L-am așteptat degeaba pe Trump aseară, treburile rămân așa cum le-a stabilit el cu Putin! N-a zis nici ”TURUL 2, ÎNAPOI!”

Autor: Cozmin Gușă

Aseară, nu doar jurnaliștii, dar și oamenii curioși de mersul lucrurilor în lume, și cei din România, și cei din Europa, am așteptat cu toții discursul ce ar fi trebuit să fie istoric al lui Donald Trump, de la adunarea republicanilor, de pe lângă Washington, în Maryland. Așteptările au fost degeaba. În discursul său, previzibil pentru apropiații lui, impredictibil pentru noi, cei care aveam așteptări, m-a convins că treburile rămân așa cum le-a stabilit el împreună cu Vladimir Putin, respectiv echipele lor de negociatori.

Care erau așteptările? Să lămurească mai bine raportarea Americii la Europa, în plin conflict declarațional între oamenii săi, oamenii președintelui Trump, și liderii europeni, înaintea unor vizite – ale lui Macron, președintele Franței, Keir Starmer, premierul Marii Britanii – care vor fi săptămâna viitoare. Cred că și nemții au așteptat un mesaj de la Donald Trump, care n-a venit; bineînțeles că și ucrainenii, care au trebuit să se resemneze și, probabil, aflând aceste detalii în cursul serii, au dat drumul unor știri pe surse, ce marchează faptul că sunt gata să cedeze resursele minerale și nu numai ale țării lor către marele fond american, ce va fi deținut în proporție de 100% de către americani. În ce privește așteptările românilor, ele erau mult exagerate, dar nici măcar cele minimale, legate de a ne pomeni măcar de la o tribună importantă, n-au fost satisfăcute.

Donald Trump s-a lăudat cu scorul senzațional din sondaje; ăsta-i omul, așa face el politică, nu e nimic de condamnat, de aia a fost ales, numai că treaba asta cu scorul în sondaje este importantă atunci când ai alegeri, iar alegerile au trecut demult. În schimb, Donald Trump l-a preamărit pe Javier Milei, președintele Argentinei, inventând pe loc o nouă deviză de tip MAGA („Make Argentina Great Again”), care înseamnă ralierea la politicile Americii. A fost amabil cu Polonia, a fost amabil cu Italia, lideri importanți din cele două țări se aflau de față, însă Donald Trump nu și-a luat responsabilitatea de a lămuri în fața unei adunări eminamente politice, prestigioase, ceea ce se va întâmpla cu lumea, ori asta sigur că trebuie să ne îngrijoreze, în condițiile în care temperatura s-a ridicat și s-a tot ridicat pe măsură ce, pe rând, șeful Pentagonului, vicepreședintele Americii, Secretarul de Stat, emisarii speciali, au evoluat în trepte, exprimându-se legat de un viitor pe care nu ni-l dorim, dar era bine măcar să-l știm.

Spectacolul se amână, deci. Din nefericire, se amână și pentru România, care, la nivel politic, se află într-o stare de perplexitate, atât în ceea ce privește atitudinea puterii (urmăriți declarațiile celor care guvernează, nu o să pricepeți nimic), dar și în ceea ce privește atitudinea opoziției, și mă refer aici la opoziția suveranistă. Acolo, suveraniștii au sperat, nu s-a întâmplat nimic și era puțin probabil să se întâmple, pentru că ar fi trebuit să fie o legătură cauzală între ce s-a petrecut ieri în România, apropo de marele miting suveranist, care a fost un mic miting suveranist, și ce ar fi trebuit să spună Trump. Cu siguranță, dacă milionul de oameni promis de George Simion ar fi fost ieri în Piața Constituției sau nu neapărat în Piața Constituției, peste tot în România, în Piața Constituției puteau să fie 200.000 și încă câteva sute de mii prin țară, alta ar fi fost atitudinea lui Donald Trump, pentru că, nu-i așa, el ține mult la aplauze și la aprobarea publicului, indiferent că publicul este american sau românesc. Din acest motiv, nu s-a auzit ceea ce așteptau mulți și ceea ce sugerau liderii suveraniști, anume „turul doi înapoi”. E limpede, de astăzi suntem în linie dreaptă pentru noile alegeri prezidențiale pe care America le lasă să se desfășoare, după cum vedem, în felul în care vor dori autoritățile românești sau în felul în care e posibil, și eu cred asta, să se fi negociat la mesele de negocieri unde noi nu avem acces, nici noi, nici alți parteneri, deci trebuie să luăm totul de-a gata.

„Așteptându-l pe Trump”, dacă vreți să parafrazez titlul unei celebre piese de teatru, a însemnat că ne-am lămurit că nu ni se spune ce se va întâmpla cu noi, iar concluzia este că nu ni se spune pentru că încă nu s-a decis și este previzibil ca acea decizie să nu vină în trendul popular românesc, deci, nevenind în trendul popular, nu va fi o decizie populară.