Atacurile lui Piperea la adresa Domnului Isărescu nu pot fi acceptate nici sub aspectul unei acţiuni semi-terapeutice ale desăvârşitului avocat în lipsa unor prafuri contra tulburărilor emoţionale. Intervenţiile sale după constatarea presupusei colaborări a Guvernatorului cu Securitatea indică un simţ al realităţii demn de o teză de doctorat în psihologie. Folcloristul economic al României, avocatul Gheorghe Pipera îl invocă în speranţa luminării tot mai des pe Dumnezeu. „Doamne, Dumnezeul meu! Nu credeam să ajung să trăiesc asta vreodată: CNSAS l-a declarat pe Mugur Isărescu colaborator al Securităţii comuniste”! Cu tot efortul de a deveni un reper pentru finanţe, meteorologie, corona virus, bănci, horticultură, servicii secrete, Piperea nu depăşeşte nivelul şcolii primare. Măcar Vadim avea spirit şi puteai râde cu el, nu despre el.
Prăpăstiosul Piperea a devenit prin prezicerile sale un sinonim pentru prognoze cu zero la sută probabilitate oferind prin stilul său autentic cititorilor amuzament gratuit. Nefiind scrise în versuri ca la Nostradamus, profeţiile jalnice din trecut ale marelui erudit şi ghicitor nu au nici măcar valoare literară. Omul vede crize pe banda rulantă, determinând astfel consumatorii de ştiri să se întrebe, la care ţară de fapt se referă.
Ce-i drept, la CNSAS Piperea a mers ghiulea. Graţie autointitulatului apărător al neamului, am aflat ceva de necrezut. Iată treizeci de ani de la Revoluţie ştirea bombă: Numai un intelectual rasat de talia lui Mugur Isărescu putea să informeze Securitatea că unii se plângeau că nu a fost apa caldă.
Cutremurător! Mărturisesc că l-am maimuţărit pe Pipera şi am rostit „Doamne Dumnezeule”. Mă aştept şi la alte note informative care se refereau la cozile la pâine, carne sau portocale. Exact siguranţa statului depindea de astfel de informaţii valoroase. Fără un tânăr cercetător Securitatea nu ar fi aflat despre realitatea din ţară.
Eu personal îl consider pe Domnul Isărescu o dublă victimă. Atât a Securităţii, care a pus un om studiat să scrie nişte baliverne absolut cunoscute, iar astăzi a unei ipocrizii a elitei politice. Dacă nu am aflat până acum mai multe informaţii referitoare la acele note, chiar din gura guvernatorului, este probabil pentru că îi este jenă să admită ce prostii a trebuit să scrie, ca să mulţumească regimul ceauşist. Sunt convins că nu a fost singurul om capabil şi educat, silit să scrie astfel de rapoarte. Mi-e chiar mi-e milă de o întreagă generaţie obligată să colaboreze într-un fel sau altul cu regimul.
Povestea cu CNSAS ori este o concurenţă la publicaţiile pamfletare din Caţavencul, care din condei tocit deschide serialul senzaţiilor cu analiza şi statistică cozilor la ouă semnate de Mugur Isărescu, ori este o foarte mare ticăloşie.
Adică expunem ţara într-o perioadă de pandemie unei crize financiare printr-un scandal de valoare zero, în timp ce Domnul Piperea se piaptănă? Mă aştept ca oameni normali să scandeze „Je suis Manole”, fie că au fost sau nu şi ei în acele împrejurări colaboratori ai sistemului. Senzaţionalismul celebrului avocat nu va putea fi satisfăcut decât prin publicarea unei note informative semnată de
„Manole”, despre faptul ca la televizor erau numai două ore de program. Piperea este exponentul lumii „fetelor mari”, pe care doar să nu le pui în cap şi să le scuturi prea tare. Altfel ar cădea mai multe kile de păcate decât încap în zece arhive şi nu una.
Sincer, nu mă miră că a căzut comunismul. Britanicii aveau un James Bond şi au dominat o planetă iar noi investigam informativ apa caldă şi starea de nemulţumire faţă de salamul de soia. Măcar la spionajul economic să fi fost fruntaşi, ca să mai trăim încă o sută de ani pe urma unor agenţi celebrii.
Dornic de adevărul trecutului, până ce Domnul Isărescu va lămuri aceste acuzaţi cu conţinut aberant, mă aştept ca Piperea să nu rateze şansa şi să vină pe valul internaţional anti rasism, ca să doboare pe la noi şi el nişte statui.
Articol preluat http://www.corectnews.com/business/mugur-rescu-n-gura-ipocritului-gheorghe-piperea