Autor: Cozmin Gușă
Aseară, Iranul a atacat baza militară a SUA din Qatar, ca represalii la atacul comandat de către Trump asupra siturilor nucleare iraniene, iar lumea a rămas perplexă, în timp ce locuitorii din Orientul Mijlociu, inclusiv cei din liniștita capitală Doha a Qatarului, au fost îngroziți. În mod strategic, foarte interesant, Iranul și-a anunțat atacurile în prealabil, iar SUA au luat măsuri de evacuare, deci n-au fost victime umane. Imediat după atac, într-un gest de nepresupus, Trump a mulțumit, atenție, iranienilor pentru că l-au anunțat în avans. Și apoi, exact ca într-o piesă de teatru cu scenariu prestabilit, același Donald Trump a scris o postare pe propria rețea, Truth Social, ce sună așa: „Dumnezeu să binecuvânteze Israelul! Dumnezeu să binecuvânteze Iranul! Dumnezeu să binecuvânteze Orientul Mijlociu! Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii și Dumnezeu să binecuvânteze lumea!”. Dacă n-ar fi fost asumată ulterior și oficial această declarație, lumea n-ar fi crezut că Trump cel războinic spune asemenea vorbe la doar o zi distanță de cele prin care promitea că va distruge Iranul. Ce a mai zis Trump? „În mod oficial, Iranul va începe încetarea focului și, la ora 12, Israelul va începe încetarea focului și, la ora 24, lumea va saluta încheierea oficială a războiului de 12 zile. În timpul armistițului, cealaltă parte va rămâne pașnică și respectuoasă. Presupunând că totul funcționează așa cum ar trebui, ceea ce se va întâmpla, aș dori să felicit ambele țări, Israelul și Iranul, pentru că au avut rezistența, curajul și inteligența de a pune capăt la ceea ce ar trebui să se numească războiul de 12 zile. Acesta este un război care ar fi putut dura ani de zile și ar fi putut distruge întregul Orient Mijlociu, dar nu a fost așa și nu va fi niciodată”. În urma acestor vorbe ale lui Trump, lumea s-a culcat liniștită. Însă liniștea a durat doar până în această dimineață, când, stupoare, Ministrul de Externe al Iranului, Seyed Abbas Araghchi, a anunțat că nu e vorba despre niciun armistițiu și, ca să valideze declarația, Iranul a atacat din nou Israelul în zorii zilei de azi, cu pagube materiale și umane consemnate deja prin filme postate pe rețelele de socializare. Abia după această declarație și noul atac de astăzi, în Iran s-a comunicat oficial că a fost impus inamicului SUA-Israel un acord de încetare a focului, iar în urmă cu puțin timp, un oficial iranean de rang înalt a confirmat agenției de știri Reuters că Iranul este de acord cu un armistițiu cu Israelul, mediat de Qatar și propus, atenție, de către SUA. Ce e de priceput de aici? Că Iranul n-a dorit să-l lase pe Trump să-și asume vreun succes de pace. L-au făcut de râs, infirmându-i declarația, iar acum iranienii doresc să pună punct conflictului, asumându-și ei succesul prin intimidarea adversarului – a se înțelege că asta nu era posibil fără atacul fără precedent în istoria recentă asupra unei baze militare americane. Desigur că propaganda va insista totuși că SUA ar fi reușit să aducă pacea, însă realitatea arată și istoria va consemna, dacă pacea rămâne stabilă, că acest cuplu de groază, Trump-Bibi Netanyahu, a marcat prin acțiunile sale din ultimele 12 zile o mare înfrângere simbolică pentru SUA-Israel, respectiv un adevărat triumf pentru Iran, temeinic și strategic asistat de către cleștele geopolitic Rusia-China, care a jucat ca la carte, așa cum vă spuneam, după regulile combinate din șah și go, bine aplicate jocului geopolitic.
Pentru moment, planeta poate răsufla ușurată. Cuplul de războinici tembeli Trump-Bibi se poate spune că a fost pus cu botul pe labe, iar de cealaltă parte cuplul Putin-Xi își poate savura o victorie cu o valoare de întrebuiințare excepțională, ale cărei valențe le vom observa în perioada următoare. În ceea ce îl privește pe Trump, tot începând de azi, se va împăuna cu o victorie inexistentă, ceea ce îi va crea mari probleme în mediul diplomatic internațional, care pricepe bine ce s-a petrecut de fapt. Veți observa acest lucru chiar la summit-ul NATO, ce începe azi, la Haga, acolo unde Trump va primi zâmbete false și periuțe pe umerii gârboviți de povara atâtor minciuni pe care le-a emis de când a redevenit președinte al SUA. Fapt semnificativ ce confirmă ceea ce zic aici: liderii Japoniei, Coreei de Sud și Australiei, aliați tradiționali și vechi ai SUA, și-au anulat participarea la summit-ul NATO, tocmai din cauza faptului că America a atacat Iranul, iar această anulare este un lucru fără precedent în istoria recentă, ce va fi interpretat ca o topire sau diluare majoră a solidarității militare construite în jurul SUA în ultimele decenii. Trump își decontează, în dauna Americii, șirul de amatorisme, minciuni și acțiuni iresponsabile din ultima perioadă.
@cozmingusa_Gușă: Trump se face de râs și anunță triumfalist un armistițiu israelo-iranian pe care Iranul nu l-a recunoscut, și a continuat ofensiva. Putin și Xi își savurează marea victorie de etapă!
A șasea muncă
– distrugerea păsărilor stimfalide.
În pădurile care împrejmuiau lacul Stimfalis din Arcadia îşi făcuseră locul o mulţime de păsări de pradă, care pustiau ținutul, distrugeau recoltele, deseori atacându-i chiar şi pe oameni. Legenda spune că aceste păsări aveau ciocuri de bronz şi pene din metal. Zeiţa Atena vine în ajutorul lui Heracle şi îi oferă o pereche de instrumente din bronz, care făceau un zgomot ritmic. Instrumentul, care se aseamănă cu celebrele casteniete spaniole, a fost construit de Hefaistos (zeul meşteşugar) şi avea darul de a dezorienta voracele păsări. Folosindu-se de preţiosul instrument, Heracle le-a stârpit, ucigându-le cu săgețile otrăvite.
SEMNIFICAȚIE
Păsările stimfalide reprezintă gândurile negative, dăunătoare. Fie că este vorba de gânduri de lovire, siluire, jefuire, ucidere, distrugere, gelozie, răzbunare, invidie sau alte asemenea, acestea ne otrăvesc sufletul, mintea şi, în cele din urmă, ne atacă şi trupul. Este genul de luptă care nu se câştigă uşor deoarece câmpul de bătălie este în interiorul omului, iar “duşmanul”, adică propriile noastre slăbiciuni şi vicii, ne cunoaşte tot aşa de bine cum ne cunoaştem noi înşine. Înţelepţii vremurilor, indiferent de loc, au spus că lupta cu sine însuşi este cea mai grea luptă, iar victoriile împotriva părţilor negative din noi sunt cele mai strălucite cu putinţă.
Majoritatea şcolilor de iniţiere din antichitate, indiferent de zona geografică, puneau un foarte mare preţ pe controlul gândurilor. Triada gând–cuvânt–faptă era arhicunoscută, şi se mai ştia că adevărata libertate nu este în exterior ci în interior. Cine are o minte înlănţuită de gânduri rele, la fel de înlănţuit îi este şi trupul. Exteriorul reflectă interiorul! Este un adevăr cunoscut din cele mai vechi timpuri de către înţelepţi.
Lupta cu gândurile rele nu se câştigă uşor. Este o luptă care, adesea, se duce pe mai multe planuri. În fapt, nu este vorba de o luptă propriu-zisă, ci mai mult de o strategie. Gândurile rele apar din cauza temerilor de tot felul, care la rândul lor izvorăsc din necunoaştere şi din pierderea legăturii cu Divinitatea. Teama este cel mai mare rău al lumii! De aici pornesc toate celelalte rele. Pentru a se potoli tumultul gândurilor negative, unii oameni au ales să se retragă în locuri izolate (mânăstiri, ashramuri, peşteri etc.), în mijlocul naturii, departe de lumea dezlănţuită a aşa-zisei civilizaţii umane. Acolo, în mijlocul naturii, gândurile se liniştesc, sufletul se eliberează de teamă şi de alte înlănţuiri, iar omul începe să cunoască adevărata libertate.
Însă… puţini sunt cei care au această chemare.
Totuşi, se poate obţine liniştea inimii şi a minţii fără a fi nevoie de retragerea în locuri izolate. La fel cum cheia creştinismului este în Fiul (Iisus Hristos), conform triadei Tatăl-Fiul-Sfântul Duh, la fel, în triada gând-cuvânt-faptă, cheia este în cuvânt. Aşa cum Fiul are pe Tatăl şi pe Sfântul Duh, şi cuvântul are gândul şi fapta. Înţeleptul vede atât gândul din spatele cuvântului, cât şi fapta (cauză-efect). Privind însă din perspectiva lui „acum”, cuvântul este o entitate duală, formată din gând şi sunet. S-a considerat astfel că dacă se schimbă sunetul, se poate schimba şi gândul. Deci lucrul cu sunetul este una din cheile prin care gândul poate fi controlat.
Din păcate, foarte puţine centre spirituale au mai păstrat secretele folosirii sunetului în controlul gândurilor. Celebrul cuvânt „aum” (folosit în special în India) sau „om” (folosit mai des în Tibet) are darul, dacă este folosit la modul repetitiv, să liniştească mintea şi sufletul omului. Efectul apare fie prin incantare propriu-zisă (efect mai puternic), fie dacă este folosit în gând. Puterea cuvântului a fost un secret bine păstrat şi în creştinism, dar, cu timpul, s-au pierdut tehnicile de folosire. Sunetul clopotului, toaca (folosită la ortodocşi) şi cuvântul „Amin” erau modalităţi prin care se putea controla gândurile. În sistemul yoga, există o ramură, numită mantra yoga, ce foloseşte sunetul ca instrument în procesul de evoluţie spirituală. În acest sens se folosesc tehnici secrete, care implică incantaţii, şi chiar muzică, prin care se folosesc toate formele de sunet, de toate tonalităţile şi amplitudinile.
Fără îndoială că Heracle a fost foarte bine pregătit (de către preotesele din munţi) în tehnica folosirii sunetului, şi a cuvântului în special, demonstrând ulterior că stăpâneşte foarte bine aceste tehnici. Demonstraţia urma să fie destul de simplă: trebuia să liniştească atât animalele fioroase, folosindu-se de puterea sunetului, cât şi oamenii, folosind puterea cuvântului.
http://www.remer-ra.com/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
Succes, la-nțeles 🙂
Yoga este o rătăcire. Este incompatibilă cu ortodoxia. Cel mai mare rău al lumii nu este teama ci mândria. Nu ne trebuie “tehnici” de alungare a gândurilor rele sau necurate ci a ne poziționa unde ne este locul : ne trebuie smerenie. Ne trebuie rugăciune și a ne vedea păcatele. Ne trebuie străduința de a ne apropia de Hristos, de Mântuitorul nostru : Sfintele Taine, Sfânta Liturghie, Sfintele Evanghelii… și a cere insistent, a vrea (!), să se facă voia lui Dumnezeu – nu a noastră…