foarte probabil că România nu va participa la inițiativele BRICS, dar vecinii noștri, Serbia și Ungaria, ar putea fi implicați, deci trebuie să fim foarte atenți la ce se va întâmpla săptămâna viitoare.
Marea Britanie va fi dusă la faliment ca răzbunare pentru regimul colonial
Un alt eveniment internațional important, care probabil va degenera în următoarele luni și trebuie menționat, este faptul că 15 țări din Caraibe au solicitat reparații de la Anglia pentru comerțul cu sclavi și regimul colonial din trecut, cerând o sumă de 33 trilioane de dolari în reparații, de 7 ori PIB-ul anual al Marii Britanii, cu o compensație minimă de 200 de miliarde de dolari. Problema principală este că mult mai multe țări africane și asiatice ar putea cere, de asemenea, reparații. Se estimează că India ar putea cere aproximativ 60 de trilioane de dolari în compensații. Această mișcare ar putea duce Marea Britanie la faliment. Am menționat deja săptămâna trecută problemele economice ale Marii Britanii, iar această idee de reparații este periculoasă pentru toate țările care au avut regimuri coloniale sau au fost implicate în comerțul cu sclavi.
Explicația actualei escaladări a conflictului dintre Coreea de Nord și cea de Sud.
Deși nu s-a vorbit prea mult despre acest subiect în România, Coreea de Sud, la îndemnul SUA, a trimis recent drone cu fluturași împotriva regimului nord-coreean în capitala Coreei de Nord. În urma acestui gest, Coreea de Nord a atacat și distrus drumurile care leagă cele două țări, un act simbolic mai ales în cultura asiatică, practic distrugând puntea dintre cele două țări, și a anunțat că va închide permanent granița cu Coreea de Sud și că va construi structuri de apărare.
Războiul Coreean, primul conflict major al Războiului Rece, s-a încheiat în 1953 cu un armistițiu, dar fără un tratat de pace, ceea ce înseamnă că cele două Corei sunt, de jure, încă în stare de război. Tensiunile dintre cele două țări au fost foarte ridicate în ultimii ani, probabil cele mai ridicate de la războiul coreean încoace.
Unii analiști susțin că această tensiune a fost provocată de Washington, pentru a justifica prezența militară americană în jurul peninsulei coreene. Trebuie să menționăm că Coreea de Sud este un aliat și mai fidel pentru SUA decât Japonia. Japonia are o istorie tumultuoasă cu SUA, în special din cauza războiului, dar Coreea de Sud menține o relație extrem de bună cu americanii.
De ce vine acest atac acum? Este greu de spus, deoarece nu a existat un eveniment declanșator major. Singurul eveniment internațional important legat de această situație este summitul BRICS de săptămâna viitoare și, desigur, parteneriatul strategic dintre Coreea de Nord și Rusia. Coreea de Nord își exprimă clar intenția de a fi de partea BRICS într-o eventuală confruntare între Rusia, China și Occident. Există, de asemenea, zvonuri că Coreea de Nord ar fi trimis 10.000 de soldați în Rusia pentru a sprijini efortul de război împotriva Ucrainei. Această declarație a venit de la Zelenski, dar nu a fost confirmată de Rusia sau Coreea de Nord. Coreea de Nord trimite oricum de câteva luni arme în Rusia, în schimbul tehnologiei militare și asistenței economice, dar este improbabil că a trimis atât de mulți soldați.
Acest tratat între Rusia și Coreea de Nord este, practic, o alianță militară, singura de acest fel pe care Rusia o are în afara fostului spațiu sovietic. Astfel, Coreea de Nord se bazează pe protecția Rusiei în cazul unui conflict major. Coreea de Sud, deși are mai puțini soldați activi decât Coreea de Nord, care are aproape 1,5 milioane de soldați, are tehnologie militară mult mai avansată și, într-un război convențional, ar câștiga fără îndoială. Totuși, Coreea de Nord deține arme nucleare.
Coreea de Nord rămâne un punct foarte sensibil pentru SUA, alianța cu BRICS este o lovitură importantă. De-a lungul timpului, toate administrațiile americane au încercat să ajungă la un tratat de pace pentru că Coreea de Nord este imprevizibilă din punct de vedere politic și militar, cu atât mai mult cu cât deține arme nucleare.
Nu cred că vom asista la o conflagrație serioasă în viitorul apropiat, dar este important să reținem că, în cazul intensificării războaielor proxy între Occident și axa Iran-Rusia-China, nu doar Taiwanul este un posibil front în Asia de Est, ci și Coreea de Sud.
