Meșterul nu a ezitat să dea curs invitației prințului Metternich și s-a mutat în capitala austriacă, unde a participat la decorarea interioară a Palatului Liechtenstein, experiență ce i-a șlefuit cunoștințele și talentul.
În 1842, cancelarul austriac von Metternich a făcut o altfel de invitație, în afara marjei diplomației oficiale pe care o stăpînea la nivel de excelență. A invitat un tîmplar german la Viena. Pare-se că îi văzuse lucrările la o expoziție de mobilă din Koblenz și i-au plăcut. Michael Thonet este numele meșterului ebenist german în cauză, care avea un atelier de tîmplărie înființat din 1819 în localitatea Boppard. Meșterul nu a ezitat să dea curs invitației prințului Metternich și s-a mutat în capitala austriacă, unde a participat la decorarea interioară a Palatului Liechtenstein, experiență ce i-a șlefuit cunoștințele și talentul și totodată l-a pus în contact cu elitele societății vieneze. Domnul Thonet a obținut între timp și patentul pentru o tehnică pe care o tot cerceta și proba încă din anii ’30, și anume îndoirea lemnului (de fag, în acest caz) la cald, cu ajutorul presiunii exercitate de forța aburului. Piesele de mobilier deveneau astfel mult mai ușoare, dar nu mai puțin rezistente și, mai ales, erau mai accesibile. Și frumoase.
În anul 1849, Michael Thonet și-a fondat propria companie producătoare de mobilă la Viena, o companie de familie numită Gebrüder Thonet, în care i-a integrat și pe fiii săi. Primul succes al fabricii de mobilă s-a așezat discret, dar remarcabil la masa cafenelei vieneze Daum, pe scaunul Thonet numărul 4, piesă produsă de Thonet ca urmare a comenzii primite de la cafeneaua amintită, o reală instituție în epocă, atunci cînd, știm, cafenelele reprezentau locul de întîlnire predilect al aristocrației. Au urmat recunoașterea internațională la Marea Expoziție de la Londra din 1851, unde Michael Thonet a primit o medalie de bronz, și apoi cel mai mare succes al companiei, fabricarea, în 1859, a scaunului Thonet numărul 14 (în prezent, 214), așa-numitul scaun vienez de cafenea. Pînă spre 1890, acest tip de scaun se găsea în toate cafenelele și restaurantele din Viena și nu numai. Probabil pentru că, așa cum aprecia Le Corbusier, „niciodată nu a fost creat un model mai bun și mai elegant și nici fabricat un produs mai precis și mai practic”. Concret, Thonet numărul 14 este alcătuit din șase piese de lemn curbate, zece șuruburi și două nuturi plus șezutul care este din bambus (de atunci și pînă în prezent). Între timp, modelului i-au mai fost adăugate două întărituri laterale pentru stabilitate și echilibru. Au urmat noi interpretări ale scaunului creat de tîmplarul german la Viena și noi materiale folosite, precum oțelul. Esența, însă, a rămas aceeași. A istoriei bine conservate și (re)interpretate. Care continuă. Oare ce tip de scaune ar fi meșterit Michael Thonet pentru Congresul de la Viena din 1815, la o comandă din partea domnului Metternich?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
sursă: dilema.ro
