NU AVEM NEVOIE DE UN ALT BĂSESCU SAU ALT IOHANNIS, CI DE OPUSUL LOR

Autor: Adrian Severin

Președintele proiectat de Constituția României NU este un președinte decorativ, decât pentru cei pentru care nu există o altă putere valabilă decât cea executivă, susceptibil a fi exercitată abuziv și cu brutalitate (chipurile, la “nevoie”).

Președinții de până (într-un blestemat crescendo) acum au abuzat de Constituție întrucât nu au știut (și nu au vrut) să își îndeplinească funcțiile așa cum se cuvine. Tocmai de aceea, din aproape în aproape s-a ajuns la lovitura de stat de azi, care consacră ca punct culminant starea unei lovituri de stat continuate, precum și pe aceea a unui stat fără identitate constituțională ajuns la statutul unei colonii de facto.

Prima datorie a unui viitor președinte ales cu adevărat de poporul român, fără aprobarea nimănui altcuiva, va fi să restaureze Constituția și, eventual, pornind de aici, să inițieze adoptarea unei noi Constituții, de către o nouă Adunare Constituantă, fundamentând cea de a treia republică română. Pentru asta va putea recurge, după caz, și la politici cu mușchi și dinți, dar toate în respectul identității noastre naționale exprimate juridicește de Constituție.

Este nu numai incorect, dar și periculos, ca în acest moment de luptă politică paroxistică, să îndepărtăm de candidatul respins, prin lovitură de stat, de un sistem sperjur, antidemocratic și antinațional, pe votanții care, reușind să înțeleagă că între respectul ordinii constituționale și calitatea vieții lor există o legătură indestructibilă, cred că apărarea ordinii constituționale este esențială. Asta fac cei care susțin și prezic că, pentru a satisface aspirațiile românilor, viitorul președinte va trebui să fie tot un “jucător” uzurpator, abuziv, anticonstituțional.

Cine crede că România poate fi salvată numai de un alt Băsescu, sau un alt Iohannis etc, are mentalitatea lui Băsescu, Iohannis etc. Adică mentalitatea celor care ne-au dus în impasul de azi. Și nu poate fi rezolvată o problemă cu mentalitatea care a creat-o.

Asta nu înseamnă că violența nu se contracarează prin violență. Că nu trebuie să încerci a-ți învinge adversarul folosind armele lui. Dar după ce violența a fost anihilată prin mijloace similare, continuarea violenței face inutil tot efortul contracarării ei.

Problema nu este cum luptăm acum, ci ce vom face după presupusa victorie. Or, dacă spunem că după aceea lucrurile vor sta la fel, nu mai putem mobiliza toate forțele dispuse să lupte cu răul de acum. Să fim atenți ca furia binecuvântată a acestui moment, să nu ne întunece discernământul.

Este momentul în care tot românul trebuie să facă politică, adică să își exercite puterea pe care o are, în forma cerută de împrejurări, asigurând alegerea președintelui indicat tocmai prin faptul că actuala putere i se opune. Dușmanul dușmanului meu este prietenul meu.

Teoria politică trebuie lăsată celor care sunt pregătiți să o conceapă și pentru momentul în care aplicarea ei adecvată devine actuală.

Nu ne trebuie un Președinte care să își impună opțiunile cu autoritatea parului, ci unul care să interpreteze și sintetizeze voința noastră, deschizându-i drum și apărând-o prin autoritatea lui morală și intelectuală.