(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Aseară, Eduard Novak a fost invitat la noua televiziune de știri, Prima News, alături de doi moderatori/comoderatori, reputatul Costi Mocanu și un domn, Zachmann, care l-au luat la întrebări, prea elegant după părerea mea, dar bine că l-au întrebat, fără niciun rezultat de altfel despre soarta sportului românesc, vorbind și despre aberațiile petrecute acolo, apropo de bugetele date la întâmplare. Eduard Novak, ministrul care nu a făcut nimic în mandatul său, dar nimic, din păcate, și vă vorbește un om care l-a susținut încă de la început, cu sfaturi, cu discuții, cum ce-am putut, când a cerut, în speranța că va face ceva, venind dintre noi, dintre președinții de federații sportive. Dezamăgitor!
A găsit să spună însă că timp de 20 de ani nu s-a întâmplat nimic în sportul românesc, făcând o comparație de gâgă cu faptul că în anul 2000 România a câștigat 24 de medalii olimpice, iar în 2021 am câștigat 4 medalii la două sporturi, a făcut și calculul, dom’le, e o cădere de 83%. În sportul românesc nu s-a făcut treabă prea bună, dar federațiile care au avut management profesionist au ținut steagul sus și ne-au calificat și au obținut medalii la diversele competiții internaționale. Iar acolo n-au avut mare rol nici miniștrii care au fost până la Novak, și deloc Eduard Novak. Spre exemplu, la judo, pot să spun că nu m-a ajutat cu absolut nimic, dar cu absolut nimic; dimpotrivă, m-a încurcat. Asta nu înseamnă că nu am avut rezultate; am avut.
Această atitudine de „habarnist tare în gură” a lui Novak vine din susținerea pe care o are pe axa București-Budapesta. La București nu a fost în stare nici Ciucă, nici Ciolacu, nici Hunor Kelemen să-i spună nimic, lăsându-l să meargă la televizor să se victimizeze că, vezi Doamne, lumea are ceva cu el și că situația este gravă, în condițiile în care a încălcat legea și regulamentele interioare ale lor, inclusiv prin felul în care a tratat finanțarea sportului românesc, dându-le mutarea în plic celor din comisia pe care tot el a făcut-o. Iar de la Budapesta, dintr-un complex de lucruri despre care voi scrie și le voi cerceta aprofundat în perioada următoare, este sprijinit. Acolo este buboiul, la Budapesta, vă asigur.
În această dimineață, Eduard Novak sau prin dispoziția prezumtivă a lui Eduard Novak, și o să vă spun de ce, echipa națională de rugby, care peste 2 zile are meci foarte important de calificare pentru Campionatul European de Rugby în Belgia, după o victorie foarte bună cu Polonia săptămâna trecută, a fost blocată să se antreneze pe stadionul unde s-a antrenat, practic, dintotdeauna în vremurile noastre, stadionul de la Arcul de Triumf. Fără explicații. Trei dintre rugbiști s-au accidentat în ultimele zile, pentru că fac antrenamente pe un teren sintetic, nu merge asta la rugby, și azi de dimineață a fost anunțat președintele federației de rugby, Alin Petrache, că cei care ar fi trebuit să facă ultimul antrenament înaintea plecării în Belgia nu mai pot să facă antrenament, de către directorul de acolo, probabil, habar n-am, nu știu cine e.
Vă spun că din dispoziția lui Eduard Novak, pentru că domnul Novak în fiecare dimineață se delectează în sala de sport de la Arcul de Triumf! De unde știu asta? De la paparazzi, domnul Novak; aceiași paparazzi care v-au pozat când ați petrecut mai multe nopți la Hotelul Hilton din capitală, nu spunem cu cine, că s-a văzut în acele poze, m-au informat în ultimele zile că au foarte multe fotografii cu tine, măi, Eduard Novak, mergând aproape în fiecare dimineață la Arcul de Triumf și stând câteva ore acolo. Nu-i rău, e bine că faci sport. N-am văzut pozele, dar o să le văd. Se pare că sunt foarte interesante acele poze. Deci, Eduard Novak știind ce se întâmplă la stadionul Arcul de Triumf, folosindu-l pentru pregătirea sa fizică și pentru diverse mese, chiolhanuri sau ce se mai întâmplă pe acolo, e clar că știa și despre antrenamentul refuzat pentru echipa națională de rugby.
Hunor Kelemen, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, ăsta este omul pe care nu doriți să-l deranjați nici măcar cu o floare, în condițiile în care el este pe cale să pună pe butuci activitatea în sportul românesc și n-aveți nicio scuză, nici măcar aceea pe care v-o invocă el de fiecare dată, faptul că ar fi minoritar sau faptul că ar trebui să beneficieze de circumstanțe atenuante în baza altor slăbiciuni pe care le are. Nu așa!
