Există situații în care presa nu mai are rolul de simplu observator, ci devine mecanism de alertă instituțională. Cazul semnalat recent de Detectivul de Presă ȘOC! privind cheltuirea fondurilor europene de către Consiliul Județean Maramureș, sub conducerea lui Gabriel Zetea (PSD), se înscrie exact în această categorie: indicii serioase de risipă, ineficiență și utilizare formală a banului public, fără rezultate concrete și verificabile.
Discutăm despre un contract finanțat din fonduri europene, în valoare de peste 1 miliard de lei vechi, atribuit pentru organizarea a trei întâlniri locale – denumite pompos „RURAL SPOT” – în cadrul unui proiect cu pretenții europene, dar cu rezultate care, în mod obiectiv, par ridicol de modeste raportat la costuri.
Trei discuții, un miliard de lei vechi, zero impact real
Potrivit informațiilor publice, Consiliul Județean Maramureș a cheltuit aproximativ 101.552 lei (cu TVA) pentru organizarea a trei întâlniri, constând în discuții locale, fără:
• rezultate măsurabile;
• livrabile clare;
• produse intelectuale relevante;
• parteneriate internaționale consolidate;
• vizibilitate externă reală;
• continuitate instituțională.
Cu alte cuvinte, o cheltuială consistentă pentru simple discuții, fără impact demonstrabil asupra dezvoltării rurale, turismului sau capacității administrative a județului.
Aceasta nu este o opinie politică, ci o constatare de ordin factual, care ridică întrebări legitime de control financiar.
Fonduri europene tratate ca „cec în alb”
Problema de fond nu este doar valoarea contractului, ci filosofia administrativă care transpare: utilizarea fondurilor europene ca o sursă de cheltuieli „fără durere”, unde presiunea responsabilității pare diluată de ideea că „nu sunt bani de la bugetul local”.
Această abordare contravine flagrant:
• principiilor bunei gestiuni financiare;
• criteriilor de economicitate, eficiență și eficacitate;
• obligațiilor asumate de beneficiarii fondurilor europene.
Fondurile UE nu sunt bani fără stăpân. Ele sunt bani publici, supuși acelorași rigori ca orice leu din bugetul de stat sau bugetele locale.
Absența rezultatelor vs. pretențiile proiectului
Mai grav, în paralel cu aceste cheltuieli, Maramureșul lipsește de la marile târguri internaționale de turism, acolo unde se construiesc, concret:
• parteneriate;
• contracte;
• fluxuri turistice;
• strategii reale de promovare.
În schimb, se investește în evenimente locale, cu impact limitat, fără ca cineva să explice:
• ce anume s-a obținut;
• ce indicatori de performanță au fost atinși;
• ce beneficii concrete au rezultat pentru comunitate.
De ce este un subiect pentru Curtea de Conturi
Acest caz ridică, în mod legitim, multiple paliere de interes pentru Curtea de Conturi a României:
1. Legalitatea procedurii de achiziție și a atribuirii contractului;
2. Justificarea cheltuielilor raportat la obiectivele proiectului;
3. Conformitatea cu regulile programului european de finanțare;
4. Existența și calitatea livrabilelor asumate contractual;
5. Raportul cost–beneficiu și respectarea principiului eficienței;
6. Posibila cheltuire formală, pentru bifarea unor activități fără substanță reală.
Curtea de Conturi nu este chemată să facă politică, ci să apere interesul public. Iar interesul public este lezat atunci când sume importante sunt consumate fără rezultate vizibile, verificabile și utile comunității.
PSD, Zetea și responsabilitatea administrativă
Indiferent de culoarea politică, responsabilitatea pentru banul public este una personalizată. Gabriel Zetea, în calitate de președinte al Consiliului Județean Maramureș, poartă răspunderea politică și administrativă pentru modul în care sunt gestionați banii publici și europeni.
Nu este vorba despre o greșeală minoră sau o scăpare procedurală, ci despre un model de cheltuire care riscă să devină normă, dacă nu este sancționat prin mecanismele legale de control.
Concluzie
Cazul Maramureș nu este singular, dar este emblematic. Este un exemplu clar de diferență între absorbția de fonduri și utilizarea inteligentă a acestora.
În atenția Curții de Conturi a României:
acest tip de cheltuială, în care mult se consumă și puțin se produce, reprezintă exact zona în care controlul financiar trebuie să intervină ferm, profesionist și fără menajamente.
Pentru că, în final, banul public nu este al administrației, ci al cetățenilor. Iar bătaia de joc față de acest principiu nu poate fi mascată la nesfârșit sub eticheta „fonduri europene”.
Aurel Badea
