Gușă: Coaliția e ”europeană” (și) pentru că cedează gazul românesc Germaniei, cu profit austro-ungar. Decizie antinațională! Care e dimensiunea reală a dezastrului?

Autor: Cozmin Gușă

Ieri, agenția Reuters, aflată în portofoliul familiei Rothschild, a dezvăluit și confirmat ceea ce noi presupuneam, anume faptul că gazul românesc din Marea Neagră va avea ca punct terminus de livrare și ca beneficiar Germania, fiind distribuit pe traseu și industriilor ungurească și austriacă. În știre se menționează că România va deveni, după 2027, astfel, cel mai mare producător de gaze din UE, adică am avea perspective de creștere economică substanțială (în sfârșit!). Mulți ar putea spune că e în regulă, că gazul trebuie vândut cuiva; așa e, dar doar în anumite condiții, pe care le expun pe scurt.

1. În primul rând, e nevoie de satisfacerea pieței interne românești în două direcții: a consumului casnic, ce ar trebui asigurat, astfel, în viitor, la prețuri mult mai mici, pentru că există de unde, rezultând de aici creșterea nivelului de trai al cetățenilor României, și a consumului industrial, unde ar trebui distribuit gazul din Marea Neagră pentru, spre exemplu, refacerea industriei chimice, de mare tradiție în România, astăzi îngropată și asta ar fi trebuit să apară direct în programul de guvernare expus în decembrie -refacerea întreprinderilor închise (nu-i greu) sau noi investiții de profil, chiar cu investitori străini, pentru producerea cel puțin de mase plastice sau îngrășăminte chimice, dar lista e lungă.

2. Decizia de vânzare a gazului către Germania nu trebuia în niciun caz să fie luată de către OMV, entitate austriacă, cu alte interese, ci de către statul român, în mod obligatoriu, deoarece vorbim despre o resursă naturală a României. Depozitul Neptun Deep este administrat de către OMV și Romgaz, zice-se că în proporții egale, dar specialiștii știu că OMV dictează și acolo, așa cum a făcut-o în ultimii 20 de ani fatidici pentru România, de când guvernul Năstase a decis privatizarea frauduloasă a Petrom. Adevărul dur e că, în baza deținerii Petrom, austriecii au dictat nu doar în economia românească, ci și în politică, ba chiar și în mass-media, așa cum n-am încetat să vă demonstrez și eu, încă din 2004.

3. În baza deciziilor de vânzare a gazului către Germania, Austria, Ungaria, acestea își vor asigura o parte importantă din necesarul de gaze, rezolvându-și consumul casnic, dar mai ales pe cel industrial, adică exact entitățile ce se pregătesc să ne exporte nouă apoi diverse produse (plastic, mașini, îngrășăminte și altele), toate cu un adaos substanțial, adaos ce va fi scos exact din buzunarele românilor. Cu atât mai mult, statul român trebuia să implice resursa numită gaz în viitoarele negocieri geopolitice din regiune și să nu lase asta în niciun caz în seama austriecilor.

Concluzii: Vedeți acum limpede de ce anume coaliția de guvernare din România este considerată „europeană” – pentru că acționează strict în interes extern și nu în interes național. Pricepeți astfel și de ce nimeni din UE n-a comentat negativ îngroparea democrației românești – le convine așa, fără acte și decizii de tip suveranist în România. În fine, țara noastră dragă chiar apare acum ca fiind colonia de la granița Uniunii Europene, își oficializează un statut de tip bananier, având în vedere că și suspendarea democrației s-a produs la noi, o țară căreia, după ce i-a fost preluat sistemul bancar, distrusă capacitatea de producție industrială, a fost și secătuită de o parte importantă a resurselor umane, acum este devalizată de resurse naturale. Atenție, după gaz, urmează cedarea Hidroelectrica, adică a energiei hidro ieftină, iar lista de cedări e lungă. O s-o dezbatem în viitor. Între timp, noi acționăm în România fără un președinte legitim, avem un guvern ce s-a atârnat vizibil la cheremul lui Viktor Orban, cu un Ministru de Externe, Emil Hurezeanu, ce are de mult timp manetele pe axa Berlin-Viena, cu servicii secrete demolate ca autoritate internă, manevrate subteran de jucători ilegitimi, ce primesc dispoziții în plic direct de la omologii lor din Washington, Bruxelles, Berlin, Paris, dar mai ales și mai recent de la Budapesta și chiar de la Moscova.