Marea Britanie își va mări semnificativ potențialul nuclear în perioada următoare, anunță „The Guardian”. Țara își va spori numărul de focoase de la 180 la 260 până la mijlocul acestu deceniu.
Demne de menționat sunt motivele. Astfel, potrivit documentelor citate de presa isulară, Rusia condusă de Vladimir Putin este considerată o „amenințare activă”, iar China este „o provocare sistemică”. Dacă, pe de o parte, premierul Boris Johnson susține că Marea Britanie va încerca „să lucreze cu China, în pofida diferențelor dintre cele două sisteme”, pe de altă parte, programul nuclear Trident al țării este o chestiune atât de spinoasă, încât pare nerezolvabiă. De pildă, laburiștii și Partidul Național Scoțian cer abolirea acestui program, date fiind mișcările de dezarmare de după Războiul Rece. Rapoartele oficiale sunt considerate „șocante” și se lansează ideea că în condiții de pandemie și schimbări climatice, a pori arsenalele nucleare nu mai are sens. „Nu vrem arme nucleare în plus. Nu mai vrem deloc. Aceste acte sunt iresponsabile, periculoase și încalcă legile internaționale în numele unei etalări de masculinitate toxică”, spun susținătorii campaniei pentru dezarmare nucleară, în frunte cu directorul organizației de eliminare a armelor nucleare, Beatrice Fihn.
Între timp, Guvernul lui Boris Johnson vorbește despre „articularea abordărilor de politică externă și de securitate” și consider că documentul este cel mai articulate de acest fel din ultimele decenii. Și nu întâmplător: Londra este în plin proces de repoziționare internațională post-Brexit și privește spre oportunitățile de dincolo de Europa, mai precis spre creșterea importanței geopolitice a zonei Pacificului. De altfel, Marea Britanie a aplicat déjà pentru a fi parte din Asociația Statelor din Asia de Sud-Est, celebrul bloc economic ASEAN, și va face prima sa vizită în India în luna aprilie.
Chiar dacă declară că va fi în continuare un membru solid al NATO, Guvernul britanic ia în calcul, în politica sa de apărare, o idée care ar putea să fie cel puțin interesantă pentru acele guvernele europene opace la evoluțiile internaționale – o politică externă britanică bazată pe un pronunțat activism, care va duce la o nouă ordine internațională.