Autor: Ninel Peia
Alegerile prezidențiale din România din acest an se conturează a fi un spectacol politic complex, marcat de incertitudine, răsturnări de situație și dinamici politice greu de anticipat. Deși sondajele de opinie recente îl plasează pe Marcel Ciolacu, candidatul PSD, ca lider incontestabil în cursa pentru președinție, bătălia pentru locul secund este mult mai strânsă și mai imprevizibilă. Mircea Geoană, George Simion, Elena Lasconi și Diana Șoșoacă se află într-un pluton compact, cu procente între 13% și 15%, toate aceste cifre fiind în marja de eroare. Cu toate acestea, un fenomen rar discutat în mainstream, dar cu potențial imens, ar putea influența decisiv rezultatul – votul din diaspora și efectul “spiralei tăcerii”. Sondajele de opinie tradiționale au adesea o limitare structurală când vine vorba de diaspora. Românii din străinătate, un segment electoral greu de estimat, pot înclina semnificativ balanța, iar Diana Șoșoacă pare să fi captat o parte importantă din acest electorat. Totodată, fenomenul de “spirala tăcerii” – în care indivizii ezită să-și exprime opinia publică dacă simt că se află într-o minoritate – este un alt element ce ar putea favoriza candidata SOS România. În mod paradoxal, cei care se simt marginalizați sau neînțeleși de către mainstream media și de către instituțiile tradiționale tind să se mobilizeze puternic în ziua votului, iar acest lucru ar putea duce la o surpriză majoră – Diana Șoșoacă în turul doi. Deși percepută de mulți ca o figură anti-sistem, ea a reușit să adune un electorat loial, unul care vede în ea o alternativă la status quo-ul politic. În acest context, un scenariu tot mai posibil este o finală între Marcel Ciolacu și Diana Șoșoacă. Deși Marcel Ciolacu, liderul PSD, pare să fie garantat în turul doi datorită unei mașinării de partid solide și a unei baze electorale tradiționale, prezența Dianei Șoșoacă în finală ar schimba complet dinamica politică a alegerilor. Ciolacu reprezintă continuitatea, o figură care caută să consolideze poziția PSD în fața unui electorat mai conservator și pragmatic. În schimb, Șoșoacă ar atrage voturile nemulțumiților, ale celor care se simt dezamăgiți de vechiul sistem politic și de partidele tradiționale. Un element unic în această competiție electorală este proximitatea dintre alegerile prezidențiale și cele parlamentare. Cu doar o săptămână între primul tur al prezidențialelor, pe 24 noiembrie, și alegerile parlamentare din 1 decembrie, voturile se vor polariza rapid în jurul celor doi finaliști. Istoria recentă ne-a arătat că o finală prezidențială influențează inevitabil și rezultatul alegerilor legislative, pe măsură ce partidele candidaților din turul doi capitalizează sprijinul acumulat. Marcel Ciolacu și PSD se așteaptă la un scor confortabil la parlamentare, prognozat în jurul a 35%, ceea ce ar confirma dominanța partidului pe scena politică. Totuși, dacă Diana Șoșoacă va reuși să ajungă în finală, partidul său, SOS România, ar putea înregistra o creștere semnificativă, în jur de 30%, transformându-se într-un jucător esențial în Parlament. O astfel de performanță ar reprezenta o ascensiune fulminantă pentru o formațiune percepută inițial ca fiind de nișă, dar care a atras treptat susținători din rândul celor deziluzionați de partidele clasice. Dacă aceste predicții se vor confirma, întrebarea care va domina spațiul public va fi cine va forma guvernul. În teorie, președintele ales va avea un cuvânt decisiv în desemnarea prim-ministrului, dar această sarcină va fi complicată de echilibrul delicat al puterii din Parlament. PSD, cu un scor de 35%, va avea nevoie de aliați pentru a forma o majoritate stabilă, însă ascensiunea SOS România va face dificilă o guvernare fără a ține cont de această formațiune politică. Dacă Marcel Ciolacu câștigă președinția, el va trebui să navigheze un Parlament polarizat și să negocieze alianțe fie cu partidele mai mici, fie, chiar cu SOS România. În cazul unei victorii a Dianei Șoșoacă, spectrul politic românesc ar intra pe un teren complet necunoscut. O președinție Șoșoacă ar crea o ruptură majoră cu vechile structuri politice, iar formarea guvernului ar deveni o ecuație politică extrem de complicată, mai ales în lipsa unei majorități clare. Alegerile din acest an pot aduce o realitate politică radical diferită de cea cu care ne-am obișnuit. Dacă finala prezidențială va fi între Marcel Ciolacu și Diana Șoșoacă, România va trebui să aleagă între o continuare a unei politici tradiționale, în care PSD își consolidează poziția dominantă, sau o schimbare radicală, reprezentată de un curent anti-sistem. Iar această alegere nu va afecta doar președinția, ci va contura și structura viitorului Parlament, influențând profund direcția guvernării. Polarizarea electoratului este inevitabilă, iar peisajul politic românesc post-alegeri va fi, fără îndoială, unul plin de provocări și incertitudini. România se află la o răscruce politică, iar votul din acest an va modela viitorul țării pentru următorii ani.
