Autor: Sarmiza Andronic
Pe 28 septembrie 2025, Moldova merge din nou la urne, dar în loc să fie un exercițiu real de alegere, pare mai degrabă o repetiție a aceluiași scenariu scris la Bruxelles și jucat de ani de zile. Maia Sandu este prezentată ca soluția finală, omul providențial, singurul garant al Europei, în timp ce restul candidaților sunt aruncați la gunoiul etichetelor – pro-ruși, populiști, extremiști.
Schema este simplă și a devenit obositoare, pentru că în Moldova de azi dacă nu o vrei pe Maia înseamnă că ești împotriva viitorului european, iar chestia asta e băgată pe gât zi și noapte de presa finanțată din afară, de ONG-urile umflate cu bani externi și de liderii europeni care o ridică în slăvi cu o pasiune pe care nu o arată niciunui alt șef de stat european. Adevărul este că tot acest cult al Maiei Sandu există mai mult în capitalele europene decât la Chișinău. Ursula von der Leyen o tratează ca pe o eroină, Macron îi oferă scene internaționale, Merz o aplaudă, iar restul liderilor europeni o prezintă ca model pentru întreaga regiune, în timp ce din ce în ce mai mulți cetățenii moldoveni o privesc cu suspiciune.
În campanie, PAS a pierdut procente serioase, încrederea în Maia s-a prăbușit vizibil, iar oamenii nu au mai înghițit povestea cu „salvatoarea”. Viața lor de zi cu zi a devenit tot mai grea, salariile au rămas mici, prețurile au crescut, exodul a continuat, iar promisiunile de reforme și bunăstare nu s-au materializat. În loc de soluții, oamenii au primit un bombardament de propagandă ambalat frumos, plătit din afară, care a încercat să îi facă să creadă că votul pentru Maia nu este doar politic, ci aproape o obligație morală. Iar aici, ONG-urile finanțate generos din Europa au jucat un rol esențial. Ele au organizat traininguri, au derulat campanii de „informare”, au produs rapoarte și sondaje, toate cu același scop, să transmită mesajul că Maia Sandu este singura opțiune.
Campania a scos însă la suprafață o serie de mizerii – alte partide proeuropene, posibile alternative la PAS, au fost blocate sau reduse la tăcere, candidații incomozi au fost împiedicați să își facă liber campanie, canalele media critice au fost închise, iar arestările considerate de mulți drept politice au completat tabloul. Astfel, competiția electorală a devenit o farsă, iar campania s-a transformat într-un monopol al PAS și al Maiei Sandu.
Și totul este cu atât mai absurd cu cât Statele Unite, unde Trump s-a întors la putere, nici măcar nu o bagă în seamă. Dacă pe vremea lui Biden era invitată la Casa Albă și prezentată ca o poveste de succes, acum nici nu se vorbește despre ea. Biden a susținut-o exagerat pentru că se potrivea perfect în agenda lui de export al „democrației” și pentru că avea în spate rețeaua de ONG-uri soros-iste care o împingea constant în față. Astăzi însă, Washingtonul lui Trump nu are nici timp și nici chef pentru Moldova, iar Maia Sandu rămâne complet dependentă de liderii europeni, care continuă să o sprijine…cumva, parcă necondiționat.
După acest spectacol, alegerile de pe 28 septembrie nu mai seamănă a alegeri libere, ci mai degrabă a ritual prin care moldovenii trebuie să valideze ce a decis deja Bruxelles-ul. Rămâne senzația cruntă că moldovenii nu aleg, ci li se transmite la final ce trebuie să creadă că au ales.
sursa: ziuanews.ro
