(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ieșirea la rampă a lui Dan Turturică, președintele Televiziunii Române și finul lui Lucian Pahonțu, este momentul prin care a debutat dezbaterea cu toți candidații, de aseară, de la TVR. Turturică, fost jurnalist bunicel la EVZ, a ajuns prin pile, de la Pahonțu, după cum ați auzit, șeful TVR-ului, a folosit această tribună a dezbaterii, nici măcar n-a vorbit rău. Probabil că o fi vrut să arate că ar fi fost bun și el de candidat alături de ceilalți 11. Mai comentez despre întrebările jurnaliștilor, care am văzut că îi oripilează pe mulți. Mi se pare că sunt invidioși. Mie mi s-au părut normale întrebările, unele au fost nimerite, altele nu, dar nu au fost neapărat întrebări slabe. Menționez aici, totuși, gafa celor de la HotNews, oamenii lui Coldea, dublată rapid de către cei de la PrimaNews, prin corpolentul Zachmann, tot om al lui Coldea, care voiau să insinueze un scandal sexual din cauza unei aprecieri de tip glumă pe care o făcuse Antonescu în urmă cu o seară, la Digi24. Sumarizez legat de întrebări și spun că nici nu contează atât de tare în economia unei dezbateri, aici contează răspunsurile candidaților, pe care vă propun să-i luăm pe rând, pe cei nou apăruți în peisajul dezbaterii, adică locurile 6-11 în clasament, de-a căror lipsă erau îngrijorați din presă Ion Cristoiu (din ce în ce mai ciudat, mai ales în condițiile în care a ajuns să citeze aproape zilnic din „analistul politic” Avram Gal – căutați-l pe internet), iar, din politică, îngrijorat era Ponta. Generosul Ponta era îngrijorat că nu participă în dezbateri și cei de pe locurile 6-11 în sondaje, ca să ne lumineze asupra soluțiilor pentru România. Ei bine, lasă, că aseară am văzut ce capacitate au să ne lumineze, în sensul că n-au.
Cine sunt ei? Un fost șef al SIE și actual președinte de partid, Silviu Predoiu; un fost ministru și consilier prezidențial, Daniel Funeriu; unul Popescu, președinte de partid și candidat perpetuu, se pare; apoi John-Ion Banu de America, cică mare investitor; Cristi Terheș (popa Terheș, cum îi zic eu), europarlamentar și președinte de partid; Lavinia Șandru, în numele lui Dan Voiculescu și ea a fost președinte de partid și parlamentar, dar despre ea nu comentez de 10 ani, e limpede că nu o să o fac nici azi. Dacă i-am pune pe acești challengeri din play-out, cum ar veni, în vitrină și le-am citi CV-urile, treaba ar putea părea fățoasă. Dacă îi vedem, însă, în acțiune și vorbind, așa cum s-a întâmplat aseară, treaba pare de speriat. Păi cum adică? Uite așa: vajnicul șef din SIE a fost preocupat doar că cineva l-ar putea acuza, ieri, că e și fost securist, iar frica l-a făcut să se dea singur în primire în fața lui Adelin Petrișor – de acolo simțea el că i-ar putea veni atacul. Apoi (să mă scuzați), Predoiu chiar a făcut în pantaloni când a fost pus să comenteze despre Mircea Vulcănescu și Radu Gyr – ăsta da curaj de șef al spionilor! Daniel Funeriu, fost Ministru al Educației, consilier prezidențial, dar și, atenție, actual consilier al Uniunii Europene pe lângă conducătorii Moldovei, s-a tot foit și moșmondit pe acolo peste tot și a încercat să se certe cu toți. Ba a vrut să-l și înlocuiască pe absentul Simion, răspunzând la o întrebare în locul lui, dar n-am văzut din partea sa nicio idee elaborată, conformă cu CV-ul și statutul său. A făcut, totuși, o treabă utilă, dar de pârâcios, și așa am aflat cum trafichează Nicușor Dan, prin LuCovid, funcția de șef al SRI. Acest Popescu, candidatul perpetuu, s-a prezentat publicului larg doar ca să poată fi identificat ulterior, atunci când va contesta din nou alegerile, dar va face asta doar dacă i se va comanda. Marele John-Ion Banu de America a vorbit, prieteni, cam ca nea Vasile de la mine, din Cornu, care totuși nu îi zice Rusiei că e „Uniunea Sovietică” sau „Republica Rusească”, după cum a zis Banu. Mă rog, în cazul lui, Pahonțu să trăiască, că i-a dat de două ori semnături de susținere pentru ca să poată să devină prezidențiabil. La un moment dat, omul ăsta, într-un acces de sinceritate, și-a pus lui singur o întrebare, ca să se bage în seamă, să poată să vorbească mai mult: „Ce caut eu aici?”. Cred că este fan al seriei BD, „Brigada Diverse” – țineți minte faza celebră „Ce avem noi aici?”. Era vorba de alte două picioare în plus de sub o plapumă, adică un caz de adulter. La ei nu e vorba de adulter, la acești candidați de tip Banu, la ei e vorba despre impostură. Ce avem noi aici, John-Ion Banu? Impostură! Și aceștia care îl mai admirați și îl lăudați, lăsați-o jos, că măcâne. Și a mai fost încă un american, gonflatul Cristian Terheș, bun la toate, și la trădări, și la reclamații. Și datorită fizicului (impunător, ca să nu folosesc alt termen), el a întregit atmosfera de circ. Cum să poți dezbate ceva serios cu asemenea personaje, despre o țară aflată într-o situație atât de complexă cum e azi România? Cum?
Despre ceilalți prezenți în dezbatere am comentat ieri. N-am ce adăuga la Antonescu și Lasconi, dar la Nicușor adaug că s-a developat în plus că e și gol, dar și parșiv. Nici n-a mai putut mima că plânge, pentru că n-a mai putut interveni în emisiune soția. Iar soția la Nicușor… Dacă ați ști drumurile la Londra și unde se duce doamna și cu care Sir discută despre viitorul Bucureștiului, n-ați mai bagateliza-o pe soție. Cei care au dorit, au putut sesiza în cazul lui Nicușor că este, de fapt, doar marioneta securiștilor rezerviști, ce vor să revină prin el în prim plan și să-și impună puterea din nou. Ar vrea să înceapă cu șefia civilă a SIR. A! Să nu uit să zic totuși despre Ponta, care e în cealaltă tabără a favoriților, care a evoluat electoral conform pronosticurilor mele: adică n-a răspuns la nici o întrebare incomodă, s-a ascuns din spatele unor foste, dar și discutabile realizări de premier. N-a scăpat, însă, de ștampila de mitoman și nici de cea de trădător. I-au amintit preopinenții că, până acum două luni, era parte din guvernarea Ciolacu, de ale cărei contraperformanțe azi se dezice și se miră neștiutor. N-am cum să ratez la el să comentez treaba cu Biblia citită în emisiune – în timp ce, nu știu, unul sau doi dintre cei care erau acolo vorbeau, Ponta s-a adâncit în lectura Bibliei. Da, da! Prieteni, și dacă ar fi fost altă carte, nu Biblia, e clar un gest de mare escrocherie din partea lui, dar mai ales dacă a fost Biblia, să mă scuzați pentru diagnostic, dar eu cred că Ponta s-a și dilit.
Aseară a fost, așadar, mult zgomot pentru nimic. Poate ieșea puțin mai bine, dacă TVR-ul n-ar fi renunțat la planul inițial de a-i grupa pe candidați în două reprize distincte, înjumătățindu-i, conform ordinii de pe buletinul de vot. Nu s-a întâmplat așa, au revenit și ni i-au prezentat angro. Ei bine, cu asemenea candidați și cu asemenea nivel de dezbatere, avem confirmarea publică că România e varză, deocamdată „de Bruxelles”, dar și eticheta aceasta se poate schimba rapid, având în vedere jocurile geopolitice; cred că putem ajunge rapid în meniu sub titulatura de „borș rusesc”.
