JD VANCE – REGRETE TÂRZII

Autor: Marius Niculescu

Mein Kampf, cea mai controversată carte din istorie, care anunța abuzurile şi atrocităţile ce aveau să zguduie Germania și apoi întreaga lume cu mult înainte ca acestea să aibă loc, a fost scrisă de Adolf Hitler în timp ce era încarcerat în închisoarea Landsberg, Bavaria, după eșecul puciului de la Munchen, din noiembrie 1923; ea a fost publicată în două volume, primul volum pe 18 iulie 1925, iar al doilea volum în 1926, la Editura Franz Eher Nachfolger.

GPS (Global Positioning System) este un sistem de navigație bazat pe sateliți spațiali, care furnizează informații despre locație și timp indiferent de condițiile meteorologice, oriunde pe glob. Sistemul furnizează capabilități importante utilizatorilor militari, comerciali și civili din lumea întreagă; este întreținut de guvernul Statelor Unite și este accesibil gratuit pentru oricine deține un receptor GPS.

Oamenii au o încredere atât de mare în GPS încât, conducător auto fiind și dorind să ajungi la o destinație cu ajutorul lui, chiar dacă informațiile, experiența și instincul tău îți spun că drumul pe care te duce este greșit și s- ar putea să ajungi în cu totul alt loc decât unde dorești, tu urmezi cu sfințenie indicațiile GPS-ului. Pentru că, în mentalul colectiv, un aparat GPS, ghidat prin satelit, nu poate să greșească!

„N-are cum!”, vorba unui clasic în viață, fost candidat (interzis) la Președinția României!

Dar GPS-ul, câteodată, greșește; și greșește grav! Iată doar două dintre numeroasele cazuri raportate:

• în Belgia, o femeie a urmat indicațiile GPS-ului chiar și când i-a spus „să facă dreapta” direct în lacul Hindenburg;
• un autocar plin cu turiști a fost direcționat de GPS pe o strada medievală din Florența destinată pietonilor; autocarul a rămas blocat între clădiri, iar pietonii au fost nevoiți să coboare și să-și continue drumul pe jos.

GPS-ul nu este infailibil!

Soluția, în cazul în care GPS-ul eșuează, nu poate fi decât recurgerea la metoda tradițională după care ne ghidam în trecut și anume, clasicele hărți turistice.

Democrația este cel mai bun, cel mai just și mai eficient sistem politic inventat de omenire vreodată, care garantează libertățile individuale și participarea civică. Oamenii au încredere în Democrație deoarece ea reprezintă, prin însăși natura ei, prin însuși numele ei, acel sistem politic în care Puterea aparține Poporului!

Iar Poporul are întotdeauna dreptate, Poporul nu poate să greșească niciodată!

„N-are cum!”, vorba unui clasic în viață, fost candidat (interzis) la Președinția României!

Istoria a demonstrat însă, fără echivoc, că acest sistem politic, la fel ca și sistemul GPS, nu este lipsit de vulnerabilități, Istoria a demonstrat că Poporul uneori greșește, situație în care Democrația poate deveni un instrument care facilitează ascensiunea unor lideri autoritari sau chiar dictatoriali.

Unul dintre cele mai notorii cazuri în care Democrația a dus la colapsul propriei sale esențe, este cel al Germaniei interbelice.

Adolf Hitler și Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP) au ajuns la putere prin mijloace democratice, profitând de slăbiciunile Republicii de la Weimar.

Poporul german cunoștea perfect intențiile lui Hitler, atât din cele peste 1000 de lungi discursuri pe care acesta le-a ținut în perioada 1919-1933, cât și din cele aproape 300.000 de exemplare din Mein Kampf, vândute și cu siguranță citite, până la începutul anului 1933!

Și cu toate aceste, germanii l-au votat; într-o perioadă de criză economică și socială profundă, Hitler a reușit să convingă națiunea germană că el reprezintă soluția salvatoare. Democrația a eșuat, iar Poporul german a plătit. Poporul german a greșit!

Ironia sorții a fost că, deși democrația germană oferea mecanisme de protecție împotriva extremismului, ea nu a reușit să împiedice erodarea propriilor sale fundamente.

Acest exemplu subliniază o problemă majoră a Democrației: dacă populația este dezinformată, manipulată sau aflată într-o stare de disperare, ea poate vota împotriva propriilor sale interese și în favoarea unor lideri care subminează libertățile fundamentale.

Democrația nu este infailibilă!

Soluția, în această situație excepțională, este intervenția de urgență, hotărâtă și nedemocratică a Elitei Intelectuale și Politice a Statului, pentru a împiedica o greșeală cu efecte potențial devastatoare pentru poporul respectiv!

James Donald Vance, în vârstă de 40 de ani, este un american tânăr, frumos și deștept născut în Middletown, Ohio, dintr-o familie cu multe probleme: sărăcie, dependență, instabilitate emoțională, violență. Părinții săi, Don și Bev Bowman, cu rădăcini scoțiene și irlandeze, au divorțat pe când el era copil, iar ulterior, JD și-a schimbat numele de familie din Bowman în Vance, luând numele de fată al mamei sale, o femeie dependentă de droguri și alcool; din această cauză, JD a fost crescut în principal de bunicii săi!

La moartea bunicii sale, cunoscută ca “Mamaw”, în 2005, familia a descoperit 19 pistoale încărcate ascunse în diverse locuri din casă, inclusiv sub pat, în dulap și în sertarul cu tacâmuri. Această precauție reflecta dorința ei de a fi mereu pregătită pentru a-și apăra familia, în orice moment.

Donald Trump, Președintele SUA, i-a oferit tânărului american, frumos și deștept, imensa onoare de a-l seconda ca Vicepreședinte și asta în ciuda faptului că, în în timpul campaniei prezidențiale din 2016, JD Vance îl critica dur pe acesta, numindu-l „idiot”, un „dezastru moral” și „Hitler al Americii”!

JD Vance trebuie să realizeze faptul că din momentul în care a devenit Vicepreședinte al SUA, el nu mai reprezintă Partidul Republican, nu mai reprezintă statul Ohio ca senator, ci are o responsabilitate imensă față de America, el reprezintă acum America!

America, farul călăuzitor al Democrației și Libertății, cel mai bun produs al măreței Civilizații Occidentale!!

Dar JD Vance poate greși și chiar greșește atunci când critică România că nu mai împărtășește același valori cu America, cu referire în primul rând la Democrație.

Pentru că România a dovedit un curaj și o maturitate politică fără precedent în Europa, România a dovedit că are un mecanism de protecție a Democrației fără egal, care funcționează ireproșabil, cu eficacitate maximă; un astfel de exemplu este reprezentat chiar de actualele alegeri prezidențiale, când Elita Politică și Intelectuală a Statului Român a eliminat din cursă candidatul la președinție cu cele mai mari șanse, prin anularea pur și simplu a turului doi al alegerilor din noiembrie 2024 și interzicerea aceluiași candidat de a participa la alegerile reprogramate în mai, 2025.

Iată câteva dintre declarațiile candidatului interzis făcute presei, care au stârnit controverse și au generat reacții puternice în societatea românească, unele dintre ele fiind considerate în contradicție puternică cu valorile democratice și pro-occidentale ale României:

• Partidele politice sunt niște gloabe…nu vor mai fi partide politice în această țară. Niciunul!
• Capitalismul este egal cu comunismul; nu este nicio diferență!
• Scutul antirachetă de la Deveselu reprezintă o „rușine a diplomației”. Singura etapă a alegerilor care ne arată fără echivoc care este cel mai

potrivit candidat pentru funcția de Președinte, în viziunea Poporului, este turul întâi al alegerilor prezidențiale.

Or, din cei 18 milioane de români cu drept de vot, candidatul interzis de Statul Român a avut, în turul întâi al alegerilor, doar 2 milioane de voturi; 16 milioane de români nu l-au considerat potrivit de această funcție, 16 milioane de români nu l-au dorit ca Președinte al lor!

Nu sunt pe deplin sigur dacă JD Vance este la curent și cu alte declarații ale candidatului interzis, descalificante pentru un intelect cât de cât normal, cum ar fi următoarele:

• „Orice populație din Europa, dacă va dori să-și cunoască identitatea și rădăcinile, va da sigur de limba română!”
• „Noi putem să avem litrul de benzină la pompă cu un ”
• „Nașterea prin cezariană este o tragedie, deoarece ea rupe firul divin.
• „Eu, s-ascult de medic? Niciodată! Eu mă tratez cu apă de izvor, gândire pozitivă și trei ore de soare pe zi!”
• „Cum poate să știe un doctor, om fiind…eu mă duc în fața lui și îi spun că sufăr, nu știu, de ceva, mă doare asta, cum poate să știe omul ăla mai bine decât mine?! N-are cum!”

• „Vom funcționa foarte curând nu pe telefoane, ci prin telepatie, exact cum funcționează plantele, păsările, ”

JD Vance, te rog să ne ierți, dar un astfel de om nu trebuie și nu va ajunge niciodată Președintele României! Cu sau fără Democrație, cu sau fără America, acest lucru nu se va întâmpla niciodată!

Spre deosebire de Germania interbelică, în România contemporană, Elita și- a făcut datoria, a intervenit la timp, cu eficacitate și o eficiență maximă și a salvat Democrația!

Sperăm că JD Vance va înțelege, asta, într-un final!

JD Vance mai greșește și atunci când, venind ca invitat în casa noastră, în Europa, cu o semeție, o trufie și un dispreț demne de noblețea spiritului său, îi critică și îi jignește pe aliații europeni tradiționali, îi acuză că nu mai împărtășesc aceleași valori cu America, cu referire directă la democrație și libertate, fără a aminti de faptul că tocmai din SUA vin cele mai mari pericole la adresa democrației și libertății europene, sub forma corectitudinii politice, a ideologiei woke, a globalismului, a miliardelor de dolari prin care americanul George Soros, un personaj malefic și satanic, finanțează imigrația masivă în Europa a altor rase decât cea albă, a altor culturi decât cea greco- latină, a altor religii decât cea creștină, amenințând grav însăși existența Civilizației Occidentale din care facem parte!!

Dar ce este mai trist, este că JD Vance nu pune preț și pe alte valori importante, cum ar fi recunoștința și loialitatea, și ele valori sociale la rândul lor, deoarece pot aduce mari beneficii societății în general, nu numai individului.

Dacă JD Vance ar pune preț pe recunoștință, dacă ar pune preț pe loialitate, dacă JD Vance nu ar uita că Europa nu a fost niciodată dușmanul Americii, dacă nu ar uita cât de mult a luptat Ronald Reagan – președintele american ales pentru prima dată de la FD Roosevelt pentru al doilea mandat, în 1984, cu o majoritate zdrobitoare de voturi, cel mai mare procent din istoria SUA – pentru eliberarea Europei de sub Imperiul Răului, de sub comunism, reușind până la urmă imposibilul, adică destrămarea URSS, dacă JD Vance nu ar uita ce spunea Ronald Reagan la 9 iunie 1982 și anume că Europa nu este un aliat secundar, ci un partener egal, de care „suntem legați prin firele istoriei, ale sângelui și ale valorilor comune”, dacă JD Vance nu ar uita aceste lucruri, el ar trebui să procedeze astfel:

• să mulțumească cu fiecare ocazie pe care o are Europei, pentru că a descoperit America, pentru că i-a dat un nume frumos, pentru că Europenii – spaniolii, portughezii, francezii, olandezii și britanicii – au stabilit colonii care au pus bazele societății moderne din America, au adus instituții administrative, infrastructură și tehnologii care au contribuit la dezvoltarea continentului.

• să mulțumească Franței, fără al cărei sprijin Statele Unite nu ar fi devenit niciodată independente de Marea Britanie, fără de care ar fi fost și acum o biată colonie a Coroanei Britanice, ar fi băut ceai din India și nu cafea de la Starbucks. Franța a oferit un sprijin crucial în Războiul de Independență (1775-1783), furnizând arme, bani și trupe; generali francezi, precum Marchizul de La Fayette, au luptat alături de revoluționarii americani, iar sprijinul naval francez a fost esențial în bătălia de la Yorktown, care a dus la victoria finală împotriva
• să mulțumească Europei pentru emigrația masivă din secolele XIX și XX, când milioane de europeni au sosit în America; aceștia au jucat un rol esențial în construirea infrastructurii, în dezvoltarea industriei și în prosperitatea economică a SUA. Germanii, irlandezii, italienii, evreii din Europa de Est și mulți alții au adus cu ei cunoștințe, tradiții și o etică (protestantă) a muncii care au transformat America într-o superputere economică.
• să-și ceară scuze Europei pentru intervenția târzie din timpul celor două războaie mondiale, pentru izolaționismul și neutralitatea, pentru pasivitatea și dorința de profit pe care le-a practicat, fără de care Primul Război Mondial s-ar fi terminat mai repede și cu mai puține victime, iar în cel de- Al Doilea Război Mondial o intervenție mai rapidă ar fi putut preveni extinderea nazismului și a Holocaustului. În ambele războaie, SUA au intrat târziu; deși fără America, Aliații n-ar fi câștigat niciodată, momentul implicării în război reprezintă o mare vinovăție morală a Americii!
• să mulțumească Europei pentru faptul că a fost prima deținătoare a bombei atomice, în urma proiectului Manhattan, care nu ar fi putut fi realizat fără Europenii care au fugit din regimurile totalitare; iar fără bomba atomică, viețile a altor zeci de mii de americani ar fi fost pierdute în Japonia, fără bomba atomică, URSS altfel ar fi tratat cu dușmanul ei
• să-și ceară scuze Europei pentru progresismul pe care l-a exportat pe bătrânul continent, acest cancer ideologic care ne corupe sufletele, ne spune cum să vorbim și cum să gândim, acest neocomunism, acest marxism cultural care a traversat oceanul din chiar marile universități
• să-și ceară scuze pentru imigrația, de neînchipuit altădată, pe care Europa trebuie s-o suporte din cauza unui cetățean american care o încurajează și o sponsorizează; această imigrație nesănătoasă, care a căpătat de fapt caracterul unei adevărate migrații în masă, va duce în final la distrugerea oricărei țări care o permite, țară care va înceta, pur și simplu, să mai existe! Pentru că într-un final, avem o situație în care totul se rezumă la numere; dacă în lume există în prezent 8 miliarde de oameni, iar o țară are, să zicem, 50 sau 60 de milioane de locuitori, e suficient ca doar un mic procent din cei 8 miliarde să se mute în acea țară pentru ca ea să nu mai existe, pentru ca ea să nu mai fie aceeași țară. Există un concept fundamental, potrivit căruia o țară nu este Geografia sa, ci o țară este

Populația sa; conform acestui concept, dacă am lua toată populația României, de exemplu și am teleporta-o în altă parte, să zicem într-o zonă din America, România ar fi tot România; dar dacă în România am teleporta populație din altă parte a lumii, dupa ce în prealabil am teleportat populația României în America, acea regiune geografică, acea parte a lumii nu ar mai fi România – ar fi o altă țară.

JD Vance este un politician american tânăr, deștept și frumos, cu pasiuni nobile, cititul și scrisul – cartea sa autobiografică Hillbilly Elegy, publicată în 2016, a fost un best seller, s-a vândut în milioane de exemplare, schimbându-i definitiv destinul, succesul obținut având ca urmare decizia acestuia de a intra în politică; în anul 2020, cartea a fost ecranizată în regia lui Ron Howard, cu Gabriel Basso în rolul lui JD Vance, alături de mari actrițe, ca Glenn Close și Amy Adams.

Dacă JD Vance ar fi doar un american tânăr, deștept și frumos, care uită anumite lucruri, atunci am putea vorbi de „o amnezie americană”.

JD Vance este însă un american tânăr, deștept și frumos, care ocupă în America înalta demnitate de Vicepreședinte, care reprezintă America; în acest caz particular, nu mai putem vorbi doar de o amnezie americană, ci de o situație cu un potențial ridicat de a deveni „o tragedie americană”!

„Despre asta este vorba”, cum spunea același clasic în viață, fost candidat (interzis) la Președinția României!

PS Romanul „O tragedie americană”, de Theodore Dreiser, apărut în anul 1925 la editura Boni & Liveright din New York, reprezintă o epopeee zguduitoare a omului care, atras de mirajul bogaţiei, încearcă prin toate mijloacele să-şi realizeze visul. Inspirat de o întâmplare reală petrecută în statul New York, cartea relevă cât de puternic este impactul unei asemenea dorinţe asupra conştiinţei umane.

Clyde Griffiths, un tânăr crescut într-o atmosferă bazată pe sărăcie și pe lipsuri materiale, făcând parte dintr-o familie de misionari religioși, este frământat de toate aceste lipsuri din timpul copilăriei sale, lipsuri care pun stăpânire pe gândurile acestuia, și-l fac să-și dorească să escaladeze cât mai rapid în ierarhia socială și să ajungă un om bogat.

Romanul a fost publicat în trei volume, fiecare volum având câte un subtitlu sugestiv: “Mirajul bogăției”, “Prețul parvenirii” și “Regrete târzii”.