(transcriere din emisiunea „Geopolitica la Zi” a Dariei Gușă la Gold FM)
Alegerile din Georgia, pro-suveranitate și pro-ortodoxie
Să începem cu alegerile din Georgia, unde partidul Visul Georgian a câștigat alegerile parlamentare cu aproximativ 54% din voturi. Acest partid este unul conservator, al cărui membru este și actualul prim-ministru, Irakli Kobakhidze. Este partidul care a promulgat faimoasa lege anti-LGBT acum câteva săptămâni. Se pare că nu au câștigat alegerile în capitală și în diaspora, dar au fost votați de majoritatea georgienilor din restul țării. Desigur, partidele de opoziție au refuzat să accepte aceste rezultate, susținând că a avut loc o fraudă electorală și au fost imediat susținute în aceste declarații de Occident. Totuși, se pare că rezultatul este indiscutabil, pentru că au fost prezenți numeroși observatori internaționali în Georgia, iar președintele actual, Salome Zourabichvili, o doamnă născută în Franța, care a denunțat această presupusă fraudă electorală, a refuzat să aducă vreo dovadă. Se pare că cei din partidul Visul Georgian s-au pregătit bine și s-au asigurat că au destui observatori internaționali prezenți pentru a preveni orice acuzație.
Viktor Orbán a ieșit în evidență deoarece, pe lângă faptul că a fost singurul lider din Europa care a felicitat imediat partidul Visul Georgian, s-a deplasat imediat în Georgia, unde s-a întâlnit cu prim-ministrul și a declarat, într-un discurs, că a trimis agenți maghiari pentru a supraveghea alegerile și că nu a existat nicio fraudă. Orbán a mai declarat că georgienii au votat pentru pace și pentru a evita să devină o nouă Ucraină. „Discuțiile despre alegerile din Europa nu ar trebui luate la valoarea nominală. Când liberalii câștigă, Bruxelles-ul proclamă o victorie pentru democrație, dar când conservatorii câștigă, dintr-o dată, nu mai există democrație de care să vorbim. Aceasta a devenit norma.” El a explicat că aceste alegeri nu reprezintă o decizie anti-UE sau anti-integrare europeană, deoarece Georgia este una dintre puținele țări din lume care are în Constituție integrarea europeană; sunt doar niște alegeri care reflectă sentimentele unei țări ortodoxe cu privire la liberalism și controlul puterilor externe. Nu au avut loc proteste majore, deși președinta Zourabichvili a îndemnat oamenii să iasă în stradă.
Eu sunt de acord cu declarația lui Viktor Orbán și cred că Georgia este un alt posibil „proxy” în lupta Occidentului cu Rusia, fiindcă Occidentul își dorește mai multe puncte de tensiune în jurul Rusiei, cum ar fi Ucraina, Georgia și Moldova, pentru a manipula războiul din Ucraina și a controla situațiile din țările din jurul Rusiei.
Aceasta este, în general, strategia americană de politică externă. Exact ca în cazul Moldovei, americanii încearcă fie să aducă la putere lideri favorabili lor, fie să creeze o situație cât mai instabilă în țările ce înconjoară inamicii lor. Poate săptămâna viitoare, dacă nu vor interveni subiecte mai importante, vom face un episod în care să discutăm mai mult despre cum creează americanii instabilitate în jurul Rusiei, Chinei și Indiei – ceea ce mi se pare cel mai interesant caz, fiindcă India este teoretic aliată cu americanii.
Un exemplu extrem de recent este cel cu Coreea de Nord. Probabil ați auzit aberația că sunt 10.000 de soldați nord-coreeni în Ucraina pentru a-l ajuta pe Putin, ca și cum Rusia nu ar avea destui soldați. Este o absurditate; Coreea de Nord trimite doar arme și probabil câțiva zeci de soldați pentru a instrui rușii să folosească echipamentele nord-coreene. Nu a venit nicio confirmare nici din partea rușilor, nici a nord-coreenilor, iar aceștia au negat informația, deși ar fi fost o lovitură mediatică importantă și de folos pentru ruși dacă ar fi fost adevărată.
Motivul pentru care s-a făcut tam-tam pe această declarație a lui Zelenski, el fiind cel care a lansat zvonul, este faptul că America are nevoie de un motiv pentru a-și spori numărul de baze militare și armamentul din Asia de Est. Astfel, vor putea trimite mai mulți soldați americani în Coreea de Sud, unde vor fi staționați pentru a pregăti eventualul război din Taiwan. Această poveste a fost lansată și pentru a devia atenția publicului, deoarece s-a descoperit, în sfârșit, și în Occident, că mulți mercenari americani luptă în armata ucraineană.
Dar, ca să concluzionăm subiectul alegerilor din Georgia, eu sunt convinsa ca rezultatele sunt reale, cam așa cred ca ar arăta rezultatele și în Romania și în Moldova dacă am avea voie să avem candidați conservatori adevărați si nu doar interpuși ai sistemului. Bravo Georgia pentru niște alegeri corecte care demonstrează clar sentimentul anti-woke al populației ortodoxe.
Conflictul dintre Iran și Israel se temperează
În urma atacului Iranului de la 1 octombrie, forțele israeliene au atacat Iranul weekendul trecut. Se pare că i-au avertizat pe iranieni în avans și au vizat doar clădiri militare. Public, s-a spus că s-au consultat cu Casa Albă și cu Pentagonul înainte de atac. Ca răspuns, iranienii au amenințat că vor organiza un atac și mai puternic, înainte de alegerile americane. Au apărut multe articole alarmiste despre cum ar putea escalada războiul în Orientul Mijlociu. Eu nu cred, dimpotrivă, cred că prin acest atac s-au calmat apele, pentru că trebuie să ne amintim că Israelul urmează de obicei o strategie de escaladare, în care fiecare reacție este mai puternică decât atacul inițial. De data aceasta, însă, a fost un atac slab comparativ cu ce face Israelul în Liban și Gaza – aproape liniștit, nici nu a murit cineva.
Unii analiști au spus că acest atac „calm” a avut loc pentru că americanii le-au spus să se liniștească, dar asta mi se pare o absurditate. Nu am văzut ca Netanyahu să asculte de Biden sau Kamala Harris vreodată; dimpotrivă, americanii ascultă de obicei de Netanyahu. Cred doar că Netanyahu și-a dat seama că nu poate purta un război direct cu Iranul – aceste războaie prin intermediari sunt deja greu de coordonat pentru Israel, în ciuda pierderilor majore pe care le provoacă. Într-un război direct, Israelul nu ar rezista, probabil nici măcar câteva zile, iar articolele din Israel și SUA indică clar că Iranul ar câștiga.
Astfel, Netanyahu s-a temperat puțin; a fost nevoit să reacționeze doar din cauza presiunii interne din Israel, deoarece poporul israelian nu vrea să pară slab la nivel internațional.
Cred că au colaborat cu americanii doar pentru a primi arme, nu pentru că au ascultat instrucțiunile americane. Pentru moment, Orientul Mijlociu s-a mai calmat, dar acest conflict dintre Iran și Israel este de durată. Niciunul dintre state nu vrea să lase lucrurile în starea actuală, și vom vedea o escaladare mai târziu. Deocamdată, se luptă prin intermediari.
În altă ordine de idei, așa cum am discutat acum câteva săptămâni, Israelul pare că nu își mai dorește să facă parte din ONU. Recent, parlamentul israelian, Knesset, a aprobat o lege prin care agenția ONU pentru ajutor umanitar acordat refugiaților palestinieni nu mai are voie să opereze în Israel și în multe părți din Gaza. În ultimul an, Israelul a ucis aproximativ 300 de angajați ai acestei agenții ONU, acuzându-i că sunt aliați cu Hamas. Agenția, însă, se ocupă în principal de asistență prin medici, alimente, servicii sociale și educație pentru copiii palestinieni.
Aproape toate țările importante au condamnat această decizie, inclusiv SUA, Marea Britanie, Germania, Uniunea Europeană și Turcia. Aceasta din urmă a declarat că Israelul încearcă să distrugă soluția cu două state prin interzicerea acestei agenții, de care depind aproximativ 1,2 milioane de palestinieni pentru hrană. În ultimul raport ONU, aproape 2 milioane de oameni din Gaza sunt sub pragul de subzistență alimentară, iar 18 din 35 de spitale au fost distruse. Prin această decizie, Israelul își asigură practic suferința și chiar moartea a sute de mii de palestinieni civili, care nu fac parte din Hamas. De fapt, statisticile arată că, dintre cei peste 100.000 de palestinieni uciși în ultimul an, mai mult de jumătate sunt femei și copii sub 12 ani, deci niciun caz membri Hamas.
În paralel, conflictul din Gaza continuă, la fel și cel din Liban, unde Hezbollah și Israelul se atacă reciproc. Ambasadorul american în Liban a declarat că populația libaneză ar trebui să se răzvrătească împotriva Hezbollah. Se pare că americanii, din cauza sprijinului puternic pe care sunt nevoiți să îl acorde Israelului, se prefac că nu înțeleg că Hezbollah este o organizație cu susținere semnificativă în Liban.
