Autor: Adrian Severin
Ieri, 2 octombrie 2021, demonstrațiile masive din București (Piața Victoriei, Piața Universității și Cotroceni), precum și din alte orașe ale României, nu au fost decât o repetiție pentru ceea ce urmează. S-au verificat soluțiile de mobilizare, vulnerabilitățile, modalitățile de solidarizare cu organele de ordine, pericolul ciocnirii orgoliilor personale, infrastructura tehnică, riscul provocărilor și căile de contracarare a diversiunilor, perversiunea mass mediei (în special a televiziunilor și, cu precădere trădarea poporului de către televiziunea publică) etc.
A fost de asemenea un test de stres al guvernanților care a dovedit că aceștia, în nesimțirea și obediența lor față de stăpânii oculți, nu pot fi clintiți prin demonstrații pașnice.
Raed Arafat spunea că „cei care participă la protest știu că încalcă regulile”. Regulile cui? Regulile tale? Care popor ți-a încredințat ție puterea de a-i stabili reguli?! Regulile unui guvern care a trădat țara și a încălcat toate legile, suspendând fără rușine Constituția? Regulile unui Președinte incapabil și trădător care a răsturnat în fapt ordinea constituțională procedând la o lovitură de stat permanentă?! Regulile voastre încalcă, după cum bine știți, toate regulile noastre. De aceea voi sunteți în afara legii, iar nu noi. Și nu voi aveți a ne amenda pe noi, ci noi suntem îndreptățiți să vă amendăm pe voi. Vouă trebuie să vă fie frică fiindcă amenda poporului, amenda celor fără de putere este totdeauna cumplită.
Pornind de la concluziile trase, marea ridicare abia acum urmează. Decembrie 2021 va putea fi asemenea lui decembrie 1989. Atunci, regimul cădea în contextul retragerii Rusiei sovietice din Europa de est. Acum va cădea în contextul retragerii SUA din Europa de est. Și din nou tocmai în România mămăligii se vor înregistra violențele cele mai mari.
Până atunci trebuie să fie clar că demonstrațiile de ieri nu au fost împotriva vaccinării sau a vreunui vaccin, ci împotriva folosirii criminale a unei viroze pentru a limita drepturile și libertățile cetățenești, împotriva încercării ticăloase de a-i ridica pe vaccinați contra nevaccinaților și invers prin josnice discriminări, împotriva violării contractului nostru social care este Constituția României, împotriva modului criminal în care românii sunt dați pradă morții într-un sistem medical sabotat de către conducătorii politici ai statului înșiși, împotriva crizei economice induse și apoi negestionate care produce inflație, șomaj, falimente, creșterea facturilor la energie și o iminentă lipsă de alimente. Foamea, frigul, nesiguranța zilei de mâine, împreună cu sentimentul absurdului și fricii transformat în furie de masă, revin în actualitate.
Totodată a fost un protest împotriva renunțării la suveranitatea țării, la apărarea resurselor ei strategice și la afirmarea identității sale culturale / spirituale.
Sunt unii care spun, chiar cu bună credință, că, necrezând în viruși și vaccinuri, și de aceea încălcând toate normele de protecție instituite de guvern (se subînțelege la recomandarea specialiștilor care până acum au greșit cu toate previziunile și soluțiile), demonstranții au dovedit lipsă de bun simț pe care o vor plăti valurile de bolnavi ce vor apărea de pe urma acțiunii lor nepermis de riscante sub aspect medical.
Mă tem că bunul simț a fost ucis atunci când niște guverne inepte și trădătoare au ascuns în spatele luptei împotriva unui virus care a provocat la nivel mondial o rată a mortalității de 0,14%, măsuri menite să ne desocializeze, să ne dezetatizeze și să ne lipsească de drepturi și libertăți pentru dobândirea cărora mulți au murit.
După aproape doi ani de răbdare, apare tot mai clar, și asta inclusiv la nivelul bunului simț, că a mai aștepta înseamnă a acționa prea târziu.
În toată lumea au fost proteste încă și mai mari și nu s-a stabilit nici o legatură între ele și rata îmbolnăvirilor. De ce ar fi altfel în România? Iar de ar fi, dacă acesta este prețul libertății, el trebuie plătit.
Cei care cred în izbăvirea prin vaccinare au dreptul să creadă, iar cei care nu cred au dreptul să nu creadă. Dacă toate aceste drepturi ar fi respectate, nimeni nu ar avea dreptul să îi trateze de sus, să îi judece și să îi discrimineze pe ceilalți.
Oricum, la demonstrații au fost și cei care cred în vaccin și cei care nu cred, și cei care au avut experiența bolii și cei care și-au învins cu curaj teama de a o avea în viitor.
Deci, nu despre vaccin și boală a fost vorba, ci despre libertate și calitatea vieții. Fără libertate viața nu își are rostul. Iar cei care nu știu să moară pentru libertate, nu merită să trăiască. Cei care pentru mai multă siguranță renunță la libertate, nu merită nici siguranța nici libertatea. Au spus-o unii mai deștepți ca mine.
Doctorilor nu le putem decât mulțumi pentru că își fac datoria și nu le putem ura decât ca spitalele în care se străduiesc să restabilească sănătatea și să salveze vieți, să nu mai fie cuptoare în care ne este incinerat și trupul și sufletul, și prezentul și viitorul.
Nu știu dacă bolnavii care se vor prezenta la spitale în perioada următoare și vor fi întrebați de unde au luat virusul vor avea de ce spune „am fost la protest”, dar sunt sigur că peste ani, atunci când despre cineva se va spune că a fost la protestul de ieri, cei care vor auzi respectiva afirmație vor zice „acesta a fost un om de caracter”.
Valul revoltei crește și se apropie. Îi poți păcăli pe toți o vreme; îi poți păcăli pe unii tot timpul; dar să îi păcălești pe toți tot timpul este imposibil.