(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ca să încep pe un ton mai relaxat, vă spun că ceea ce a făcut Donald Trump în ultimele zile se poate descrie prin expresia neaoșă că „a dat o palmă la un rahat”. De la inconștiența prin care și-a dirijat oamenii ca să genereze atacul cu efect de bumerang asupra UE, la cedările cvasitotale pe care echipa americană de negociatori le-a făcut la Riad, în favoarea echipajului rusesc, totul a culminant, însă, ieri cu atacul răstit și halucinant al lui Trump asupra lui Zelenski. Nu reiau acum ce anume a zis; a fost mai degrabă un soi de delir, prin care a repetat, cam ca un papagal, ceea ce oamenii lui Putin au susținut mereu despre acest ZeleVogue. Însă ce merge din partea rușilor și chiar e adevărat referitor la Zelenski, nu merge în niciun caz din partea președintelui SUA, care pare afectat de ceea ce eu numesc „umflarea capului”, un fenomen ce îi face pe cei care sunt afectați să nu mai poată realiza distincția între ceea ce se poate face și ce nu se poate face. De fapt, din nefericire pentru el, dar și pentru administrația americană, Trump a arătat ieri nu autoritate, așa cum probabil intenționa, ci chiar disperare, provenită din faptul că i s-o fi spus despre efectele devastatoare ale mișcărilor greșite pe care le-a ordonat, iar eu vi le-am expus pe scurt mai sus. Am și un sfat, poate va fi auzit; e important și pentru România, și pentru Europa, dar mai ales pentru America: e vremea ca Donald Trump, dacă vrea să reziste, să apeleze la profesioniști; nu merge cu Elon Musk scos la înaintare și apoi cu strategiile lui Steve Bannon, care strategii sunt doar de campanie, sunt „guerrilla political marketing”, adică marketing politic de gherilă. Donald Trump trebuie să fie asistat și să asculte de adevărați profesioniști. Are doi siguri lângă el: unul este Kash Patel, care, de ieri, a fost numit și are drepturi depline ca șef FBI, dar mai este și John Ratcliffe, tot un profesionist adecvat acestei perioade, care e directorul CIA. Știu, nu vă place nici asta; lumea preferă, de obicei, să nu creadă ceva neconvenabil și așa trebuie să priviți, în același timp, și încrâncenarea analiștilor publici, ce aplaudă și validează mișcările lui Trump. Unii au scuza că sunt speriați și nici nu se pricep, alții, însă, s-au molipsit de această disperare.
De partea cealaltă a mesei de șah geopolitic, Vladimir Putin pare deja că se distrează, însă îl văd preocupat major să nu cumva să-l întrerupă pe Trump din șirul greșelilor pe care acesta le face și aceasta e prima linie de joc a lui Putin, din cele trei, în partida de șah simultan pe care și-a asumat-o. A doua linie de joc a lui Putin e legată de China și este, de departe, cea mai importantă. Pentru mine este limpede că, în orice acțiune și declarație, din ultima vreme, Putin are mare grijă să reprezinte și interesele Chinei, așa cum ele au fost stabilite cu Xi Jinping, în foaia de parcurs, atenție, prieteni, pe care au stabilit-o împreună, acum fix trei ani, la Beijing, cu ocazia Olimpiadei de Iarnă de acolo, și înainte de începerea războiului ucrainean, pe care Putin a promis că nu-l pornește, vă reamintesc, decât după terminarea Olimpiadei din China; și s-a ținut de cuvânt. În fine, a treia linie de joc a lui Putin în acest șah simultan este mai difuză astăzi, dar specialiștii vă asigur că o văd clar. E legată de amorsarea conflictului total dintre SUA și UE, unde, pentru moment, Zelenski încă joacă un rol major, fără să știe și el, desigur.
Să nu vă îndoiți că rețelele occidentale ale intelligence-ului rusesc sunt azi în Occident încă și mai puternice decât înainte de războiul ucrainean, e și firesc să fie așa, pentru că, pentru ei, este război, iar SUA, prin ceea ce au făcut oamenii lui Trump, au generat în mod brusc o reorientare la nivelul multor cancelarii, dar și servicii secrete din Uniunea Europeană. Așa se explică și legăturile subterane, atenție, reluate în ultimele zile între guvernarea Germaniei și Kremlin. Vor urma și altele, în mod sigur. Lupta Occidentului european cu SUA, azi, pe motiv de Ucraina și Zelenski, mâine probabil pe alte motivații, legate de taxe americane impuse sau de prețurile mari ale gazului și petrolului din SUA, ei bine, această luptă va fi folosită de către Putin pentru ca să sape la credibilitatea și forța internațională a lui Trump și a regimului său de putere. Meciul Trump-Putin privește direct și în mare măsură și România, așa cum vă tot explic demult, și cum ieri a devoalat involuntar, dar corect, Cristi Diaconescu, șeful Administrației Prezidențiale. Repet încă o dată: România este limpede așezată pe masa marii împărțeli, iar Diaconescu a confirmat că, din partea Rusiei, s-a făcut cerere de retragere a SUA din România și tot el a spus că nu avem garanții că nu se va întâmpla așa, și este perfect adevărat de la cap la coadă ce a spus Cristi Diaconescu, atâta că e nepotrivit că a spus-o el, reprezentând Administrația Prezidențială, dacă e corect.
Și în plus și în încheiere, interviurile, care nu zic nimic, date presei din SUA, așa cum a fost cel oferit de Călin Georgescu omului lui Elon Musk (mamă, ce băiat amator ăsta al lui Elon Musk), ei bine, aceste interviuri nu rezolvă absolut nimic. Noi, România, putem conta dacă ieșim din tăcere, Ilie Bolojan, sau din retorica populistă, Călin Georgescu, dacă într-adevăr ne propunem și vrem să contăm la Washington DC, acolo unde, deocamdată, ne-a așezat în prim plan și ne-a pus pe masă doar, așa cum spuneam ieri, Serghei Lavrov, Ministrul de Externe al Rusiei.
