(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Prieteni goldiști, avem deja 10 zile de când noi dezbatem aici, iar lumea stă cu sufletul la gură de frica genocidului ce-ar putea ucide milioane de palestinieni și evrei. Istoria și isteria acestor zile, ca să fac un joc de cuvinte, o știți; să mai notăm astăzi doar că Occidentul colectiv a luat o poziție fermă, în urmă cu vreo șase zile, în favoarea Israelului, prin semnăturile a cinci lideri ai Statelor Unite, Italiei, Germaniei, Franței și Marii Britanii, pe de o parte, dar, pe de altă parte, tot în ultimele zile, zeci de state din lume au luat o poziție anti-Israel, altele ca Rusia și China poziționându-se și militând pentru un stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de est și, bineînțeles, pentru o pace rapidă împotriva deci a invaziei pe care Netanyahu o tot anunță, iar cei de la televiziunile propagandistice, prietenii noștri de tip Gâdea sau Prelipceanu, o anunță de câteva zile din oră în oră imediat, se întâmplă acum, imediat intră, de miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni. Bă, dar mai opriți-vă cu mințitul, vă faceți de rușine până și în fața familiilor voastre, care vă urmăresc la televizor.
Care-i concluzia acestor zile? E limpede că Organizația Națiunilor Unite a ajuns de fapt doar o formă fără fond și nu mai trebuia să vină războiul israelian pentru acest lucru ca să-l pricepem. Am înțeles asta foarte bine din timpul războiului ucrainean, când Organizația Națiunilor Unite a fost cvasi-inutilă. Dacă vorbim despre radicalizare, pe lângă Israel mai avem doi mega-actori politici radicalizați: Turcia și Iranul, state care e limpede că nu ar asculta decât mesaje venite pe axa Beijing-Moscova. În ceea ce privește chinezii, aceștia au cerut deja o conferință internațională pentru pace, deci s-ar întrevedea cumva posibilul viitor negociator tripartit despre care zic eu în titlu, Rusia-China-Statele Unite. Pare ușor de făcut, dar e dificil. Tocmai asta, prieteni, ar consemna la modul faptic sfârșitul hegemoniei americane pe planetă. America pricepe asta și tocmai din acest motiv îi este greu să accepte un format de negociere pentru pace de genul celui pe care eu l-am descris aici. Oricum, însă, Statele Unite ale Americii par puse cu spatele la zid, deoarece cine poate garanta că ce urmează poate fi devastator nu numai pentru Israel, dar ar putea dărâma și mitul forței Occidentului colectiv, la pachet, prieteni, cu zeci de focare de război civil în Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Olanda și multe alte țări.
Francis Fukuyama, cel ce a vestit acum 30 de ani, în mod fals, „sfârșitul istoriei”, în sensul în care lumea va evolua în pace, sub ghidaj american, înșelându-se în mod fatal, zic în concluzie că ar putea să scrie un nou volum reparator, în care să vestească, de data asta, sfârșitul perioadei hegemoniei americane și apariția unei noi ordini mondiale, dar nici asta nu știm încă, deoarece, dacă nu se acționează rapid și înțelept, japonezul-american Fukuyama ar trebui să se pregătească să fie cronicarul celui de al treilea război mondial, iar asta este ceva foarte grav.
