(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Serbia și sârbii reprezintă un brand de succes ca țară și popor, la modă nu doar în România, ci peste tot în lume, mai ales în ultimii 20 de ani în care au reușit să se echilibreze și dezvolte după marasmul războiului nedrept ce le-a pus țara la pământ. Alexander Vucic, la rândul său, ca premier, apoi ca președinte al Serbiei, și-a câștigat un respect public consistent pentru felul în care a condus țara și s-a poziționat în mediul diplomatic contemporan atât de complicat. Numai că uite că nu-i suficient. Pornind de la pretextul tragic al prăbușirii unui acoperiș de gară, ce a produs victime, petrecut în urmă cu mai multe săptămâni, sârbii au descoperit treburi puturoase din administrația lui Vucic, nedreptate și corupție multă, iar acesta, adică Vucic, a reacționat în mod nepotrivit, cu infatuare și samavolnicie, iar poporul sârb nu-l iartă; acum îl vrea plecat. Și nu, prieteni goldiști, sârbii nu stau să protesteze împotriva lui Vucic la computer sau la telefonul mobil, cu berea în față. Ei au ieșit masiv în stradă, la proteste, iar varianta că ar fi manipulați de către Factorul Extern, chiar dacă ar fi reală la bază, nici nu mai contează atunci când aproape 1 milion, din totalul de 6,5 milioane de locuitori ai Serbiei, s-a strâns sâmbătă, la Belgrad. Iar, în plus, faptul că vedetele și sportivii lor de faimă internațională, în frunte cu marele Novak Djokovic, iau partea manifestanților ne indică faptul că Vucic nu va avea de ales și va trebui să abdice. Iar Nole, spre exemplu, nu este doar un brand sportiv, cel mai important al Serbiei, dar, astăzi, și al sportului mondial; el este un simbol mai ales spiritual, devenit faimos și aplaudat în lume tocmai pentru că militează cu curaj și inteligență pentru corectitudine, credință creștină și libertate. Nu te poți bate cu așa ceva, domnule Vucic, care acum te vezi ca un tip orbit de putere, care nu pricepe nimic din ceea ce se întâmplă; ai pus să fie bătuți manifestanții și încă ceva halucinant, Alexander Vucic, ai folosit arme psiho-energetice contra sârbilor din stradă – așa ceva nu s-a mai pomenit. Observăm cum vor degenera treburile în continuare și le vom desluși resorturile. Zona fostei Iugoslavii poate deveni un detonator sofisticat, ce va exploda partea noastră de lume. Aici e o zonă cu conflicte înghețate de către SUA și NATO, exact după modelul rusesc din Caucaz.
Poate deloc întâmplător, tot sâmbătă, situația a degenerat și în Ungaria, unde vreo 100.000 de unguri s-au strâns la proteste contra regimului Orban Viktor. La fel ca și în cazul precedent, Ungaria și ungurii au devenit și ei exponenții unui succes la modă printre suveraniștii din lume, inclusiv și mai ales în SUA. Dar e limpede că, și-n Ungaria, nemulțumirea legată de oamenii regimului, ce s-au îmbogățit și domină autoritar și samavolnic viața politico-economico-culturală de la vecinii noștri din vest, a trezit sentimente de revoltă mare, care se va agrega și mai tare în următoarea perioadă. Pentru moment, Orban pare că rezistă mai bine decât Vucic stresului de a fi contestat în stradă; încă nu-i violentează pe manifestanți, dar pot apărea rapid situații diferite ce să ducă la degenerare. Nici în Ungaria cetățenii nu pot fi blamați, au argumente solide pentru protestele lor și acum a devenit limpede că au și curajul necesar.
În fine, deloc întâmplător, tot sâmbătă, a avut loc un protest și la București, prin care, însă, am reușit să ne facem de râsul lumii din nou. S-a manifestat pro-UE și pro-Europa. Ar fi fost vreo 10.000 de manifestanți, cel mult. Când țara colcăie de corupție și oamenii au sărăcit, inclusiv din cauza dictatelor și intereselor UE, în România se manifestează în acest fel penibil. Ce rușine! Iar asta vine după eșecul în serie al protestelor suveraniste legate de Călin Georgescu sau extincția democrației, unde cifrele de manifestanți au variat de la câteva mii la cel mult 20.000, și asta atunci când Georgescu a fost săltat din trafic. Asta arată, în plus, decăderea noastră ca popor, ajuns să fie, în mod fatal, doar o turmă în care se behăie pe rețelele de socializare, o țară populată de oameni fără curaj și idealuri. Eu zic să nu vă mai enervați degeaba și să priviți cu toții în oglindă, ca să vedeți acolo adevărul despre noi, românii. Într-un articol excelent din Dilema, Codrin Liviu Cuțitaru enumera, în ultimul număr, o serie de ziceri despre curaj și libertate. Eu am ales să vă expun din articolul lui ce anume zicea poetul englez William Blake, în „Căsătoria Raiului cu Iadul”. Zice așa: „Cel slab în curaj e tare în înșelăciune”. Ni se potrivește nouă, românilor, nu-i așa?
https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/o-problema-delicata-622465.html
