Autor: Liviu Alexa
Bonus pentru voi, cititorii mei
Platforma Substack este una special construita pentru o legatura buna cu cititorii si permite adeseori ca cel ce creeaza, scriitorul sau ziaristul sau bloggerul, sa poata sa isi cadoriseasca fanii cu diverse lucruri mai speciale: vouchere sau chiar carti gratuite.
Fratele meu Dragos Alexa este un destept, o minte complicata si curioasa, un intelectual aparte. Si poate, de aia, ca si mine, isi gaseste mai greu locul pe lumea asta plina de cocartzari agramati si de curvoance cu sinapse pline doar de hialuronic.
A scris recent o carte – “Antreprenocefalograma” – si l-am convins cumva sa ma lase sa o ofer gratuit cititorilor mei, chiar inainte de a ajunge in librarii.
“Antreprenocefalograma” este o radiografie sinceră și directă a antreprenoriatului românesc actual, care analizează atât problemele fundamentale cu care se confruntă antreprenorii, cât și potențialele soluții pentru dezvoltarea unui ecosistem antreprenorial sănătos.
Spre deosebire de alte cărți de business care promit rețete rapide de succes, această lucrare:
– Analizează realist “cancerul” care afectează antreprenoriatul românesc
– Identifică principalele “păcate” ale mentalității antreprenoriale actuale
– Propune soluții concrete pentru dezvoltarea unei culturi a inovației
– Oferă perspective practice despre cum poate fi cultivat spiritul antreprenorial autentic
– Abordează atât dimensiunea individuală cât și cea sistemică necesară schimbării
Scrisă într-un stil direct și presărat cu umor, cartea se adresează atât antreprenorilor actuali, cât și celor care vor să înțeleagă mai bine provocările reale ale antreprenoriatului românesc și cum poate fi acesta îmbunătățit pentru generațiile viitoare.
Dacă vrei să înțelegi de ce antreprenoriatul românesc se află în situația actuală și care sunt pașii concreți pentru dezvoltarea lui sănătoasă, această carte merită citită.
Doar azi, poți downloada această carte din simplul motiv că e de „citit” și despre a face profit.
Da click AICI! Lectura faina!
Despre Dragos Alexa, cine e si ce ii poate capul, AICI.
Jos cu cloapa pentru Isarescu!
L-am criticat de atatea ori pe Mugur Isarescu, seful BNR, dar azi trebuie sa il felicit: era necesara interventia lui, semnalul de alarma tras si anume ca vine mooooia crizei si ca toate cantecele politrucilor din campania electorala, cum ca nu se vor scumpi taxe si nu va creste inflatia, sunt niste falseturi!
Asta a zis azi, asa, mai notabil:
- Au crescut importurile
- Contul curent nu arată bine. Deloc.
- Prima de risc se menține cea mai ridicată din zonă.
Contul curent este un indicator important a economiei. Este definit ca sumă a balanței comerțului (exporturile de bunuri și servicii minus importurile), a venitului net din străinătate și a transferurilor curente nete.
Adevarata veste proasta despre care nu vorbeste nimeni
BNR s-a uitat la toate firmele din 2007 până în prezent ca să identifice poveștile de succes, adică acele firme care au reușit să-și crească sustenabil profitabilitatea, cifra de afaceri, iar indicatorii de lichiditate să fie corespunzători.
„N-am găsit foarte multe: 2.600, cele mai multe fiind IMM-uri”, a declarat Florian Neagu, director al Direcției de Stabilitate la BNR.
Adica atata au putut guvernantii si gestionarii economiei romanesti sa produca in 35 de ani: DOAR 2600 de firme romanesti de succes si foarte putini giganti.
Majoritatea entităților care trăiesc cu capital negativ, trăiesc în această stare mai bine de 10 ani.
„Cum poți să-ți duci business-ul în această stare? Cel mai probabil nu putem vorbi de o dezvoltare, mai mult de subzistență. Dacă ne uităm dacă aceste companii generează vulnerabilități în cadrul economiei, vedem că o parte importantă din plățile restante (facturi plătite), pe acest canal provin. Din partea firmelor cu capital negativ”.
Cam 60 de sereleuri per judet. Atata am putut.
Fura curent, dar ii dau dreptate in problema drogurilor
Nu va fi niciodata ministru la Interne, dar are dreptate mare in privinta drogurilor.
Va rog sa cititi declaratia lui, stiti ca il iau la 11 metri mereu, dar Becali aici nu abereaza. Scolile si strazile din Romania sunt pline de droguri fiindca statul e foarte slab, fiindca sunt nu putine cazuri de vamesi si politisti implicati in trafic.
Consumul de droguri poate fi stavilit doar de o singura maniera: pedepse imense, de sa le planga chilotii parintilor ca nu isi mai vad plozii in libertate pana la capatul vietii.
Arabia Saudita, Thailanda, tari in care trebuie sa ai mari coite sa te apuci de trafic, fiindca, odata prins, nu mai iesi nici daca invie Elvis Presley.
„Dacă aș fi ministru de Interne, într-un termen de 3-4 ani nu ar mai exista nici măcar un gram de droguri în România. Cea mai mare problemă este că și în instituțiile statului sunt oameni care consumă substanțe interzise. Cum să creezi legi împotriva drogurilor dacă cei care trebuie să le aprobe sunt drogați?”, a afirmat Becali.
În opinia sa, mulți dintre cei care lucrează în statul român, inclusiv tineri de 25-40 de ani, recurg la droguri pentru a se simți puternici sau pentru a face față presiunilor. „Ei consumă alcool, cocaină sau alte substanțe, mai ales în cercurile sociale. Cum să le spui să voteze o lege strictă împotriva drogurilor când, în sine, se tem că ar putea fi afectați?”, a continuat afaceristul.
Becali a propus și măsuri de control mai severe. „Dacă eu aș fi ministru, aș introduce teste antidrog pentru șoferi și aș cere ca cei care sunt prinși drogate să rămână fără permis și să meargă direct la închisoare. În plus, nu e nicio scuză că aparatele antidrog sunt scumpe – cu 300 de milioane de euro putem achiziționa cele mai moderne echipamente. În câteva secunde am putea ști dacă cineva a consumat droguri, iar toleranța zero ar trebui să fie regula”, a concluzionat Gigi Becali într-un interviu.
Minim 9 republicani mai intra in House si America va fi total rosie
Pe proiectiile pe care m-am uitat, numaratori in desfasurare, lucrurile par clare: republicanii vor depasi cifra de 218, ba chiar pot sa ajunga la 223.
Se intra in starea de TRIFECTA, o situatie oarecum specifica unei natiuni ca SUA in care un partid are control total (macar doi ani) pe casa Alba si pe cele doua Camere.
Sunt foarte multi analisti care considera trifecta o agresiune a exercitiului politic, dar si foarte multi sustinatori ai acestui principiu care permite, macar pentru o perioada ca partidul cel mai puternic sa conduca fara oprelisti tara.
Este situatia ideala pentru Trump si republicani, dar am vaga impresie ca exact aceasta stare de fapt, de altfel de dorit, se va altera foarte curand: presedintele Trump da semne ca vrea sa fie puternic, dar si in partidul Republican sunt destui care pot sa il infrunte si care au si ei interesele lor.
Ne vom distra. Sau vom plange.
CLUBUL FUNDAMENTALIȘTILOR ”ECO”
de Adrian Onciu
Sub deviza ”Să salvăm planeta, noua noastră patrie”, astăzi debutează în Azerbaidjan summitul COP29 privind schimbările climatice. Iar globaliștii au suficiente motive de îngrijorare.
Trump a declarat recent că schimbările climatice sunt ”o mare farsă”. ”Nu avem o problemă de încălzire globală”, a punctat noul șef de la Casa Albă, care intenționează să scoată Statele Unite din Acordul de la Paris. Așa cum a făcut-o și în 2017, în timpul primului său mandat.
Washington-ul a fost unul dintre artizanii Acordului de la Paris din 2015, care prevede ca cele 195 de țări semnatare să prezinte planuri naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. De asemenea, pactul solicită națiunilor mai bogate să plătească pentru proiectele climatice, însă nu există sancțiuni în cazul nerespectării acordului.
Sub conducerea președinților democrați Obama și Biden, Statele Unite au fost port-drapelul luptei cu încălzirea globală. Americanii nu doar că au contribuit cu fonduri substanțiale, dar au reprezentat principala pârghie de presiune asupra țărilor ezitante. În mod paradoxal, inclusiv membrii cartelului OPEC+ al exportatorilor de petrol sunt semnatari ai Acordului de la Paris.
Marea miză (netransparentă) a renunțării la combustilii fosili ar fi, din punctul de vedere al inițiatorilor globaliști ai Acordului de la Paris, lovirea sub centură a unor state nealineate ca Rusia și Iranul. Iar principalul beneficiar rămâne, în continuare, China – în plus, mare importator de petrol și gaze. Interesele Beijingului în implementarea Agendei 2030 a ONU ar putea fi una dintre explicațiile rămânerii Rusiei și a Iranului sub umbrela Acordului de la Paris.
Ei bine, Donald Trump consideră că cea mai vizibilă amenințare la adresa SUA nu este Rusia, ci China. Așa că noul președinte încearcă prin subminarea proiectului ”climatic” globalist pe de o parte să diminueze profitul Beijingului, iar pe de altă parte să le sufle în pânze firmelor americane de exploatare a energiei convenționale (vezi sugestia Ursulei von de Leyen de a cumpăra GNL american). Să nu uităm: SUA sunt numărul 1 în topul mondial al producătorilor de petrol și gaze.
Dacă influența Chinei asupra Rusiei nu este chiar atât de mare precum o văd unii, pasul firesc al Kremlinului ar fi să denunțe Acordul de la Paris imediat după Statele Unite. Ar fi în logica lucrurilor și în interesul național al Rusiei. De asemenea, Teheranul ar trebui să procedeze identic. Ca și Venezuela sau alți exportatori de petrol teoretic nealineați politicilor globaliste ale Casei Albe.
La summitul COP29 din Azerbaidjan vor participa doar câțiva democrați din Congresul american. Senatorul Sheldon Whitehouse a declarat că o mare parte a SUA (aka cei 20 de guvernatori democrați, din totalul de 50) este încă ”angajată să conducă planeta departe de catastrofa climatică”. În ciuda anunțatelor decizii ale noii administrații de la Casa Albă, senatorul Whitehouse visează frumos: ”Nu vom renunța la lupta pentru combaterea schimbărilor climatice și împotriva corupției legate de combustibilii fosili care va prelua în curând puterea la Washington”.
Ca și în cazul continuării războiului din Ucraina, neocomuniștii de la Bruxelles sunt deciși să preia de la administrația Biden inclusiv sarcina prevenirii Apocalipsei Climatice. Și asta în pofida efectelor catastrofale asupra economiei UE.
De menționat că Uniunea Europeană generează doar 8.4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial. În Top 3 se află China, SUA și India, cu un procent cumulat de 42.6% din totalul emisiilor poluante în cele 195 de țări ale lumii semnatare ale Acordului de la Paris.
Ar fi de așteptat ca Trump să încerce o normalizare a relațiilor cu Rusia, în timp ce va face totul pentru a opri ascensiunea Chinei și a dinamiza economia Statelor Unite. Iată cheia în care ar trebui interpretată ieșirea din clubul globaliștilor deghizați în fundamentaliști ”eco”. O deghizare cam stupidă și necredibilă.
Presa americana are o problema mai mare decat politica americana
de Dan Pavel
Mvai… am plâns! Ăștia nu înțeleg. Sunt de-a dreptul înduioșători. Lacrimile lui Jimmy Kimmel, mucii lui Stephen Colbert, furia lui Rachel Maddow și John Oliver, jelania babetelor din rubrica de Lifestyle și isteria lucioaselor de la Hollywood sunt ca o dulce alinare pentru mulțime. Nu stârnesc revolta maselor, ci satisfacția acestora. Cât era de greu să-ți dai seama că nu poți trolla publicul un mandat întreg fără să te coste mai târziu? Oamenii de rând s-au săturat de predicile afectate ale acoliților lui Epstein, Weinstein sau Diddy. Îmbuibații de pe Insula Distracției, vedetele care se pupau pe gură cu proxeneții de război, nobilimea de mucava și intelectualii arvuniți sunt profund detestați de majoritate. Hollywood-ul a pierdut și puținul capital de imagine pe care îl mai avea. După ani de zile de psihoză ideologică, excese și scandaluri sexuale, oamenii s-au săturat de vedete. Voiau să fie amuzați de clovni, nu conduși de aceștia.
Pe Harris a tras-o în jos faptul că s-a aliat cu toată viermuiala aia din Beverly Hills. Lumea și-a amintit de spumele lui Sean Penn despre cum ar trebui să folosim armamentul nuclear împotriva rușilor. Apoi de crizele lui de Niro la adresa alegătorilor. Apoi de bâțâiala tâmpitelor care amenințau că fug din țară și tot așa. A curs memăria împotriva tuturor. O mamă cu doi copii flămânzi și rate la mașină nu dă două parale pe îngrijorările lui Cate Blanchett sau pe istericalele lui Oprah Winfrey. Astea sunt decolate pe altă planetă dacă au senzația că femeile obișnuite rezonează cu problemele unor dive multimilionare. Bărbații care se îngrijorează că n-au bani să facă plinul sau să-și îmbrace copiii nu pleacă urechea la dramoletele electorale ale lui George Clooney. Le-au adus ăștia pe J-Lo și pe Taylor Swift să vândă Kamala Harris? Who gives a fuck? Fanele lui Swift au paișpe ani și nu votează, iar cocălăresele mobilizate de Jeni de la Bloc au trei neuroni și nici nu știu cum arată o secție de vot. Cu ce vedete vindeai tu Kamala Harris la niște amărâți? Mai ales după ce elita asta i-a certat ani la rând că bebelușii lor poluează și că părinții ar trebui să rămână săraci ca să salveze planeta. Asta în timp ce ele se duceau cu avioanele personale la întrunirile ecologice și ardeau juma de tonă de motorină pe oră cu iahturile pe la Cannes.
Toată aroganța asta a fost răsplătită. Dinastia Hollywood s-a compromis definitiv cu toți idioții care au ales să-și murdărească arta implicându-se în păruielile CIA și meschinăriile politice de cartier. Vedetele au vândut ură, războaie, ideologii, jafuri economice și politicieni murdari. Fix ce nu voia să cumpere mulțimea care venise pentru distracție. Lumea se schimbă și merge mai departe, oricât ar insista ăștia s-o tragă înapoi. Electoratul se împrospătează într-un mod neplăcut pentru ei. Boomerii mor acușica, GenX mai au un pic și ies la pensie, iar milenialii schimbă prefixul cât de curând. S-au trezit cu familii și responsabilități, într-o societate în care bătrânii ”eroii ai democrației” i-au mințit și le-au tras preșul de sub picioare. GenZ se dezmeticește ușurel și vede ce perspective de viitor nu mai are. Locuințe prohibitiv de scumpe, locuri de muncă instabile, inflație galopantă, sclavie corporatistă și bancară. ”You’ll own nothing and be happy”. În condițiile în care hodorogii care au stricat lumea vor să trimită tineretul pe front ca să moară tot pentru averile oligarhiei. Tot ce au învățat copiii despre lume nu mai este valabil. Nu mai există joburi din care te poți pensiona. Nu mai poți crește 2,5 copii din 40 de mii de coco pe an, ca în filmele anilor 90 despre visul american.
Încrederea în presă și vedete e la un minim istoric. Nu mai crede nimeni în știri. Nu se mai uită nimeni la Premiile Oscar sau Globurile de Aur. Simpatia pentru actorii milionari și vedetele de televiziune s-a cam stins de pe fața pământului. Consumatorii se uită la mulți dintre ei cu un amestec de scârbă și deznădejde. Filmele, muzica și jocurile lor încărcate de conținut ideologic abia dacă își mai recuperează bugetele de producție. Asomarea mulțimii cu spectacole, păpușele Star Wars și filme cu supereroi a devenit mult mai dificilă. Corporațiile de divertisment pierd bani cu nemiluita pe modelul ăsta de afaceri cu reeducarea ideologică. Toate talk-show-urile de divertisment sunt în colaps de audiență încă de pe vremea când s-au retras Letterman și Conan O’Brien. Formatele politice îmbâcsite, cu răspunsuri de 30 de secunde și publicitate la cremă de reumatism, au rămas pentru talibani, analfabeți funcțional sau amărâți care nu au acces la net. Podcast-urile în format lung rup în două toate televiziunile de știri la un loc. Oamenii se înghesuie să asculte răspunsurile explicate pe îndelete. Tucker Carlson a devenit mai mare decât Fox News în secunda în care a fost dat afară. Formatul relaxat al lui Rogan a cam îngropat capetele vorbitoare de la televizor. Chiar dacă nu-ți plac toți invitații lui, chiar dacă și Rogan aberează uneori, măcar îl poți asculta pe îndelete și-ți poți forma o opinie proprie. Înțelegi că, în trei patru ore, e imposibil ca discuțiile să n-o ia pe arătură, dar ai timp să aprofundezi și să analizezi lucrurile de capul tău. Fără să te înjunghie în timpane toate toroipanele de presă care întrerup firul conversației de frică să nu adoarmă bunicuțele în fața televizorului.
Interviul cu Trump a făcut mai multe vizionări decât au avut toate televiziunile de știri care au duduit împotriva lui. A rupt pe genunchi la audiențe, cu toată manipularea algoritmică făcută de Youtube care a refuzat să-l urce în trending, deși avea 33 de milioane de vizionări în mai puțin de două zile. A rupt în condiția în care l-au sabotat la indexare și nu putea fi găsit în prima zi nici căutând episodul după nume. Harris a fost efectiv imbecilă că nu s-a dus, deși bănuim cu toții că n-ar fi rezistat să vorbească trei ore de capul ei. A fost o greșeală gravă să impună un format arhaic, de 40 de minute, în care Rogan trebuia să se ducă la ea ca s-o asculte cum citește răspunsurile de pe foaie. Joe Rogan e o instituție cu penetrare mai mare decât CNN, FOX și MSNBC la un loc. Face miliarde de vizualizări. Are potențialul de a-ți aduce milioane de voturi. Nu vine instituția la tine. Tu te duci la instituție, cum te-ai fi dus la oricare alt trust media, dar idioții nu înțeleg efectiv ce este internetul sau cum se folosește. CNN cântă singur în veceu comparativ cu ce audiențe fac comicii, jurnaliștii sau profesorii de pe net. Youtube, Spotify, Rumble, Odysee, X, TikTok, Facebook, Telegram, Reddit, forumurile, darkweb-ul… diversitatea vocilor și varietatea opiniilor este atât de mare încât presa mainstream a devenit efectiv penibilă cu litania ei monotonă. Când auzi vreun amic propagandizat la cap cum recită titluri BBC sau WaPo, te bufnește și râsul. Cine dracu mai citește așa ceva în afară de femeile de serviciu și portarii de pe Wall Street? Ăsta e analfabetism informațional. Înseamnă că nu știi să folosești internetul. Te apucă hlizeala pentru că poți asculta patru ore de context discutat de niște oameni cu gura lor. În secolul 21 nu mai poți lăsa presa să-ți traducă ce-au spus oamenii ăia într-un titlu mincinos de cinci cuvinte. Lumea s-a prins demult că presa ”legacy” trunchiază totul. Editează și răstălmăcește în sloganuri scurte niște evenimente care au nevoie de un context mult mai larg și de o discuție fără istericale.
Presa mainstream nu mai e mainstream. A devenit periferică. A rămas pentru talibanii care agită pumnul, ca un reflex pavlovian, când li se prezintă imaginea cu maimuța zilei: ”Pe cine detestăm noi astăzi. Nu veți crede! Nucleara! Informația bombă a momentului!”. Presa veche, monolitică, nu-și mai scoate banii nici din trafic, nici din abonamente. E dependentă de corporații donatoare și de contracte cu clasa politică. Publicul ei e pe ventilație mecanică. Și când încearcă un format modern de genul podcast sau streaming pe social media, ați văzut că se blochează tot la șablonul de televiziune. Dau jdemii de coco pe lumini și camere, pe vestimentație și mobilier. Apoi sunt bățoși, birocratici și paralizați emoțional. Vorbesc tot în limba televiziunii de știri. În crize, titluri scurte și opinii de zece secunde. Sunt tot în studio, nu la o discuție lungă cu cafeaua în mână. Podcast-ul ideal ăsta e – trei amici în tricou care discută calm la o țigară pe canapea. Nu mumii birocratice împăiate, la costum și cravată, pe care le-au adus serviciile cu stivuitorul în emisiune. Un puștan face mai multă audiență filmând cu telefonul la el în apartament, decât fac ăștia cu carele de reportaj și studiouri de milioane de euro. Până se mișcă presa cu un articol de șase rânduri, apar trei mini-documentare pe Youtube despre evenimentul respectiv. Dacă vrei să știi ce gândesc oamenii ca Trump, Bobby Kennedy sau Bernie Sanders, îi asculți cum vorbesc trei ore la unul în sufragerie. Nu zece secunde pe CNN.
Cui dracu’ îi pasă ce crede Lady Gaga despre alegeri, ca să se mai uite lumea în gura lui Jimmy Kimmel sau alții ca el? Norocul multora e că sunt difuzați în gări și aeroporturi, că altfel nu mai știa nimeni că există. Îi ține Google artificial în capul paginii, că altfel trebuiau să ne trimită mail-uri ca să știm că sunt vii. Ultima bătălie este pentru controlul motoarelor de căutare. Rețelele sociale sunt pe jumătate îngropate. Televiziunile sunt cam pa. Tot aparatul mediatic a cântat la unison în ultimii opt ani și tot n-a reușit să miște electoratul. Fosilele vechiului regim propagandistic și traficanții de panică își vor da obștescul sfârșit în mod natural, odată cu trecerea generației care se mai uită în gura lor. Că și-ăștia se mai uită doar ca să își amintească să-și ia pastila de tensiune la ora la care începe emisiunea. Cu ce vor fi înlocuite aceste fosile este o altă discuție și mai deprimantă. În epoca AI, în care conținutul generat automat domină toate platformele, rămâne la fel de greu să afli ceva pe bune. Algoritmii care forțează percepțiile mulțimii sunt din ce în ce mai bolovănoși.
Trăim în era fosilizării vechiului sistem, a deconectării de la firul narativ însăilat de o aristocrație îmbătrânită care nu se poate adapta. Guriștii elitei se zbat împotmoliți în mlaștinile de smoală ca dinozaurii. Ultima generație de vedete de televiziune și prima generație de vedete create pe internet urmează să se pensioneze cât de curând. Faptul că plâng în direct și își înjură până și publicul care le-a rămas este un semn de disperare. Nu mai impresionează pe nimeni. Refuză să-și accepte extincția cu demnitate. Sunt ca actrițele alea porno care trebuiau să se retragă acum un deceniu, dar nu și-au pus bani de-o parte, iar acum sunt forțate să-și împingă la loc prolapsul rectal ca să mai dea o tură prin fața camerelor. Atât despre politică până după alegerile noastre. Mă duc să mă culc, că n-am dormit toată noaptea de tristețe că plâng vedetele în America.
sursă: strictsecret.com
Poate te uiti si pe “End the Fed” de Ron Paul. Ca sa intelegi cine produce inflatia. Si cui acorzi felicitarile si dansul.