Autor: Brian Berletic
După ce timp de aproape 2 ani conflictul în desfășurare din Ucraina a fost prezentat ca desfășurându-se în favoarea Occidentului colectiv, un potop brusc de confesiuni a început să acapareze ziarele occidentale, observând că Ucraina nu numai că pierde, dar susținătorii săi occidentali nu pot face mare lucru pentru a schimba această realitate.
Povestea despre câștigurile constante ale Ucrainei și spiritul de luptă indomptabil a fost acum înlocuită de realitatea pierderilor catastrofale ale Ucrainei (precum și a pierderilor teritoriale nete) și de un colaps constant al moralului trupelor.
Relatarea faptului că forțele rusești erau slab instruite și direcționate greșit, echipate cu cantități insuficiente de arme învechite și rezerve de muniție în scădere, acum a fost înlocuită cu mărturisiri că baza militară Rusia produce mai mult decât Statele Unite și Europa la un loc, că produce armament fie pe picior de egalitate cu omologii occidentali sau că rușii sunt chiar capabili să depășească pe deplin capacitățile occidentale.
Pierderile catastrofale ale Ucrainei30
Victimele ucrainene, în special după cinci luni întregi de operațiuni ofensive eșuate, sunt acum aproape imposibil de ascuns.
London Telegraph, în articolul său publicat în luna august a acestui an, a recunoscut: «Armata ucraineană nu are oameni să recruteze și timp să câștige»,
„Războiul din Ucraina este acum un război de uzură, desfășurat în condiții care favorizează din ce în ce mai mult Moscova. Kievul s-a confruntat până acum admirabil cu lipsa echipamentelor occidentale, dar lipsa forței de luptă– pe care trebuie să o înfrunte deja – s-ar putea dovedi fatală”.
Articolul mai precizează:
„Este un calcul dur, dar simplu: Kievului îi lipsesc oamenii. Surse americane au calculat că forțele lor armate au pierdut până la 70.000 de soldați în luptă și că au înregistrat alți 100.000 de răniți. Chiar dacă pierderile rusești sunt chiar mai mari, raportul favorizează totuși Moscova, în timp ce Ucraina se luptă să-și înlocuiască soldații cu o rezervă aparent inepuizabilă de recruți”.
Articolul prezintă o imagine sumbră a continuării operațiunilor militare ucrainene, care sunt aproape sigur nesustenabile.
Afirmația conform căreia «pierderile rusești sunt chiar mai mari» nu doar că este nefondată, dar este și contrazisă de alte surse occidentale.
Mediazona, o platformă media condusă de figuri ale opoziţiei ruse susţinute de guvernul SUA, a urmărit victimele rusești din februarie 2022, după rapoartele publice privind moartea soldaţilor ruşi.
Cifrele sale nu pot fi pe deplin verificate, dar în rare ocazii când Ministerul rus al Apărării a publicat numărul de victime rusești, ele au fost relativ aproape de revendicările Mediazona în comparație cu afirmațiile caricaturale de stat – Declarații ale Generalului Major Ucrainean – care, fără îndoială, sunt repetate de guvernele occidentale și organizațiile mass-media.
Un articol mai recent publicat de Business Insider la sfârșitul lunii octombrie, intitulat “Un oficial ucrainean spune că nu poate folosi în mod corespunzător echipamentul său occidental, deoarece are foarte puțini soldați rămași, potrivit raportului”, confirmă faptul că pierderile din Ucraina și criza forței de luptă care rezultă se înrăutățesc.
Articolul raportează:
„Un oficial ucrainean a declarat că armata ucraineană suferă de o penurie de forță de luptă care a împiedicat capacitatea sa de a folosi arme donate de vest, a raportat revista Time. De la începutul războiului, mai mulți oficiali ucraineni au acuzat dificultatea de a face față invaziei rusești din cauza livrării lente a aliaților lor”.
„Cu toate acestea, în raportul Time, o sursă anonimă identificată ca fiind un colaborator apropiat al președintelui Volodymyr Zelenskyy, a subliniat o altă problemă. ‘Nu mai avem oameni care să folosească armamentul primit’, a spus asistentul în legătură cu armele occidentale. Deși Ucraina nu oferă cifre publice, estimările occidentale sugerează că a suferit mai mult de 100.000 de victime”.
În plus față de pierderea ireversibilă a soldaților, Ucraina pierde, de asemenea, teritoriu, în ciuda a 5 luni de operațiuni ofensive intense și a faptului că liderii militari ruși au declarat în mod repetat că obiectivul Rusiei este eliminarea armatei ucrainene, și nu preluarea teritoriilor.
The New York Times într-un articol din septembrie intitulat „Cine câștigă teren în Ucraina? În acest an, nimeni”, a remarcat:
„Contraofensiva ucraineană s-a luptat să avanseze în câmpurile vaste din sud. Se confruntă cu câmpuri minate vaste și sute de kilometri de fortificații – tranșee, șanțuri antitanc și obstacole de beton – pe care Rusia le-a construit iarna trecută pentru a încetini vehiculele ucrainene și pentru a le forța în poziții în care ar putea fi mai ușor vizate. Dacă adăugăm câștigurile ambelor părți, Rusia controlează acum aproape 200 de mile pătrate de teritoriu suplimentar în Ucraina, comparativ cu începutul anului”.
Pe lângă pierderile semnificative de forță de luptă și pierderea netă a teritoriului, Ucraina suferă de pierderi la fel de fatale de echipament. La pierderile materiale se adaugă faptul că producţia industrială militară occidentală nu poate înlocui aceste lipsuri.
Producția militar-industrială: Occidentul și-o epuizează, în timp ce Rusia și-o accelerează
Anul trecut, politicienii occidentali și mass-media occidentală au promovat ideea că echipamentele militare occidentale superioare ar putea cu ușurință să elimine numărul în scădere al sistemelor de arme rusești presupus învechite. Un articol publicat de London Telegraph la începutul lunii iunie a acestui an a fost intitulat chiar: „Tancurile fabricate de Marea Britanie sunt pe cale să-i măture pe recruții lui Putin”.
Nimic nu putea fi mai departe de adevăr.
În schimb, echipamentul militar rusesc s-a dovedit eficient, dacă nu chiar superior față de armamentul occidental și Rusia, cu imensa bază militar-industrială, a depășit numeric ucrainenii instruiți și echipați de Occident.
Acest lucru a fost recunoscut în articolul New York Times din septembrie, intitulat: „Rusia sfidează sancțiunile de extindere a producției de rachete, spun oficialii”, care a precizat că:
„Rusia produce mai multă muniţie decât Statele Unite şi Europa. În total, Kusti Salm, un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului Apărării din Estonia, a estimat că producția actuală de muniție din Rusia este de 7 ori mai mare decât cea din Occident”.
Articolul recunoaşte că Rusia şi-a dublat producţia de tancuri, și-a mărit producția de rachete și a produs cel puțin 2 milioane de proiectile de artilerie pe an – mai mult decât produc Statele Unite și Europa împreună și mai mult decât ar produce SUA și Europa dacă și-ar îndeplini obiectivele de producție între 2025 și 2027.
Un articol mai recent, publicat de The Economist, intitulat „Rusia începe să-și afirme superioritatea în războiul electronic”, admite că Rusia a dezvoltat „o gamă impresionantă de capabilități de război electronic pentru a contracara sistemele NATO de înaltă tehnologie”. Articolul explică modul în care capacitățile de război electronic rusești au făcut ineficiente armele de precizie furnizate de NATO Ucrainei, inclusiv proiectilele de artilerie Excalibur ghidate prin GPS de 155 mm, Bombele ghidate JDAM și rachetele ghidate GPS lansate de HIMARS.
Articolul discută, de asemenea, impactul capabilităților de război electronic rusești asupra dronelor ucrainene, care se pierd cu miile săptămână de săptămână. Capacitățile de război electronic rusesc perturbă capacitatea Ucrainei de a folosi arme ghidate și drone pe și peste câmpul de luptă, articolul admițând că Rusia este capabilă să producă cel puțin de 2 ori mai multe drone decât Ucraina, ceea ce oferă Rusiei un alt avantaj cantitativ și calitativ.
În ciuda entuziasmului din jurul discuțiilor pentru echiparea Ucrainei cu avioane de luptă F-16 furnizate de NATO, analiștii occidentali mai sobri au recunoscut treptat că între forțele aerospațiale rusești, vaste și în creștere, și sistemele sale superioare integrate de apărare aeriană, F-16-urile furnizate de NATO nu sunt mai bune decât aeronavele din epoca sovietică pe care Ucraina le-a avut și le-a pierdut pe parcursul operațiunii militare speciale.
După luni, chiar ani, de armament trimis în Ucraina pentru a se dovedi incapabil să se facă față și chiar și mai puțin să depășească capacitățile militare rusești, situația se dovedește a se fi schimbat – în favoarea Rusiei și a unei doctrine militare centrate pe baze militare-industriale vaste, o doctrină menită să lupte și să câștige împotriva unui adversar egal sau cvasi-egal.
Acest lucru contrastează brusc cu un Occident care și-a modelat armata timp de decenii pentru a zdrobi statele în curs de dezvoltare sau falimentare din întreaga lume cu disparități militare uriașe, care au atrofiat capacitățile tehnologice, Statele Unite și aliații săi având nevoie de un câștig absolut în războiul lor proxy împotriva Rusiei în Ucraina.
„Soluția” în fața avantajului recunoscut al Rusiei în ceea ce privește calitatea și cantitatea este „intensficarea producției” și „colectarea” capacităților rusești pentru a „organiza contra-atacuri”. Totuși, acestea sunt procese care ar putea dura ani de zile pentru a da rezultate, în timp ce Rusia continuă să-și dezvolte capacitățile și să-și păstreze acest avantaj calitativ și cantitativ.
Și pe măsură ce acest proces continuă să se desfășoare, SUA continuă să caute simultan un conflict similar cu China, care are o bază industrială și mai mare decât Rusia.
Ne întrebăm câte vieți ar fi putut fi salvate dacă aceste adevăruri admise recent în mass-media occidentală în ceea ce privește capacitățile militare ale Rusiei ar fi fost prezentate cu mult înainte de a provoca un conflict cu Rusia.
Ne întrebăm cât de multe alte vieți ar putea fi salvate dacă Occidentul colectiv ar învăța din greșelile sale actuale înainte de a le repeta încă o dată într-un conflict fără sens, declanșat de eforturile de a provoca China.
*Brian Berletic este un cercetător geopolitic și scriitor cu sediul în Bangkok, în special pentru revista online «New Eastern Outlook».
sursă: brunobertez.com
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
