(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)
EU NU SUNT ROMÂN, DAR PRACTIC CU PASIUNE MESERIA DE ROMÂN! DIN PĂCATE SUNTEM ÎN MIJLOCUL UNUI JOC SACRILEGIC PENTRU SUFLETUL NAȚIUNII ROMÂNE.
ROMÂNIA NU JOACĂ NIMIC, ÎNTR-O LUME UNDE EURASIATISMUL ȘI EURATLANTISMUL SUNT ÎN CONFRUNTARE.
AR FI PERICULOS PENTRU STATUL ROMÂN SĂ AJUNGEM PE LISTA NEPRIETENIEI RUSEȘTI.
IOHANNIS CONFIRMĂ SCENARII CARE NU-I APARȚIN, CEEA CE E GRAV!
ÎN UCRAINA A FOST O DEMONSTRAȚIE A RUȘILOR PENTRU EUROPA ȘI CHINA, NU PENTRU SUA. RUSIA ȘI-A MARCAT ROLUL DE SUPRAPUTERE MILITARĂ EUROPEANĂ.
JOCUL LUI AURESCU A FOST AMATORISTIC, IAR DE ROMÂNIA S-A RÂS.
ROMÂNIA AR TREBUI SĂ SE INSPIRE DE LA INDIA, CARE CERE BANI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂȚII REGIONALE.
NOUL AMBASADOR SUA VA FI NUMIT PESTE CCA 3 LUNI, IAR PROFILUL LUI E DE NATURĂ SĂ ÎMPIEDICE FORMAREA UNUI CLAN PRO-AMERICAN CE SĂ-ȘI IMPUNĂ O AGENDĂ OCULTĂ.
Cozmin Gușă: Am revenit prieteni. Am avut discuția cu Vasile Dâncu și după o discuție cu un Vasile urmează o discuție cu un Ion, un Hans, care e H.D. Hartmann.
H.D. Hartmann: Doar să te oprești o clipă, să știi că mi-am notat ce a spus domnul profesor. Uite am fișele aici.
Cozmin Gușă: H.D. Hartmann cunoscut în editoriale este un om pe care-l cunosc de multă vreme, cu care am avut, de asemenea, lungi discuții, destule în contradictoriu, dar asta nu schimbă sensul unei prietenii de tip intelectual pentru că aici cu toții trebuie să căutăm să ne contrazicem interlocutorii și de la un nivel în sus bineînțeles, că dă cu plus. Ioane ce-ai mai făcut de când nu te-au mai auzit ascultătorii și privitorii de la Gold FM?
EU NU SUNT ROMÂN, DAR PRACTIC CU PASIUNE MESERIA DE ROMÂN! DIN PĂCATE SUNTEM ÎN MIJLOCUL UNUI JOC SACRILEGIC PENTRU SUFLETUL NAȚIUNII ROMÂNE.
H.D. Hartmann: Doar să-ți spun că ieri am avut un dialog, printre altele, am avut un dialog absolut superb cu părintele Laurențiu de la Căldărușani. Nefiind ortodox, întotdeauna îmi place în marile momente de spiritualitate ale națiunii române să discut cu marii duhovnici, că sunt catolici, că sunt ortodocși, că sunt rabini, m-am întâlnit, de altfel, și cu doi buni prieteni, unul care este șeful Templului de la Iași, și celălalt care este de la Arad. Deci am avut câteva zile de desfătare intelectuală, iar printre altele, am citit un poem despre căderea Imperiului Napoleonian, care zice, „Spre aceea țară necunoscută ne îndreptăm care ne reclamă singuri și dezbrăcați”. Iată situația României astăzi și începem de la această frază fundamentală, geopolitică, iată România de astăzi, a gardului Palatului Regal unde, la înmormântarea Regelui românii au pus pe gard doar flori, n-au putut să intre în Palatul lor Regal să pună florile. Atenție foarte mare. Există, și noi existăm astăzi ca țară și ca stat în geopolitica aceasta, în cadrul construcției globale, fără rol, pentru că noi nu mai avem moștenirea pe care noi am ucis-o. Că a fost moștenirea regală, că a fost moștenirea celui de-al Doilea Război Mondial cu bunele și relele sale, c-a fost moștenirea comunistă noi am ucis acest lucru și am lăsat loc, și aici continui ideea profesorului Dâncu, excepțională, am lăsat loc să aparținem la ceva care nu există. Noi existăm în această istorie de astăzi datorită unei ambiguități. Nimeni în 1989 nu a vrut să renegocieze tratatele celui de-al Doilea Război Mondial. Polonia a făcut-o. Cehoslovacia a făcut-o, până și Serbia sub bombardament a făcut-o. României nu i s-a permis. Deci e o ambiguitate istorică care ne-a dus unde, Cozmin? Și aici e foarte important și pornind și de la această definiție, la un joc sacrilegic, cum îi spune părintele Streza, la un joc sacrilegic pentru sufletul națiunii românești. În mijlocul unui joc sacrilegic, mi-a plăcut cuvântul acesta superb.
Cozmin Gușă: Cu atât mai mult cu cât suntem în această perioadă importantă pentru ortodocși, cum te raportezi tu la obiceiuri?
H.D. Hartmann: Să știi că eu și Irina Cajal de Crăciun, noi avem pom de Crăciun în casă. Deci eu și familia Cajal, Dumnezeu să-l ierte pe marele profesor și academician, și Irina Cajal noi avem de Crăciun tot timpul pom de Crăciun în casă. A fost un semn de respect față de națiunea care ne-a dat la momentul dur al răutății altora, ne-a dat căminul în care noi stăm astăzi. Măcar atât să facem. Vorbea profesorul Dâncu să nu ne declarăm români. O să râzi. Eu sunt de meserie român. Mie îmi place să mă declar de meserie român. Eu nu mă declar român, noi nu suntem români, dar meseria mea este de a spune lumii că atunci când străbunicii mei erau fugăriți pe străzile Ucrainei, în vremea aceea țariste, România ne-a dat acest cămin, în care de generații noi putem să trăim. Deci meseria mea trebuie să fie de român, pentru că eu trebuie să apăr această țară. Și eu, și Irina Cajal, noi așa am înțeles, tot neamul Elias, noi ne tragem toți din neamul Elias, suntem mai multe ramuri, bătrânul Elias, Dumnezeu să-l ierte, nu a avut copii și atunci au rămas ramurile colaterale. Tot neamul Elias a avut acest mandat, să spunem, această dragoste de meseria de a fi român.
ROMÂNIA NU JOACĂ NIMIC, ÎNTR-O LUME UNDE EURASIATISMUL ȘI EURATLANTISMUL SUNT ÎN CONFRUNTARE.
Cozmin Gușă: Te felicit, sper că este interesant pentru ascultători, eu știam aceste lucruri, dar mă bucur că le-ai împărtășit și ascultătorilor și privitorilor și uite cum aș vrea să provoc discuția, apropo de România în mijlocul unui război, fără a participa, fără a fi luați în seamă. Nu mă refer în nici un caz la războiul din Ucraina, mă refer la un război al lumilor, pe care eu l-am sintetizat zilele trecute, fără să-l teoretizez, cam așa: se pot observa două tabere, simplificat fie spus, tocmai pentru ca să fie clar. Una de tip euro-asiatic, care nu s-a aglutinat pe deplin, dar prin Tratatul Organizației de la Shanghai se văd perspective, prin ultimele mișcări ale Indiei, de asemenea, în care corporațiile de tip statal, care câștigă teritorii economice, vezi China, mai ales, dar vezi și Rusia, sunt coordonate politic prin autocrații. Autocrația din Rusia, să-i zicem și autocrația din China, nu-i spunem dictatură în nici un fel, dar politicul predomină. Pe de altă parte, pe involuția politicului din spațiul euro-atlantic, se vede o influență tot mai mare a corporațiilor multinaționale private, atenție, nu ca cele de stat din zona euro-asiatică, care au o alonjă specială prin care domină politicul din țările lor. Dacă vrei luăm Franța, de exemplu, cu Macron care de-abia rezistă sub presiunea corporațiilor și a corporatiștilor. Mai puțin vizibil, dar destul de clar, și Germania lui Merkel într-o formulă asemănătoare. Extrem de vizibil mai ales prin prisma alegerilor…
H.D. Hartmann: Iartă-mă că te-ntrerup, Germania din punct de vedere statal încă de dinainte de Hitler, deci încă de la Republica de la Weimar, a conceput un sistem economic care este demi-demi, jumate-jumate, statal și privat, iar interesele private în general, în Cancelaria germană, sunt egalizate de puterea statului. Deci reglarea se face de către biroul cancelarului, niciodată de către parlament, niciodată de către landuri, ci de către autoritatea supremă.
Cozmin Gușă: Exact, sistem care a fost împrumutat în mare parte, și de țările scandinave, după cum bine știm.
H.D. Hartmann: Și de Olanda.
Cozmin Gușă: Și Olanda, și Danemarca, care practică în taină. Așa fără clopoței.
H.D. Hartmann: Nu chiar în taină, ci în mod efectiv.
Cozmin Gușă: Da, dar pentru noi în taină, că nu suntem prea interesați, mă rog. În America vorbeam totuși despre forța extraordinară a acestor corporații de care se ține cont și în baza căror interese se iau și deciziile politice, nu mai vorbesc de intelligence-ul american care, de asemenea, se racordează după așa ceva. Ei în aceste lumi în conflict, în acest spațiu care ar fi trebuit să fie de confluență, cum ai spus și tu, România nu joacă nimic și, pentru moment, cel puțin în această etapă pare că nu are nici un azimut foarte clar. Discutam și cu Vasile Dîncu despre coordonarea unidirecțională a forțelor din Coaliție, că PNL-ul e cu Germania, că USRPLUS e la două manete. Dar știu că simplific foarte mult, pentru că n-are rost, nici n-avem spațiu aici. Dar simplific într-un fel, predominantă e Germania în jocul intern, că la USRPLUS se vede Franța dar se vede și sistemul Soros din Statele Unite, cel puțin la nivelul USR-ului.
H.D. Hartmann: Eu aș zice că în primul rând se vede sistemul Soros care are o componentă în interior, foarte importantă, franceză. Eu n-aș spune Franța suverană în raport cu sistemul Soros.
Cozmin Gușă: Ai mare dreptate și am și stabilit acest lucru. Vezi când te chinui să simplifici pentru spațiu, nuanțele le lași în spate, dar ele sunt foarte importante pentru că, într-adevăr, susținerea lui Cioloș, spre exemplu, în interiorul Franței vine de la o parte sorosistă din acea parte care-l sprijină pe Macron. Adică e puțin din mai puțin, susținerea lui nu e în nici un caz strict Macron, și în orice caz nu este sistemul francez.
H.D. Hartmann: E un sfert din sfert.
Cozmin Gușă: Iar ca să termin, știm bine unde e azimutul, am înțeles.
H.D. Hartmann: Măcar ei sunt onești, Cozmin. Măcar ei sunt onești.
AR FI PERICULOS PENTRU STATUL ROMÂN SĂ AJUNGEM PE LISTA NEPRIETENIEI RUSEȘTI.
Cozmin Gușă: Ei, hai să pornim atunci discuția de aici și pe acest fond în care azimutarea României este incertă, beneficiile sunt inexistente, după cum ai început chiar tu această emisiune sugerând asta, ne-am trezit cu un CSAT care a vizat subiecte de politică externă. Vreau o sinteză a ta despre acest CSAT, și apoi să discutăm, ușor, ușor ne mutăm către expulzarea diplomatului rus, care, ce să vezi, am descoperit că este spion, de parcă n-am fi știut cu toți că atașații militari ai statelor sunt spioni.
H.D. Hartmann: În primul rând, eu am deschis acum textul comunicatului care este pe site-ul președinției României, administrației prezidențiale și sunt trei lucruri pe care le notez imediat: este un limbaj extrem de ambiguu, al doilea, și mă voi întoarce la cele trei, al doilea este un limbaj extrem de defensiv și al treilea este limbajul „Lasă că vine unchiu-meu și te bate”. Dacă mai ții minte, când eram copiii venea unul mai mare, ne dădea câte o scatoalcă pe terenul fotbal, sau pe unde ne prindea. „Lasă că vine tata sau unchiu-meu, că unchiul meu e ăla a lui Gore”, cam așa, ăsta e limbajul, cele trei mari caracteristici ale comunicatului. Între ele aș mai spune un singur lucru, un foarte mare regres de limbaj, de lingvistică politică, în raport cu Statele Unite. În acest moment vorbim numai de NATO și Uniunea Europeană. Parcă NATO n-ar fi dominat de Statele Unite. Și parcă Uniunea Europeană ar exista. Eu amintesc că NATO este o alianță defensivă, militară, transatlantică. Iar Uniunea Europeană este o uniune de state suverane – în definiția sa – nu în realitate, dar de state suverane care are la bază uniunea cărbunelui și oțelului, cea din ʼ52-ʼ53. Deci sunt noțiuni diferite, Consiliul Suprem, CSAT-ul, face această uniune, pe care am mai văzut-o în limbajul unor state slabe, atenție, nu face distincția, făcând un amalgam între NATO și Uniunea Europeană. Nu, să fim foarte clari: ce s-a întâmplat, de exemplu, în raport cu Ucraina, mișcările de trupe de pe teritoriul Rusiei, aspect permanent dovedit legal și atenție nici unul din occidentali nu a spus că Rusia nu are voie să-și mute, oriunde vrea pe teritoriul său trupe. Ține de NATO și nu de Uniunea Europeană. Deci acest lucru, din punct de vedere al unui analist de securitate, cum sunt eu, îmi pune o singură întrebare și în raport cu celelalte trei elemente lingvistice de care am vorbit, îmi pun o singură întrebare: Și România pe unde este? Că dacă vorbim de NATO, vorbim de SUA, ca să fim foarte clari și fără nici un fel de ascunziș. Franța vrea ieșirea din NATO prin construcția unui sistem de apărare european care este iluzoriu și imposibil financiar de susținut. Germania vrea o menținere de status quo. Pe când la Uniunea Europeană ai motoare economice care pot crea, atenție, structuri de securitate, dar care au la bază economia. Deci unde se află România? Lângă CSAT-ul nostru?
Cozmin Gușă: Aș vrea să te rog să-ți ții puțin vorba că vreau să te rog să mai comentezi ceva exact pe această temă. Discutam ieri cu Ion Cristoiu, m-a sunat, și-i spuneam lui Ion Cristoiu ghicind, că nu se terminase CSAT-ul ăsta, nu veniseră concluziile și-i spuneam lui Ion Cristoiu, domnul Cristoiu eu simt așa că, ușor, ușor, CSAT-ul lui Iohannis se va separa de azimutul numit Statele Unite, și eventual rămânând cu o chestie cu Germania, care mai așteaptă provincia …
H.D. Hartmann: Da, mai așteaptă provincia, mai întârzie trenul, cam așa.
Cozmin Gușă: La care Cristoiu stă și la rândul lui răspunde: „Domnul Gușă nu m-am gândit la asta dar pare plauzibil, haideți să vedem ce se întâmplă”. Noi n-am făcut analiza asta pe text. Dar de fapt tu vii cu analiză pe text și sugerezi, și spui direct, în felul următor: că s-a așteptat prilejul acestui CSAT ca să se marcheze o separare în discursul oficial de azimutul Statele Unite, cel puțin pe acest aliniament. Corect?
H.D. Hartmann: Pe aliniamentul de securitate. Dar apare aici o mare problemă conjuncturală, cu expulzarea acelui adjunct rus, care nici nu știm dacă a făcut ceva, oricum o fi făcut ceva ce face orice atașat militar, începând cu cei ai SUA, se relaționează, caută informații sau informatori. Dar consecința cu posibilitatea să ajungem pe lista neprieteniei cu Rusia este une gravă și greu de administrat pentru un stat ca România. Păi Cozmine, să te ferească Dumnezeu să ajungi pe lista țărilor neprietenoase a oricărui stat. Pentru că atunci strategia de securitate a acelui stat este îndreptată împotriva ta, resursele statului respectiv pun la încercare resursele statului tău. Păi avem noi resurse să rezistăm în fața Rusiei? Că n-avem resurse să rezistăm în fața unui prăpădit de Covid, să ne spălăm pe mâini și să ne punem măști. Deci avem noi, cinstit, capacitatea de a ne lupta cu Rusia? Deci întrebarea mea fundamentală este, vorba românului, ce-am obținut șefu? De la acest lucru. Decât să irităm. Ne trezim pe lista neprietenoasă. Eu nu spun că mâine vine rusul, că rusul nu vine, să știi că rusul nu mai vine cu cizma pe teritoriul României. Dar îți spun eu ce-ți face, îți taie niște canale frumoase economice de stă domnul Cataramă, și stă domnul Popescu și Ionescu, deși vindeau mobilele și lemnul prin Rusia, stau și se uită la cer și la stele și se gândesc dacă pot s-o ia prin Marte. Sau pe Jupiter.
IOHANNIS CONFIRMĂ SCENARII CARE NU-I APARȚIN, CEEA CE E GRAV!
Cozmin Gușă: Păi și atunci, în accepțiunea cum am început noi să comentăm și cum te-ai dus tu chiar pe text, nu crezi că expulzarea a făcut parte dintr-un soi de butaforie, cu atât mai mult cu cât l-am văzut pe Iohannis, eu știu deja acum când minte Iohannis, spre exemplu când a zis că noi informăm aliații despre ce se întâmplă pe la Armată, mi-am dat seama că minte.
H.D. Hartmann: Aia a fost o nebunie.
Cozmin Gușă: El zice exact invers când minte. Și acum el a zis, tot la fel, apropo de subiectul ăsta „expulzarea n-are nici o legătură cu războiul din Ucraina și cu demonstrația în fața americanilor”.
H.D. Hartmann: Atunci cu ce are?
Cozmin Gușă: N-a spus cu ce are. Deci a fost o butaforie ca să demonstreze el crede că îi păcălește pe americani dacă a expulzat un diplomat, care oricum era știut că-i spion? Ce crezi tu?
H.D. Hartmann: Nu părerea mea este că eu cred că el a căzut în jocul pe care noi l-am mai văzut jucat de câteva luni. Tu observi că președintele României cade din aceste jocuri, și instituția prezidențială ca atare. Cineva declanșează o mică criză. Eu am recunoscut acum câteva zile, analiza mea greșită în ceea ce privește așa-zisele atacuri antisemite la adresa Maiei Morgenstein, ți-am dat și dreptate, am și scris, e și scris negru pe alb, ca să rămână în istorie. Dar cineva, întotdeauna creează asemenea scenarite și scenarii, exact cum spui tu, butaforii, piese de teatru, chiar de proastă calitate, atenție, suntem într-un film, de cum i se zicea, de rată B, de spionaj. Că vii și spui că făcea spionaj sau că dorea să afle informații. Toate lumea dorește să aibă informații, și-mi pare rău pentru bietul ofițer, pentru bietul rus, că eu cred că le găsea foarte ușor numai dacă vizita zonele, pe unde era interesat. Deci acolo, și țăranul român știe cam tot ce mișcă. Să nu spună nimeni că trebuia să se întâlnească el cu vreun ofițer superior să afle secretele României. Nu știu dacă mai există secretele României. Dar mă întorc la idee. Acest teatru face parte dintr-un teatru bine regizat. Președintele cade în aceste scenarii. Și el le confirmă. Este foarte grav când președintele României confirmă scenarii care nu-i aparțin.
Dacă îți amintești Băsescu dădea tot timpul drumul unor scenarii, dar avea o autoritate supremă asupra scenariului. Aici, președintele României, în cazul președintelui Iohannis, ca profiler, el nu are autoritate asupra scenariilor. El este în interiorul scenariilor. Dar nu el este comandantul, El Jefe, care conduce.
Cozmin Gușă: Zici că semnează ca primarul, în sensul peiorativ al expresiei.
H.D. Hartmann: Exact, în sensul peiorativ, așa. Ei aici a căzut, probabil că cineva din interiorul mecanismului politic, nu de securitate, domne păi vezi că Cehia face aia, Germania face aia, Franța face aia, SUA, Canada. Ce să spun toată lumea, hai să fim și noi în linie.
ÎN UCRAINA A FOST O DEMONSTRAȚIE A RUȘILOR PENTRU EUROPA ȘI CHINA, NU PENTRU SUA. RUSIA ȘI-A MARCAT ROLUL DE SUPRAPUTERE MILITARĂ EUROPEANĂ.
Să fim în linie cu ce?
Pentru că eu atrag atenția foarte serios asupra unui aspect care este tot din punct de vedere securitar maxim. Domne rușii au folosit una din cheile doctrinei Gherasimov, când și-au mutat ditamai suma de soldăței, 87.000 de soldăței la granița cu Ucraina. Acolo există o doctrină militară, care are, una din chei se numește – și mi-am și notat-o tot ca să nu greșesc – strategia de condescendență. Rusia și-a validat, și și-a legitimat prin aceste imense, atenție, imense mișcări de trupe, statul său de putere europeană. Cred că ăsta a fost dialogul, n-a fost cu SUA. Atenție, n-a fost cu SUA, a fost cu Europa. Și am să spun de ce. Tratatele internaționale, prevăd, și Moscova a semnat aceste tratate încă de pe timpul lui Gorbaciov, ca marile mutări de trupe rusești, sovietice la vremea respectivă, astăzi rusești, pe teritoriul Rusiei europene să fie anunțate cu patru zile înainte. Între patru și opt zile. Astea sunt tratatele. Este un element tehnic. Dar nu numai că trebuie să fie anunțate, trebuie să participe și observatori desemnați de către organizațiile de securitate europeană. Atenție că nu e NATO. Organizația de Securitate europeană care este OSCE, atenție foarte mare. Organizația care se ocupă de securitatea europeană, care-și trimite observatori la marile mișcări de trupe, la marile exerciții militare rusești tot timpul este OSCE-ul. Și Adrian Severin poate să explice tehnica, tehnologia care se folosește. Bun. Ceea ce a făcut Rusia acum doi ani, când a făcut cel mai mare exercițiu militar de la Al Doilea Război Mondial a mutat exercițiu militar după Urali, unde Tratatul de securitate continental european nu se aplica. Deci sigur că strategia de condescendență pe care Rusia a transformat-o spre râsul Moscovei, spre amuzamentul total al Moscovei și a lui Putin într-o alertă europeană că vine rusul peste Ucraina și cu Zelenskiy, micuțul Zelenskiy țipând și urlând că vrea în NATO, băgați-ne în NATO, băgați-ne în UE, băgați-ne pe Marte, pe Jupiter numai să scăpăm de ursul rus și de răul rus sigur, că aici exagerez dar realitatea asta a fost.
Cozmin Gușă: Deloc, chiar așa s-a văzut. Nu exagerezi deloc. Cam asta a fost imaginea.
H.D. Hartmann: Deci asta a fost imaginea. Deci a fost o metodă politică în care Rusia, de fapt, în raport cu Europa, dar în dialogul său de Shanghai, din Organizația Shanghai, în raport cu China, de fapt. Că ea n-a vorbit cu SUA, repet, aici n-a fost dialog cu SUA. Rusia are dialogul cu SUA în Israel, Palestina, Siria, în aceste zone conflictuale, cu Iranul, în relația sa cu Iranul. Ea n-a discutat cu SUA. Dar în raport cu China, Rusia și-a dovedit, și-a demonstrat puterea sa, rolul său de supraputere europeană. Germania bineînțeles c-a înțeles-o, pentru că Germania are școală imperială. Franțuzul a sărit și el cu două degețele, și-a mai pus un dop la pantofi și cu domnul Macron și-a pus și el două degețele în sus și-a zis „Șeful pot să vorbesc?”. Anglia bineînțeles c-a zis: „Noi trimitem trupe și facem”. Ăștia nu-s în stare să se mute trei tancuri, bugetul actual a apărut, bugetul Johnson pentru Apărare pe următorii cinci ani este un dezastru absolut, din punct de vedere al strategiilor, al resurselor, al banilor.
Cozmin Gușă: Și al Brexit-ului, Ioane, pentru că are nevoie de un buget de Apărare post-Brexit. Toată lumea aștepta un buget de Apărare post-Brexit care să poziționeze Marea Britanie și n-a venit cu nimic.
H.D. Harmann: Și n-a venit cu nimica, din contră știi ce-a făcut, care este un dezastru, este un dezastru, este o minciună. A pus rezerviștii în locul regimentelor pe care le-a tăiat. A zis că în locul Regimentului de artilerie numărul 4 și știu numărul că mi-a plăcut, a pus rezerviștii regimentului. Că ei în caz de război pot fi activați. Băi, glumim aici?! Adică, ca să-i iasă numărul de 85.000 de soldați, că nu-i ieșea numărul de 85.000 de soldați. Adică cu minciunele de-astea, cu teatre de astea ieftine, Europa s-a dus în fața unei Rusii care a mutat 87.000 de soldați, a mutat tancuri, trupe, tot ce vrei, a mutat celebrele lansatoare de rachete, a mutat un scut, practic, un scut electronic. I-a bruiat pe ăia din Baltică de nu le mai porneau la cheie mașinile. I-a bruiat pe ăia din Lituania, Estonia, de pe sus, în Finlanda, i-a bruiat de i-a înnebunit și după aceea ce face Putin? După două săptămâni, trei săptămâni în care toată lumea era înnebunită, cu Zelenskiy, repet, țipând „Băgați-ne în NATO, băgați-ne în UE, trimiteți-ne pe Marte să fim noi cei mai tari”. Zice „Stai, care-i problema?” se uită rusul în stânga și-n dreapta și zice „Haide acasă, că vine Paștele”. Acum, cinstit că vine Paștele.
Mai ții minte când eu la ultima emisiune cu tine, tu vorbeai de războiul iminent și eu am spus războiul iminent dar nu necesar. Nu era necesar un război, Rusia n-avea nevoie, n-avea un necesar de război. Dar în raport cu China și-n dialogul european Rusia și-a dovedit, și închei aici analiza, Rusia și-a dovedit, prin acest teatru excepțional pus în practică de către Șoigu celebru ministru al Apărării, în acest teatru excepțional Rusia și-a dovedit rolul de supraputere europeană. Ceea ce era obiectiv.
JOCUL LUI AURESCU A FOST AMATORISTIC, IAR DE ROMÂNIA S-A RÂS.
Cozmin Gușă: Cu această concluzie să mergem puțin mai departe, revenind din nou și la România. Tu zici așa, și eu sunt de acord, dar încerc să simplific pentru ascultători, să sintetizez. Rusia a jucat politico-militar în interiorul Consiliului Europei și a regulilor care guvernează Consiliul Europei, inclusiv a celor legate de monitorizarea OSCE, pentru că acolo este valabilă, în interiorul Consiliului Europei, atenție dragi ascultători, nu în interiorul Uniunii Europene.
H.D. Hartmann: Nu, e bună observația, da.
Cozmin Gușă: Scopul principal al Rusiei fiind să arate partenerului de tip eurasiatic și de Tratat de Organizație de la Shanghai, China, că pe acest teren militar al Europei joacă ei. Și totul, în înțelegerea lor militaro-economică, în înțelegerea ruso-chineză de tip militaro-economic, că ei sunt primus inter pares în zona europeană, pe partea militară și toată lumea a înțeles. Vin acuma și-ți zic….
H.D. Hartmann: Și o clipă că e important.
Cozmin Gușă: Te rog.
H.D. Hartmann: E importantă această nuanță: ei de fapt și-au reafirmat rolul postbelic, după 1945. Noi am câștigat Al Doilea Război Mondial, noi să știți că n-am pierdut Războiul Rece. Asta este de fapt. Noi suntem neînvinși în Războiul Rece.
Cozmin Gușă: Foarte importantă completarea ta. Rusia revenindu-și practic cu un statut istoric pe care, în limbaj caragialesc, și-l reperează din nou. România rămânând orfană, după cum am zis noi acum o jumătate de oră, din acest unghi al rezolvării problemelor de Război Rece și a administrării pagubelor și a înfrângerii în Războiul Rece pe care noi niciodată n-am făcut-o. Tensiunea și comentariile tuturor, din păcate am descoperit printre analiștii noștri de politică externă foarte mulți neavizați, amatori, groaznic, și Cristoiu se plângea de asta, zice, „Domne din vremea lui Ceaușescu nu mi-a mai fost atât de scârbă, că atunci existau comentatori de politică externă care erau cu pupatul în fund” să mă scuze ascultătorii, cu pupatul în fund al Marilor Puteri fără să audă ăia vreodată că ei îi pupă în fund.
Această victorie de etapă a Rusiei, într-un război pe care acești analiști l-au prezentat ca fiind cu SUA, tu ai pus lucrurile la punct ca fiind în interiorul Europei, de exprimare a forței, dar percepția de bază rămâne aceia a faptului că în această regiune Rusia și-a marcat teritoriul. Dacă punem această concluzie cap la cap cu concluzia pe care tu ai exprimat-o din litera și spiritul comunicatului CSAT, crezi că se pune problema, sau ar trebui să se pună problema unor rediscutări de poziționare publică nu informală ale diplomației românești de la cel mai înalt nivel pentru ca să n-avem probleme de relaționare cu partenerul strategic? Pentru că treburile așa se văd. Zgomotul ăsta e. Klaus Iohannis n-a pus nimic în comunicatul CSAT, a făcut o chestie mimetică cu expulzarea acestui diplomat care mai mult enervează la Washington, pe lângă faptul că, mă rog, rușii ne pun pe lista aia…
H.D. Hartmann: Creează o problemă unui aliat. Stai o clipă, aliații nu îi am ca să-mi creeze mie probleme, ci tocmai ca să-mi aducă securitate. Eu acum am o problemă în plus. Va veni România plângând la ușa mea, că asta este realitate, spunând „Uite, am făcut și eu ca tine, l-am expulzat pe nenea ăla rusul rău”.
Cozmin Gușă: Și-am necazuri, ce pot să fac?
H.D. Hartmann: Și am necazuri, ajută-mă!
Cozmin Gușă: Și ăla o să spună, americanul, „Domne sunt ocupat prin Taiwan, acuma”.
H.D. Hartmann: Exact, sunt ocupat în Taiwan, în Hong Kong, în Marea Chinei de Sud. Sunt ocupat. Când India…, deci stai o clipă, stai la rând.
Cozmin Gușă: Cum crezi c-ar trebui reparată această defecțiune, că mie mi se pare o defecțiune majoră și poziționarea din timpul conflictului iminent din Ucraina, a fost prea multă neglijență, a fost luată à la lejer, s-a interzis să se comunice public. Noi ce-am mai discutat pe aici, și ce-am mai scris într-o parte sau în alta, dar în rest, a fost o interdicție clară pentru presa mainstream să se exprime și acum, hodoronc-tronc cu acest CSAT și un comunicat care într-adevăr neglijează SUA. Ce ar trebui să facă diplomația românească să repare această defecțiune și să se repoziționeze? Dacă crezi că e interesat cineva, că și asta e o întrebare, o fi interesat cineva să se repoziționeze?
H.D. Hartmann: Hai să o luăm de la dialogul tău pe care l-ai început foarte bine, tu ai folosit două cuvinte-cheie India și rolul ei și ai făcut o analiză excepționalistă a liniei autoritariste China-Iran care, n-ai inclus Iranul pentru că nu e important în relația cu România, dar este linia autoritaristă a burgheziei de stat, a marilor companii de stat China-Iran-Rusia versus multinaționalele imense private din SUA și din Australia, din Canada, etc. Eu am să spun un singur lucru care e foarte important, pornind de la aceste două noțiuni de la India și ce-ai analizat tu acolo.
Păi în primul rând, domnul Aurescu trebuie să-și înghită înapoi cuvintele, ceea ce nu se poate, pentru că timpul nu poate fi dat înapoi. Atunci când s-a dus și-a dat o declarație de un semantism, de o calitate atât de proastă încât eu am rămas mut. Dacă-ți mai amintești domnul Aurescu a deschis războiul și a anunțat din punct de vedere diplomatic viitoarea expulzare, iar în planul editorial a fost domnul Chifu, domnul profesor Chifu. Dacă îți amintești aceste două lucruri au mers în paralel. Acum nu suntem nici fraierii pământului.
Cozmin Gușă: Bine, măcar Aurescu nu s-a referit la ambasador, cum s-a referit Chifu săracul, care Chifu a ieșit total în decor cu să-l expulzăm pe ambasadorul Rusiei.
H.D. Hartmann: Așa, domnul Kuzmin, pardon, a făcut o declarație și replica domnului Aurescu este de un semantism, de o proastă calitate uluitoare. Ceva „Vă atenționăm că noi suntem membrii NATO și nu ne vorbiți așa”. Hopa! Păi ambasadorul Rusiei se referise la relație bilaterală și noi venim, „Bă, îl am și pe taică-meu, și pe unchiul meu, și pe văru-meu, să vezi dacă dau…”
Cozmin Gușă: Și pe Gore din Chitila.
H.D. Hartmann: „… Și pe Gore din Chitila sun din frunză și vin ăștia și te bat”. Deci asemenea declarații, în primul rând, domnul Aurescu trebuie să-și înghită acele declarații, ca să fim foarte clari. Pentru că ele au creat un fel de hohot de râs, un rânjet, nici măcar hohot, un rânjet sarcastic la Moscova. Și-a spus „Cine mă, tu, tu sfrijitul ăla, mă, sfrijitule pleacă mă de aici, mă, că și pe Gore ăla al tău de la Chitila ți-l mănânc”.
ROMÂNIA AR TREBUI SĂ SE INSPIRE DE LA INDIA, CARE CERE BANI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂȚII REGIONALE.
Cozmin Gușă: Aurescu, adică “Ăla micuʼ cu trabucu”.
H.D. Hartmann: Ăla micuʼ cu trabucu, vorba ta. Așa. Dar lăsând această glumă, și mie îmi place cu tine, întotdeauna tu știi că noi glumim, noi dăm aceste imagini populare, lăsând acest lucru, să știi că soluția fundamentală este soluția indiană.
Ce face India? India primește pe Trump – fac o mică paranteză – India îl primește pe Trump la Palatul fostului vicerege al Indiei, care este de trei ori mai mare decât Pentagonul, apropo ca mărime, luxul de pe lume, face, drege, dar știi ce se întâmplă? India zice: „Șefuʼ, matale vrei să fiu împotriva Chinei? De acord, dar știi că am nevoie de un trilion pe an, că atât mă costă în următorii zece ani, un trilion pe an să ridic și eu 800.000 de indieni din sărăcia cruntă, pentru că China în 40 de ani atâta a făcut. Dacă îmi dai trilionul știi ce fac? Nu fac război. Nu fac război. Dar mă poziționez alături de dușmanul meu direct Australia, că-i dușmanul meu, de Japonia, dușmanul meu strategic, de Coreea de Sud, care-mi mănâncă mie toate industriile de la Tata industries, mi le mănâncă pe toate, uite așa zi, și mi le ia ca desert la masă. Mă poziționez cu ea împotriva Chinei.” Bineînțeles că Trump a zis: „Bă, n-am trilionul, că dacă aș avea trilionul aș fi eu fericit, la mine în țară”. L-aș da eu. Vine Biden, vine administrația Biden și are o problemă. „Hai să facem împotriva Chinei”. Și în Europa vine cu sfrijita aceasta de alianță Three Seas, e o sfrijenie acolo, e o babă fără dinți și în cârjă. Dar mai ții minte, pe timpul tot al administrației Trump venise un ambasador pe-aici șa și ne-anunța cum face el șușeaua de sus din Finlanda, de la Baltică și vine până în Calea Victoriei și se duce până la Cazinoul din Constanța, dacă ți-amintești, dar uita Moldova toată. El uita Moldova toată de la Bistrița, pe Ceahlău în jos până la Galați, uita toată Moldova. Dacă ți-amintești a fost o analiză fundamentală a analiștilor serioși de securitate și ăsta și-a înghițit cuvintele, Zuckermann și-a înghițit cuvintele. Și acum revenim la celebrul comunicat pe care, mai ții minte că l-am și discutat cu tine în privat, celebrul interviu din G for media, al actualului atașat american care spune, când este întrebat de marele ziarist de politică externă și marele proamerican de la G4 media, despre aceste proiecte cu șoseaua, cu transcontinentala și spune „Stai, stai, totuși s-ar putea să existe și niște bani europeni pentru așa ceva”. De fapt lăsându-ne, pe vorba românului, cu poponețul gol, da, pentru că spune de fapt SUA n-au bani pentru acest proiect de Three Seas. Și atunci tu ce ai? Ai Three Seas pe o parte și ai 17+1 pe alta. Aici e dialogul. Nu e SUA vine, pune 10.000 de soldați cu pistolul, cu pușca mitralieră și trage în rusul prăpădit de la Ambasada Rusiei. Nu domne, nu, aici e jocul.
Deci pe de-o parte ai rolul Indiei care zice: da, eu joc cu SUA, dar plătești, simplu, plătești! Securitatea se plătește, apropo. Vrei să cumperi? Plătești. Vrei să ai securitate, să fii un furnizor de securitate? Plătești. Și pe de altă parte, ai aceste inițiative, protoamericane, că este ințiativă polono-cehească, Three Seas, Cele Trei Mări, la început protoamericane care sunt manipulabile în sensul de a discuta ori cu China, ori cu Rusia. Ce faci în acest moment? România trebuie să joace rolul Indiei. „Băi, tanti de la Washington, te iubesc de mor, bunicii mei te așteptau în pușcăriile comuniste bătuți măr, și călcați cu calul, à la Vișinescu, pe tine soldatul american să ne aduci democrației, dar șeful, costă”. România nu face acest lucru. Și apropo de comunicatul CSAT dacă observi această imensă groapă lingvistică în care ne aflăm astăzi nici nu mai face referință la necesarul de securitate al României și cât costă el. Deci, tot acest joc trebuie să fie înțeles foarte clar. Three Seas trebuie să ofere securitate prin economie. 17+1, din nefericire, în ultimii cinci ani și-a pierdut componenta de securitate.
Într-o discuție pe care eu am avut-o cu doi analiști excepționali din Grupul de la Shanghai, unul care i-a fost, de exemplu, sponsorul numirii primului ministru Adrian Năstase în conducerea Grupului de la Shanghai. Ceea ce nu se știe este că noi avem un român în acel grup, care e în boardul executiv al acestei organizații, pentru că are 26 de domenii pe care lucrează. Din nefericire, aspectul securitar China l-a pierdut în ultimii cinci ani, și în discuția pe care am avut-o în discuția cu analiștii serioși din China, această problemă o puneam. „Băi, fraților, dar voi securitate nu oferiți prin 17+1, pentru că voi ați debalansat. Voi vreți numai profit”. În realitate România, Cehia, Polonia, Balticele oferă economie pentru securitate. Securitatea costă. Deci aceste lucruri se întâmplă astăzi. Ăsta e dialogul. Și atunci Rusia nu vrea să lase pe acest joc de interval, de securitate, cum spui tu, pe acest spațiu la care ne referim. Rusia nu vrea să lase Uniunea Europeană să fie noul imperiu, a treia voce, da, Rusia e totuși a treia Romă, deci ea vrea să se simtă că e a treia Romă. China trebuie să înțeleagă cu cine trebuie să negocieze. Trebuie să știi că după ce s-a întâmplat cu Ucraina, da, China acuma nu mai știe la cine să sune. „Eu cu Europa acuma cu cine discut, sun la Bruxelles sau la Moscova. Stai, că dacă sun doar la Bruxelles se supără Moscova, dacă sun la Moscova…” Uite, cum Rusia, practic, prin această strategie de condescendență, perfect legală, în care și-a mutat 87.000 de soldați, și armament, a, plus că și-a mai făcut niște șanțuri pe acolo, pe lângă Ucraina, niște cazemate, că ăia n-au stat de pomană și-au băut votcă aseară. Deci, lăsând acest aspect militar, părerea mea e că succesul operațiunii pune România într-o poziție extrem, extrem de periculoasă și care se vede din limbajul Comunicatului CSAT, care nu spune nimic. „Vai, noi suntem cuminți, noi cu NATO, noi cu UE, noi cu tata, noi cu mama”.
NOUL AMBASADOR SUA VA FI NUMIT PESTE CCA 3 LUNI, IAR PROFILUL LUI E DE NATURĂ SĂ ÎMPIEDICE FORMAREA UNUI CLAN PRO-AMERICAN CE SĂ-ȘI IMPUNĂ O AGENDĂ OCULTĂ.
Cozmin Gușă: Dar, de fapt, sugerează și descrie indirect această situație extrem de complicată cum ai zis. Ioane îți mulțumesc mult. Când, o să trebuiască să discutăm despre America în 2-3 săptămâni, poate vom avea și vești cine și de ce va fi noul ambasador SUA în România.
H.D. Hartmann: Cam trei luni, zic că peste trei luni vom afla , și așa cum tu ai fost primul care ai anunțat numirea fostului ambasador Gitenstein la Bruxelles, îți promit că vom anunța primii numele noului ambasador.
Peste trei luni de zile. Pot doar să-ți mai spun un singur lucru ca să incităm puțin, și să excităm Serviciile de informații care ne ascultă, absolut, sunt convins, că pe noi doi cel puțin ne ascultă, pot să-ți spun că, și dacă mi se permite încă 10 secunde, chiar de trei zile definind mandatul, de fapt profilul noului ambasador, și pot să-ți citez direct din document, rolul noului ambasador care este excepțional și care trebuie să facă următorul lucru, traduc din limba engleză: „Este foarte interesant de înțeles că deasupra burgheziei române care s-a format în ultimii 30 de ani nu trebuie să existe o burghezie de tip american, albă, frumoasă și pură, care să lupte împotriva corupției. Această mentalitate de clan, primitivă, în care numai relațiile cu SUA îți dau pașaportul de democrat trebuie să dispară. Un ambasador american, indiferent de cine va fi că va fi un el sau o ea – nu va fi o ea, ca să spun de pe acum, dar politicaly corect trebuie s-o declar – va trebui să anuleze aceste eforturi de construcție a unui clan pro american care să-și impună propaganda în raport cu întreaga burghezie românească. România are o burghezie formată, are forță și energie, dar nu este… burghezia română are forță și energie dar nu este tratată egal. Principiul fundamental de acțiune diplomatică al viitorului ambasador acesta trebuie să fie, cu egalitatea de tratament al burgheziei inclusă.” Deci, iată, pot să spun doar atât că… Se scrie la profilul mandatului viitorului ambasador, și sper ca în 3-4 luni să dau și numele.
Cozmin Gușă: Precizia informațiilor tale este una clară, s-așteptăm deci o numire de ambasador conform profilului descris?
H.D. Hartmann: Absolut.