Autor: Adrian Onciu
Pe măsură ce Ucraina devine neputincioasă pe front, Zelensky și acoliții săi de la Londra și Washington au nevoie de mijloace neconvenționale pentru a amâna deznodământul inevitabil. În lipsa unei arme suficient de puternice încât să răstoarne jocul, Pentagonul a găsit două soluții de avarie. Prima se numește ”Operațiunea Kurks”, ale cărei rezultate sunt deocamdată discutabile.
A doua are în vedere folosirea rachetelor cu rază lungă de acțiune. În timp ce Londra pare a fi luat deja decizia, Statele Unite încă deliberează. Iar Franța și Germania exclud o astfel de posibilitate.
Anticipând următoarea escaladare a aliaților NATO, chiar și fără utilizarea rachetelor cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, Kremlinul a anunțat iminenta schimbare a doctrinei nucleare. Potrivit lui Putin, Rusia ar lua în considerare posibilitatea de a utiliza arme nucleare dacă ar detecta ”începutul unei lansări masive de rachete, avioane și drone pe teritoriul său, care ar reprezenta o amenințare critică la adresa suveranității țării”. Nu se specifică ce fel de rachete, ci doar faptul că ar fi vorba despre ”începutul unui atac masiv”.
De asemenea, agresiunea împotriva Rusiei de către orice stat non-nuclear (aka Ucraina), dar cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear (SUA, Marea Britanie sau Franța), va fi considerată ”un atac comun asupra Federației Ruse”.
Reacția războinicilor occidentali dovedește cel puțin inconștiență vecină cu nebunia.
Să facem o mică paralelă cu ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. După eșecul eliberării ostaticilor, Israelul a căutat prin orice mijloace să implice Iranul și Hezbollah într-un război mai amblu. Asasinatele politice și actele de terorism cu sute de morți și mii de răniți reprezintă, păstrând proporțiile, tocmai escaladările succesive pe care occidentul le-a gândit și le-a pus în practică pe frontul din Ucraina. Acestea vizează obținerea unui răspuns suficient de dur al Moscovei, astfel încât aliații NATO să aibă un bun motiv de a se implica și mai adânc în conflict. Similar, Tel Aviv-ul urmărește o reacție puternică a Iranului (și a Axei de Rezistență) în vederea atragerii trupelor SUA în lupta directă cu inamicul.
Atât Moscova, cât și Teheranul au simțit capcana și încearcă să o evite. Până la un punct, evident. De unde și intervenția recentă a președintelui Putin, legată de modificarea doctrinei nucleare.
Simultan cu provocările complet iresponsabile de pe cele două fronturi, președintele Zelensky a folosit tribuna ONU pentru a-i avertiza pe aliați că doar Kievul va stabili condițiile păcii. A spus-o sub forma unui șantaj străveziu: ”Dacă, Doamne ferește, Rusia provoacă un dezastru nuclear la una dintre centralele noastre nucleare, radiațiile nu vor respecta granițele de stat”. Evident că Rusia lipsește din lista foarte scurtă a statelor care ar avea ceva de câștigat de pe urma unui dezastru nuclear. De altfel, Zelensky a bombardat în repetate rânduri centrala ucraineană de la Zaporojie, aflată sub administrarea Moscovei.
Exasperați de situația dezastruoasă de pe front și de sprijinul occidental cu jumătate de măsură (”te ajut cât să respiri artificial”), ucrainenii s-ar putea gândi, la un moment dat, să întoarcă armele spre adevăratul inamic. Mai ales dacă Trump ajunge la Casa Albă.
Până atunci, Statele Unite și Marea Britanie vor duce escaladările pe noi culmi, după modelul patentat de Bibi Netanyahu. Și cu riscurile de rigoare, dat fiind că Rusia rămâne, totuși, prima putere nucleară a lumii.
